Radiografia energiei românești

Sistemul Național de Transport gaze

Sistemul Național de Transport este operat de compania de stat Transgaz. Lungimea totală este de 13.430 km, din care 369 km conductele de tranzit, cu 5 stații de comprimare (Sinca, STC Onești, STC Siliștea, Podișor și Jupa). Are 58 stații de comandă vane/noduri tehnologice, 1038 de stații de protectie catodică, 902 instalații de odorizare gaze.
Conductele au între 25 mm si 1200 mm, la o presiune de operare între 6 bar și 35 bar, tranzitul este la 54 bar.
Sunt 11 puncte fizice de interconectare cu sistemele vecinilor, după cum urmează: Csanádpalota / FGSZ (HU), Ruse-Giurgiu / Bulgartransgaz (BG),  Ungheni / Vestmoldtransgaz (MD), Negru Vodă 1 / Bulgartransgaz (BG), Negru Vodă 2 / Bulgartransgaz (BG), Negru Vodă 3 / Bulgartransgaz (BG), Medieșu Aurit Import / Ukrtransgaz (UA),  Isaccea Import / Ukrtransgaz (UA), Isaccea 1 / Ukrtransgaz (UA), Isaccea 2 / Ukrtransgaz (UA),  Isaccea 3 / Ukrtransgaz (UA). Cu Ungaria, Bulgaria(T1 Negru Vodă și Giurgiu – Ruse) și Moldova, transportul este bidirecțional.
România are 7 puncte de ieșire aferente depozitelor Sărmaș (Romgaz), Bălăceanca (Romgaz), Butimanu (Romgaz), Cetatea de Baltă (Romgaz), Ghercești (Romgaz), Urziceni (Romgaz), Târgu Mureș (Depomureș).
Transgaz asigură evacuarea în sistem pentru 8 producători, după cum urmează: 77 puncte de intrare – Romgaz, 36 puncte de intrare –  Petrom, 13 puncte de intrare – Amromco Energy, 1 punct de intrare – Raffles Energy,  1 punct de intrare – Lotus Petrol,  1 punct de intrare – Stratum  Energy, 1 punct de intrare – Hunt Oil, 1 punct de intrare – Serinus Energy.
Clienții mari se pot racorda direct la SNT, fără a mai trece prin sistemele de distribuție. Astfel, găsim 15 centrale electrice pe gaz,  19 combinate industriale, 167 consumatori comerciali și  24 consumatori rezidențiali.
Anual, până la 12 miliarde de metri cubi de gaze sunt transportate prin SNT, din care 10,5 miliarde sunt produse local. Directorul Transgaz, Ion Sterian, a precizat că existe premise ca, în 2025, acest volum să crească până la 17 miliarde.

