O poză nevinovată așezată pe pagina mea de corespondență electronică (Facebook) a trezit o adevărată furtună pe rețelele sociale. Și prin aceasta nu înțeleg ceva rău. Căci furtuna a avut valoarea unui test care a permis să aflăm sentimentele, percepțiile și rătăcirile unui eșantion de populație, în opinia mea, semnificativ.
EREDITATEA MEMORIEI COLECTIVE
Fotografia la care mă refer o înfățișa pe ambasadoarea Republicii Populare Chineze în România, doamna Jiang Ly, care adusese ajutoare din partea țării sale, necesare pentru gestionarea pandemiei Covid19, și le preda primarului general al capitalei, doamna Gabriela Firea. Comentariul legat de imaginea respectivă era simplu și scurt. El descria fără nici un fel de înfloritură ceea ce era în poză, adăugând că poze similare referitoare la ajutoarele trimise de alte țări (ex. Germania, Franța) nu am putut prezenta, întrucât nu le-am găsit.
Ei bine, reacția a fost un val uriaș de expresii ale recunoștinței față de gestul Chinei. În doar câteva ore s-a depășit mia semnelor de admirație și au apărut sute de comentarii; unele dintre acestea comparând critic solidaritatea chineză cu lipsa oricărui semn de întrajutorare din partea celor care, în mod oficial, ne sunt aliați, parteneri strategici sau asociați. Iar faptul nu cred că poate fi explicat prin împrejurarea că vizitatorii paginii, fiind obligați să stea acasă, nu au avut nimic mai bun de făcut decât să intre în conversații virtuale.
Desigur, atunci când cineva îți face un dar sau îți dă un semn de simpatie, politețea elementară te obligă să mulțumești. Aici este, însă, cu mult mai mult de atât.
Se poate ghici că în gratitudinea față de gestul Chinei în contextul pandemiei actuale se găsește și gratitudinea față de multe gesturi similare care au marcat istoria relațiilor bilaterale româno-chineze de-a lungul timpului. Istorie care nu consemnează nici un moment de tensiune.
Undeva, în memoria colectivă a românilor, viețuiește amintirea spaimei trase în 1968 când armata sovietică și cele ale aliaților săi din Pactul de la Varșovia, cu excepția României, au invadat Cehoslovacia și toată lumea aștepta ca pasul următor să fie ocuparea teritoriului românesc. Atunci, copil fiind, am asistat la o explozie de panică similară celei văzute în ultimele zile, când oamenii s-au repezit să își facă provizii, golind magazinele, în așteptarea războiului care stătea să înceapă. Și nu a fost român care să nu se simtă salvat și să nu mulțumească cu lacrimi în ochi conducerii chineze, la auzul mesajului acesteia adresat Moscovei, menționând că un act de agresiune la adresa României va fi tratat ca unul împotriva Chinei.
Peste ani, când națiunea română se găsea sub șocul devastatorului cutremur din 1977, anunțul privind ajutoarele trimise de China, din câte îmi amintesc, cele mai consistente în raport cu cele primite de la alte state, a întărit sentimentul general că la vremuri grele cel pe care se poate conta cu adevărat este statul chinez, oricât de comunist va fi fost el.
Spălarea pe creier a tinerelor generații de români, în siajul ideologizării relațiilor internaționale, nu putea anula asemenea sentimente devenite instinct național românesc și intrate în gena culturală românească. Ereditatea culturală nu poate fi desființată atât de ușor. Iată, a relevat-o reacția spontană la care mă refer. Planificatorii politici trebuie să învețe ceva de aici.
SIMPATIA FAȚĂ DE CHINA CA FORMĂ DE PROTEST FAȚĂ DE ALIAȚII OCCIDENTALI
Aceste explicații nu sunt, însă, suficiente. Mai este ceva. Aliații noștri de azi, concurenți ai Chinei în competiția puterilor globale, ne-au repetat insistent că statul chinez este comunist, crud, egoist, devorator, prădător, dominator și opresiv. Din aceste motive ni s-a cerut să respingem orice gest de solidaritate din partea sa (cam așa cum și Stalin ne-a impus să refuzăm Planul Marshall în anii 1950) și să nu facem nici un fel de afaceri cu el, integrându-ne astfel, de partea Occidentului transatlantic, drept și generos, în războiul economic cu chinezii. Iar conducătorii României s-au conformat integral și imediat.
