Povestiri din Serviciul Român de Informații

Felul în care maiorul SRI Daniel Florea a fost trecut în rezervă, abuzurile comisiei de verificare specială la adresa sa, modul în care colegii și superiorii săi i-ar fi încălcat drepturile, la instigarea fostului adjunct al SRI Florian Coldea, sunt descrise pe larg în cel de-al şaptelea episod din memoriul fostului maior SRI. În urmă cu doi ani, Daniel Florea a trimis un memoriu către Klaus Iohannis, în care îi semnala acestuia abuzurile generalului Coldea, dar și corupția din Prahova. Din 2015 până acum, Florea nu a primit niciun răspuns de la Cotroceni.

Cu privire la Comisia de aşa-numită „verificare specială“, va rog a observa că acest gen/modalitate de cercetare nu este reglementată în niciunul din actele normative incidente în materie de disciplina militară:

Statutul cadrelor militare;

Ordinul M 64 din 10 iunie 2013 al Ministerului Apărării Naționale, pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare;

Ordinul directorului SRI nr. S/1163 din 15.06.2008, prin care s-a aprobat „Instrucțiunea privind modul de stabilire, sancționare, evidenţă, raportare și analiză a abaterilor disciplinare săvârșite de cadrele militare din SRI“.

Într-o atare situație, sancțiunea disciplinară trebuia obligatoriu aplicată – aşa cum cere art. 34, alin. 1, din Statutul cadrelor militare –, potrivit regulamentelor militare, ceea ce, aşa cum voi argumenta detaliat mai jos, nu s-a respectat cu rea-credință.

Rog a se reţine că, potrivit art. 27, alin. 3, din Legea nr. 14/1992, „cadrele militare ale Serviciului Român de Informații au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii armatei romane, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare“ (s.n.).

a) Primul regulament militar incident în cauză trebuia să fie al disciplinei militare, dar nu cel invocat eronat de SRI, adică Ordinul M 26 din 6.03.2009, care la data aşa-zisei „verificări speciale“ era abrogat expres, ci Ordinul nr. M 64 din 10 iunie 2013 al Ministerului Apărării Naționale, pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare.

b) Al doilea regulament militar aplicabil trebuia să fie de ordine interioară, dar nu cel menționat, tot eronat, în Întâmpinare, adică aprobat prin Ordinul ministrului Apărării nr. M 42 din 27.04.2000, și acesta abrogat, ci Ordinul ministrului Apărării nr. M 92 din 17 septembrie 2008m pentru aprobarea RG-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate.

Întreaga procedură aşa-zis disciplinară a fost dusă în derizoriu, în disprețul legii și al drepturilor subsemnatului.

• Astfel, acuz că făptuitorii nu au aplicat niciun regulament al disciplinei militare / de ordine interioară, dispozițiile unor asemenea acte normative fiind cu evidenţă eludate în tot parcursul pseudo-procedurii de cercetare disciplinară (constatare, cercetare și aplicare a sancțiunii disciplinare), atât timp cât nici nu știau că primele erau abrogate, iar în vigoare sunt celelalte corect indicate de subsemnatul.
• Dacă totuși membrii comisiilor (de „verificare specială“ / soluționare a contestațiilor) insista să susțină că aceste două regulamente au fost respectate și aplicate, atunci rezultă că au aplicat două acte normative abrogate, care nu mai erau în vigoare din 3 iulie 2013, respectiv 5 decembrie 2012 (datele de publicare în Monitorul Oficial).

Nici prima comisie și nici cea de soluționare a contestației nu mi-au precizat care din atribuțiile de serviciu (concret, din Fişa postului de șef Birou) au fost încălcate atunci când „am acționat fără a raporta ierarhic și fără a obţine aprobările necesare pentru relaţionarea cu mai multe cadre ale Serviciului (sic!)“, în ce a constat efectiv „expunerea unor date care constituiau obiectul activității profesionale, fără ca acestea să fie verificate sau reale, determinat de susținerea unor interese personale“ (care sunt interesele personale și de unde rezultă că am expus eu date care constituiau obiectul activității profesionale), în ce măsură a fost alterată activitatea profesională (dacă a fost), deoarece, „în consecință, în activitatea ofițerului s-au constatat o serie (deci mai multe!) de deficienţe care s-au repercutat asupra activității structurii din care făcea parte“ – fără ca cineva din cele două comisii sau șefii profesionali să îmi spună cu ce am greșit și care au fost acțiunile/faptele care mi se impută, fără a mai vorbi despre consecințele lor.