Sistemul Național de transport și distribuție electricitate

Transportul. După ce electricitatea se produce în capacitățile de generare, ea intră în rețea. Compania de stat Transelectrica – SA realizează activitatea de transport al energiei electrice prin intermediul Rețelei Electrice de Transport (RET), formata din stații și linii electrice. RET este rețeaua electrică de interes național și strategic cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV. Pentru aceasta, percepe o taxă care este aprobată de ANRE. Taxa este plătită de distribuitori sau , în unele cazuri, direct de către clientul final.
Volumul de instalații gestionat de Transelectrica este format din: 81 stații electrice, din care 1 stație – 750 kV, 38 stații – 400 kV, 42 stații – 220 kV. Există și 8834.4 km linii electrice aeriene (LEA), din care 3.1 km – 750 kV, 4915.2 km – 400 kV, 3875.6 km – 220 kV, 40.4 km – 110 kV , din care linii de interconexiune: 486.2 km.
În RET, există 216 unități principale de transformare totalizând 38058 MVA.
Transelectrica derulează în permanență un program  de mentenanţă pentru a menţine starea tehnică  a instalaţiilor din componenţa RET. Programul de mentenanţă  are ca principal obiectiv creşterea siguranţei în funcţionare a RET în vederea evitării unor situaţii care pot conduce la evenimente accidentale nedorite atât pentru reţelele electrice cât şi pentru populaţie sau mediu.
Acţiunile de mentenanţă se stabilesc cu considerarea programelor de investiţii (retehnologizare şi modernizare, dezvoltare) si sunt corelate cu acestea – atât la nivelul staţiilor cât si al liniilor electrice. În cadrul programelor de mentenanta desfasurate în RET s-au executat si lucrari de mentenanta majora, pe baza unor proiecte tip „Master Plan” care privesc statia sau LEA în totalitate, având în vedere lucrari efectuate practic la toate ansamblurile functionale si care asigura în acelasi timp, prin componenta de investitii, dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea si pregatirea statiilor pentru teleconducere.
Datorita evolutiei tehnologice extrem de rapide si în conditiile în care durata de viata a majoritatii echipamentelor a depasit 30 de ani, s-au inclus componente de modernizare si retehnologizare, care asigura functionalitatea la nivelul tehnicii actuale, prin înlocuirea elementelor uzate moral si/sau fizic si adaugarea unor elemente (facilitati) suplimentare, inclusiv introducerea de noi tehnologii.
Lucrările de reabilitare (mentenanţă majoră cu o componentă de  modernizare/retehnologizare) începute şi efectuate în ritm susţinut în ultimii ani au avut ca element comun adoptarea unor soluţii tehnice corespunzǎtoare funcţionării în siguranţă a instalaţiilor.
Implementarea sistemului de telecomandă şi supraveghere a staţiilor electrice de transformare este una din priorităţile companiei  care va conduce la creşterea eficienţei şi calităţii serviciului de transport al energiei electrice, reducerea numărului evenimentelor accidentale şi a cheltuielilor de exploatare şi mentenanţă. Pentru realizarea şi implementarea teleconducerii instalaţiilor electrice s-au parcurs căteva etape importante pentru elaborarea documentaţiilor necesare realizării structurii organizatorice şi funcţionale, realizarea structurii organizatorice, achiziţia de echipamente şi servicii pentru realizarea Centrelor de telecomandă şi supraveghere (CTS) la fiecare Sucursală de Transport, in prezent fiind funcţionale CTS Timişoara şi CTS Sibiu şi fiind elaborate programe de implementare a teleconducerii staţiilor electrice pe următorii ani. Toate aspectele specifice vor fi statuate în politica de telecomanda şi supraveghere a instalaţiilor RET. În RET se efectuează, după caz, servicii/lucrări de mentenanță: corectivă – dupa detectarea defectării, incluzând toate acțiunile destinate repunerii unei instalații în starea care-i permite să-și îndeplineasca functța specificată: preventiva –  pentru prevenirea defectelor, respectiv pentru reducerea probabilității de defectare sau degradării, urmărindu-se obținerea unui echilibru corespunzător între aceste activități, în funcție de influența diferitelor categorii de ansambluri funcționale asupra obiectivelor propuse în cadrul RET: siguranța în funcționare, disponibilitate, eficiență.
Distribuția. Din rețeaua mare a Transelectrica, electricitatea intră în rețelele de distribuție, care o aduc la ușa clienților casnici și a celor industriali mijlocii și mici. Unii dintre marii actori industriali primesc energie direct de la Transelectrica. Deși, există și distribuții mici, locale, cele mari sunt 4, impărțite pe zone geografice: Enel, în sudul Munteniei, Dobrogea și Banat, E.ON, în Moldova, Maquarie (a cumpărat activele CEZ), în Oltenia, și Electrica, în Transilvania și nordul Munteniei. Contoarele pe care le avem cu toții acasă sunt ale distribuitorilor, deși, furnizorul de energie (care facturează) poate fi de oriunde, atâta timp cât are licență de la ANRE. Sunt aproape 100 de furnizori licențiați. Distribuitorul are un tarif de distribuție care este imputat furnizorului.
Prețul final la electricitate este compus din prețul propriu-zis al energiei, ca marfă,  mai multe tarife și taxe. Printre acestea, transportul, distribuția, taxa de cogenerare, certificatul „verde”, acciză, TVA. Prețul energiei este cam 35-40% din prețul final.