Testul la care mă refer a revelat, pe de o parte, dezacordul românilor față de politica oficială a autorităților române actuale referitoare de China, iar pe de altă parte, nemulțumirea față de tratamentul la care ne supun cei care se pretind a fi aliații și partenerii noștri. Dacă opțiunile populare mai contează și dacă susținerea poporului pentru politica externă a statului mai are vreo importanță (deși tot ceea ce vedem în lume la ora asta, pe fondul pandemiei Covid19, arată că urmează ca poporul să fie scos din ecuația politică pentru un interval lung de timp), atunci mesajul trimis prin reacția față de ajutorul dat Bucureștiului de China este de luat serios în seamă.
Desigur, se poate porni oricând o confruntare cu China, inclusiv cu implicarea statului român, dar nu cu acceptul poporului român. Și orice cerere venită din partea puterilor occidentale în acest sens nu va avea susținere populară în România; ba chiar va reduce adeziunea românilor și la alte proiecte occidentale. Bun sau rău, adecvat sau nu, lăudabil sau nu, este un fapt de neignorat. La București ca și la Berlin, Paris, Bruxelles sau Washington.
Pe de altă parte, se poate conchide că această „dragoste populară” față de China, lipsită de orice conotație ideologică, developează și posibilitatea unui raport invers. Românii apreciază China nu pentru că este generoasă cu ei, ci pentru că astfel își pot exprima indirect nemulțumirea, disprețul și chiar teama față de actualii lor aliați euro-atlantici. Scepticismul față de inițiativele occidentale fără legătură cu China, este o formă de a marca dezacordul față de sino-scepticismul occidental, dar și reciproca este valabilă: mulți români refuză asocierea la orice acțiune ostilă Chinei întrucât, de principiu, nu simpatizează cu nici un demers occidental și, fiind dezamăgiți de ceea ce percep a fi egoism și trădare din partea aliaților, le repugnă ordinea politică exclusivistă a Occidentului euro-atlantic în bloc; ceea ce este și mai grav.
Nu spun că este just sau util, dar așa este. Nu spun că mi-am dorit-o sau că mă bucur, dar insist că ignorarea acestei realități este sinucigașă. Nu spun că toți românii gândesc sau simt așa, dar a susține că aceasta este o poziție minoritară, marginală și trecătoare, expresia „nostalgiei comuniste” a unei mâni de „antioccidentali” fanatici, constituie o autoamăgire periculoasă.
OBLIGAȚIA MULTIVECTORIALISMULUI ÎNTR-O LUME MURIBUNDĂ
Apropierea simultană a regimului ceaușist de China și de SUA, în anii Războiului rece, a fost simpatizată de popor și această adeziune populară la politica externă a statului român a consolidat stabilitatea sistemului politic de atunci. În mintea românilor, și nu fără temei, aceasta a rămas ca o formulă strategică de succes, ca o garanție de securitate împotriva unor posibile amenințări venite din interiorul Europei, atât de la est cât și de la vest de Carpați. Astăzi, nu prin voia României (exceptând politica externă a câtorva lideri și a unor partide de strânsură care nu pot rămâne la putere fără sprijin din afară), parteneriatul strategic cu SUA este contrapus celui cu China; iar asta în condițiile în care relația româno-rusă se află la cota înghețului, și în UE, dominată de Germania, România este tratată programatic ca un membru de mâna a doua.
Exuberanța simpatiei față de gestul de solidaritate al Chinei nu anticipează neapărat schimbarea politicii românești față de ea sau față de aliații actuali ai României (căci, pentru moment, nu există o conducere românească sensibilă față de sentimentul popular), ci arată că aceștia din urmă au pierdut mințile și sufletele românilor. Și ieșirile neinspirate ale ambasadorului Zuckerman, în continuarea celor ale predecesorilor săi (diplomații vest europeni au devenit între timp ceva mai discreți, lăsând birocrația UE să le scoată castanele din foc), sunt pe cale să transforme un sindrom național de acum acut, într-unul cronic. Ceea ce este o amenințare la adresa securității noastre naționale.