Învederez că există o contradicție flagrantă între această acuzație și calificativele profesionale („Bun“) acordate subsemnatului și structurii comandate de mine la DGSI în anul 2013, cu atât mai mult cu cât itemii după care se realizează evaluarea profesională au fost acordați să oscileze între minim și maxim, fapt care face la un moment dat să devina contradictorii, iar punctajul acordat este la limita superioară calificativului „Foarte bun“, cu care am fost evaluat anual de la venirea în SRI în anul 2002. Mai mult, după primirea calificativului care are rolul de a evalua activitatea profesională, șeful direct mi-a explicat că nu îmi dă un calificativ superior, deoarece „știu ce am făcut“ și mi-a lăsat să înțeleg că aceasta ar fi „sancțiunea“ mea pentru declanșarea verificării speciale din 17.12.2013.

În aceeași ordine de idei, cu aceleași argumente, consider total neadevărată (chiar neverosimilă din punctul meu de vedere și al tuturor colegilor din biroul pe care îl conduceam în perioada de referință) afirmația acuzatoare potrivit căreia „s-au constatat o serie (sic!) de deficienţe care s-au repercutat asupra activității structurii din care făcea parte…“.

Susțin cu toată tăria și responsabilitatea că această consemnare este un abuz incalificabil, care contrazice înseși documentele și evidenţele SRI (evaluări, rapoarte de bilanț, analize semestriale ale activității, aprecieri anuale de serviciu, calificative acordate etc.), în care niciunde nu s-a reținut că în 2013 s-au constatat deficienţe care, și mai rău, să se fi și repercutat asupra „structurii“.

Părăsind limbajul academic, îmi pot permite a califica această acuzație ca fiind o minciună grosolană. l Maior (r) SRI Daniel Florea – absolvent al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „Al.I. Cuza“ București, promoția 1997, arma „Pașapoarte, Poliţie de frontieră“. În 2010, a absolvit un masterat în domeniul Bioterorism. După absolvirea facultății a fost repartizat la Oficiul Național pentru Refugiați, unde a activat până în anul 2002, când a fost transferat la SRI Prahova. Inițial a lucrat ca ofițer de informații în domeniul antiterorist, iar din 2010 a lucrat la contrainformații interne. În scurt timp a devenit șeful Biroului de Securitate Internă, cu atribuții peste unitățile din județele Prahova, Dâmbovița, Argeș, Teleorman și Giurgiu. Din 2014 a trecut în rezervă, după ce a făcut un denunț la DNA, Secția Militară, prin care arăta anomalii din interiorul SRI Prahova. Procurorul de caz, general-locotenent Lupulescu Nicolae, a trimis spre informare la SRI denunțul și declarația de denunțător. La patru zile după primirea adresei, a fost trecut în rezervă prin retragerea certificatului ORNISS.

După doi ani de la denunț, DNA Ploiești a solicitat arestarea preventivă a procurorului-șef al Parchetului de pe lângă CA Ploiești, Liviu Tudose, trimis în judecată pentru diverse infracțiuni, alături de deputatul Sebastian Ghiță. În denunț se făcea referire la legătura dintre cei doi, precum și la posibile fapte de corupție.

Corupția binomului, ignorată la Cotroceni (VI)

Corupția binomului, ignorată la Cotroceni (V)

Corupția binomului, ignorată la Cotroceni (IV)

Corupția binomului, ignorată la Cotroceni (III)

Corupția binomului, ignorată la Cotroceni (II)

Corupția binomului, ignorată la Cotroceni (I)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.