În clasa politică românească nu există forțe politice semnificative care să dorească ieșirea României din alianțele sale occidentale (evident atât timp cât ele rămân alianțe și nu devin imperii coloniale sau protectorate). Există, însă, lideri de opinie (căci partide nu mai avem), care, în consonanță cu starea de spirit a majorității românilor, nu acceptă ca fidelitatea față de aceste alianțe să fie probată prin ostilitatea față de vechii aliați orientali și refuză să implice țara într-o confruntare est-vest. Nu mai avem nevoie nici de un alt 1940, nici de un alt 1944. Putem fi astfel un factor de echilibru în arhitectura de securitate est-europeană, lăsând ca războaiele, dacă sunt chiar indispensabile, să se ducă în alte părți ale lumii.
Salutând cu un entuziasm aproape mistic ajutorul chinez din aceste zile, românii – exclusiv cei care rămân să se bată cu stafia comunismului, dar inclusiv mulți dintre cei care cred a ști că virusul ucigaș s-a răspândit în lume din cauza neglijențelor și voluntarismului autorităților chineze, precum și cei care nu uită că generozitatea statelor ascunde totdeauna și un interes de stat – au dat un mesaj cu rădăcini adânci în instinctul lor de supraviețuire. Și nu putem spune că acest instinct nu este sănătos atunci când Coronavirusul ne dovedește cu puterea faptelor (în Italia, Spania, Franța, Germania sau SUA) că „regele” european și cel american sunt goi, și ne anunță că ne aflăm la sfârșitul lumii ordonate de pax americana; o lume după care totul va fi altfel și ale cărei componente nu se vor putea salva sau, mai exact, recicla decât cu sprijinul Asiei (inclusiv al Eurasiei) și chiar al Africii – continentele crizelor, ajunse rezervă strategică a omenirii și SMURD universal. Vorba dlui Dan Dungaciu: „E vremea Chinei!”
sursa foto https://www.facebook.com/AmbasadaChineiinRomania/
Parteneriat cu China si Roexit. China a fost/este singura mare putere care a respectat Romania dupa aranjamentele de la Malta. Restul ne-au acoperit de tot noroiul lumii, situatie comparabila doar cu propaganda de razboi contra Germaiei nazite, si ne-au impus acordurile PSAL 1 si 2, adevarate planuri Valev in varianta occidentala, care au dus la destructurarea industriei si agriculturii romanesti, transformind tara in colonie, tara care alta data era in stare sa produca de la ac la apa grea.
Cetățeni români, ajutorul chinezesc nu e decât o manevră perfidă care urmărește subjugarea lumii libere. Să ascultăm avertismentele marelui nostru aliat american și recomandările liderilor europeni de la Bruxelles, care ne pun în gardă contra expansionismului regimului totalitar de la Beijing. Eroii Martiri de la Colectiv ne-o cer.
Jos labele de pe România euroatlantică!
Un NU hotărât imixtiunii imperialisto-comuniste chineze!
Ecoul veșnic al Pieței Universității ne răsună în urechi: Mai bine mort decât activist!
se putea ca tovarasul condamnat sa nu ridice osanale marelui popor pretin?
Dar nu aveti interdictie, tovarase, tot mata dai lectii?
Romania, tara in care fostii puscariasi dau lectii de moralitate…
Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, i-a delegat acum doua zile viceprimarului Aurelian Bădulescu „toate atribuțiile prevăzute de lege privind situațiile de urgență (incendiu, cutremur, îmbolnăviri în masă precum și alte riscuri asimilate sau evenimente de calamitate) la nivelul Municipiului București, până la încetarea mandatului Primarului General al municipiului București.”
Ce implicare, ce responsabilitate… Primarul Bucurestiului isi deleaga TOATE atributiile legate de IMBOLNAVIRI IN MASA unui viceprimar, nu pe un termen limitat, ci PANA LA INCETAREA MANDATULUI !!!!!
Felicitari domnule Adrian Severin!
Felicitari doamnei ambasador!
Felicitari Cotidianul!
romani, spunea Lapusneanu…
Nu stiu cit de constienti sint „liderii” (ha ha !) europeni sau americani de cam cum se desfasoara lucrurile, nu stiu nici cit de mult e vorba de umanism si intr-ajutorare si cit de politica si strategie fina asiatica (au dovedit-o milenii de civilizatie !) dar sint absolut sigur ca, dupa ce se va termina aceasta nenorocire, multe priviri, de recunostiinta, asteptare si speranta, se vor intoarce de la vest catre est ! …
Ce face sau nu China contează la urmă. Mai important e cine conttolează de sus sau de pe afară așa zisa presă independentă din România, cu infulență uriașă, care atacă în haită la comandă, tace în haită la comandă. Altă părere decât zice ea e STRICT Interizis, de la Partid. Care partid nu prea se știe, e strict secret. La fel ca ăia care îi dau ordine lui Mandolină cu Werner.
Ca o coincidenta (?) ieri am aflat de la o televiziune franceza (in legatura cu ajutorul chinez pentru Italia, in treacat fie spus, deturnat de Praga si retrimis de catre China !) ca si la chinezi exista proverbul : „Orice gest de bunatate va avea o recompensa pe masura” … cam ca la romani, „Bine faci, bine primesti !” (desi din pacate, cred ca multi romani au experimentat si „varianta” : „Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti” …)
Medici din Cuba si Rusia au ajuns in Italia sa ajute desi isi risca evident vietile. Comentariile sunt inutile. Traiasca marea fratie din spatele UE.
Va reamintesc (celor care au uitat) ca doua din natiunile europene cele mai prospere in momentul de fata sint Elvetia si Suedia, si asta de zeci de ani ! Parca amindoua aceste tari, daca nu ma insel, declarate NEUTRE in timpul celui de-al doilea razboi mondial, care a devastat Europa … Europa unita (?) din care nici acum Elvetia nu face parte iar Suedia se multumeste, inca, cu moneda proprie …
Democratia are gardieni? Ce ghinion! Asta mai lipsea!
Medicina cubaneza e recunoscuta unanim ca cele mai performante din lume (si, in paralel, si sistemul lor de educatie). Sint americani care nu tin seama de sfaturile unchiului Sam (stiti, nenea ala care fumeaza in draci trabuce cubaneze !) si care se duc la Havana sa se trateze si dupa aceea la Varadero, in vacanta !
Multumim China!
Domnul Severin – cu aprobarea trollilor de pe-aici – sufla in trompeta propagandistica…
Anul trecut lauda „ayatollahii Iranului” (!!!), zicea ca trebuie sa ne aliem cu „Iranul, Rusia și Turcia”, iar asta ar reprezinta o „alternativă viabilă la SUA”. E patriot omul, ce sa mai…
Trebuie sa recunosc:dl. Adrian Severin are dreptate 100%!
Criza globală a coronavirusului,cred, ii va forțat pe oameni să fie mai conștienți de globalitate, de felul în care suntem interconectați!Nu putem raspunde singuri pandemiei,oricat am incerca sa negam ..
In doar 2 luni epidemia s-a raspandit in toate tarile lumii…Avem ocazia rara sa vedem cum tari si guverne actioneaza convergent, daca sunt conduse inteligent sau divergent,functie de gradul de imbecilitate al guvernantilor!
UE a fost si inca e inexsitenta, semn ca eurocratii au dat bir cu fugitii in tara fiecaruia. Fiecare e pentru tara lui. Merkel a uitat de asa zisa uniune UE, ea e cancelar in aceste zile. Italia se descurca cum poate, cu cine poate chinezi, rusi, cubanezi oricine de baga cu ceva conctet. Mai putin direct, UE. Solidaritatea europeana nu e de gasit, sau nu exista.
Este de apreciat sprijinul primit din partea Republicii Populare Chineze .
Personal apreciez gestul şi le spun ……Mulțumesc !
Este bine că se păstrează relații de conlucrare , economice .
Cred că atât este suficient şi nu este necesar de mai mult . youtube.com/watch?v=lSlUW5Imylc&feature=youtu.be
Să nu uităm că şi UE a ajutat RPC ….. ec.europa.eu/romania/news/20200203_Coronavirus_ro
O informație interesantă …. facebook.com/profpaunescu/posts/839577939843755
În rest … s’auzim numai de bine şi să ne reamintim că ….. „O călătorie de o mie de mile începe cu un pas.”(Proverb chinezesc)
Murphy- si se sfârșește cu ultimul pas.
Ps. Sa nu uitam ca cine e dispus să facă primul pas inspira inainte de pleca la drum.Si cine il face pe ultimul expira.Cam la atat se reduce drumul de 1000 de mile prin viata al omului conștient si responsabil.
@gardienii revolutiei. Ce text propagandistic, gretos si penibil! Zici ca e din arsenaul anilor ’50. Putina minte, mult venin. Poti sa explici de ce victimele de la Colectiv sunt „eroi martiri”? Ce au facut ei pentru tara ca sa fie numiti eroi? De ce te folososesti de amintirea lor ca sa-ti argumentezi sloganurile propagandistice? Ati iesit toti sobolanii din canale. Ar trebui sa fiti deratizati!
Un articol la subiect care ne arata realitatea dura, pe care lingaii statului paralel n-o pot accepta si intelege desi dau acum cu capul in peretii ei.
Da, China este o tara care a sprijinit permanent Romania si este singura tzara din lume care nu isi tradeaza protejatii cum a facut SUA.
Pacat ca de 16 ani, capetele incoronate de la Cotroceni au fost permanent impotriva bunelor relatii cu aceasta viitoare prima mare putere militara si economica a lumii……[Leo]
…Cizme de servitoare (sau de țoapă moldovenească) până la brâu. Și dacă-i spui, îi sare țandăra.
„E vremea Chinei” din momentul in care „uriasul” Deng Xiao a rostit celebra fraza „ce conteaza daca pisica e alba sau neagra daca ambele mananca soareci”. El a pus capat disputelor ideologice sterile din lumea comunista mondiala inscriind China pe drumul miracolului dezvoltarii econmiei interne si al „cuceririi pasnice” a lumii fara sa traga un foc de arma. Iar acest lucru se intampla in urma cu circa 35 de ani, timp in care pentru conducerea comunista a Chinei nu a mai existat dispute politice ci doar poporul chinez si entitati fizice, juridice sau statale straine aflate in competitia care generat miracolul economic si de solidaritate chinez ce avea sa se intample. Cu o singura exceptie, Romania si poporul roman, au fost si sper ca inca mai sunt, singurele entitati considerate a nu fi „straine” Chinei si poporului chinez, asa de solidari sunt cu noi. De ce nu stiu, probabil de la 1964 si Declaratia din aprilie a Partidului Muncitoresc Roman de care imi amintesc, desi eram un copil. Restul e barfa, cancan de curve moderatoare TV sau de forum, derbedei, golance si putori fara tara si fara Dumnezeu…?!
Escrocul imobiliar de la Cotroceni, ticalosul care s-a folosit de cadavre pentru a-si realiza obiective PERSONALE, atunci cand a fost la INSTRUCTAJ IN USA, MASCAT SUB TITULATURA DE „concediu la niste prieteni”, a primit ordin SA TAIE COLABORAREA CU CHINA. Pentru incercarile de colaborare cu China au fost maziliti si Ponta si Dragnea. In COLONIA AMERICANA ROMANIA nu ai voie sa colaborezi decat cu cine-ti ordona americanii. Romanii i-au rugat pe americani sa-i clonizeze si tot romanii ii pupa-n fund 24 deore pe zi.
Klaunul Falkos tot la UE ne trimite, dar care UE ne da, deocamdata, „muie”! China ne este prieten secular, nu se suceste ca trestia in vant! Noi, din pacate, adica guvernantii, o fac!
He! He! He! Fie capra cat de raioasa tot cu coata sus se tine!
@Melos Negros: Cu ce esti tu, negros de Ferentari, mai breaz decit ea ca moldoveanca?
Alcibiade.Braila @ Deng Xiao ping este parintele Chinei de azi , comuniste , capitaliste , zi-i cum vrei . In iunie `89 , dupa evenimentele (uriase , cu scindarea armatei , a partidului , a poporului , ceea ce putini stiu adevarul )rezolvate dur de PCC. Cind cabotinul de Reagan ii cerea socoteala cu implementarea democratiei , Deng i-a raspuns : Avem destul timp sa implementam si democratia . La istoria Chinei de 5 500 de ani , 50 – 100 de ani este nimica . Vedeti rezultatul si comparatil cu rezultatul statelor care au introdus-o cu varsare de singe ( cala noi ) sau duse de valul propagandei vestice .
am citit mai multe comentarii, si am ramas uimit: unii ori nu cunosc istoria, ori au bubita la creier. Dar cand, datorita chinezilor noi vorbim in continuare romanrste si nu „alte limbi estice”, a fost bine?