Producția și consumul de gaze

România produce circa 10,5 miliarde de metri cubi de gaze (în comunism, erau circa 18 miliarde) și mai importă 1,5 miliarde de metri cubi. Consumul actual este în scădere accentuată față de perioada antecriză financiară (2008 – 2009) – 18 miliarde mc, ca să nu mai vorbim de comunism, când consumam aproape 24 de miliarde de mc. Explicația vine din declinul industriei chimice și petrochimice, de departe cel mai mare consumator de gaze.
România are rezerve de gaze naturale dovedite de 100 miliarde metri cubi. Cea mai mare parte a resurselor de gaze naturale ale României sunt situate în Transilvania (aproximativ 75%, în special, în judeţele Mureş şi Sibiu), Moldova, Muntenia şi Marea Neagră. În prezent, România are a doua rezervă de gaze din Uniunea Europeană, imediat după Olanda. Luând în calcul producţia anuală de gaze, de circa 10,5 miliarde de metri cubi, şi consumul, rezervele României se vor termina în circa 10 ani. În 3-4 ani însă, este de aşteptat ca  Petrom împreună cu, posibil, Romgaz, să înceapă exploatarea rezervelor de gaz din Marea Neagră, estimate la 80 de miliarde de metri cubi, deci producţia locală de gaze ar putea să se extindă cu încă un deceniu. Totodată, din această toamnă, Black Sea Oil&Gas va începe extracția gazelor din perimetrul concesionat în Marea Neagră, cu rezerve estimate de 10 miliarde mc. aducând încă 500 de milioane până la 1 miliard de mc anual în Sistemul Național de Transport.
Producţia locală de gaz este împărţită, în mod egal, între Petrom şi Romgaz. Din Marea Neagră, Petrom extrage deja cantități de gaze, însă, nu foarte mult.
Pe uscat, extracția tuturor gazelor se face, în proporție de 90%, de către Romgaz, companie de stat, și Petrom, companie deținută de austriecii de la OMV. Producători mai mici de gaze sunt Amromco, Stratum Energy și Raffles.
Activitatea de productie gaze naturale din cadrul Romgaz se desfășoară în cadrul a două sucursale de producție, cu sediile la  Mediaș si Tg. Mureș, care exploatează  împreună un număr de peste 140 zăcăminte comerciale, amplasate în Transilvania, Moldova, Oltenia si Muntenia. Sucursalele de productie din cadrul Romgaz sunt organizate in 14 secții de productie: Filitelnic, Delenii, Mediaș, Roman, Daneș, Agnita, Cristur (sucursala Mediaș)  si  Sângiorgiu de Mures, Sărmășel, Grebeniș, Sângiorgiu de Pădure, Țaga, Muntenia și Oltenia (sucursala Tg. Mureș).
Exploatarea tuturor acestor zacaminte se face prin intermediul a cca. 3.240 sonde si a unei infrastructuri complexe de suprafata, compusa din conducte de aductie, conducte colectoare, incalzitoare de gaze, separatoare de impuritati, compresoare, statii de uscare si panouri de masurare a gazelor. Romgaz are acum în exploatare și cea mai mare descoperire de uscat din ultimii 50 de ani, este vorba de Caragele, de lângă Buzău, cu rezerve estimate de circa 30 de miliarde de mc.
Romgaz a trecut recent în fața Petrom la producția de gaze. Austriecii exploatează și ei zeci de zăcăminte, unul dintre cele mai importante fiind chiar unul recent pus în funcțiune: Totea, în Oltenia.

Avem nevoie de consum mai mare

În ceea ce privește consumul, sectorul industrial acontează 2/3 din total cantități. Atât cât mai e, chimia și petrochimia sunt responsabile, singure, de peste 3 miliarde de mc. Termocentralele mai acontează încă 1,5 miliarde. Segmentul casnic consumă circa 3 miliarde mc, potențialul fiind mult diminuat pentru că doar una din 3 gospodării are branșament la gaze. Spre exemplu, la vecinii unguri, 90% din gospodării sunt branșate. Guvernul are însă în derulare un program multianual de înființare de rețele de distribuție în toată țara, cu precădere în mediul rural și orașe mici. Acesta va fi socializat, adică toți consumatorii de gaz îl vor susține, pe modelul certitifcatelor „verzi” din industria regenerabilelor. În parte însă, aici vor fi folosite și fonduri europene, accesarea lor rămânând în seama autorităților locale. Recent, director Transgaz, Ion Sterian, aprecia că , în orizontul 2025, consumul de gaz al Româniaie ar urma să ajungă la circa 17 miliarde mc.

Producția de electricitate

România are instalați circa 19.000 MW în centrale care produc energie electrică însă, la modul funcționării imediate, 13.000 de MW sunt disponibili(apreciere ANRE – n.r.). În perioada de după Revoluție, consumul nu a urcat niciodată mai mult de 12.000 de MW.
Potrivit datelor ANRE, în capacități hidroenergetice, avem 6.642 MW, în cărbune, 4.142 MW, în eolian, 3.014 MW, generare pe bază de hidrocarburi(gaz și, în subsidiar, păcură) 2.839, în nuclear , 1.413 MW, solar , 1.391 MW, biomasă, 106 MW, biogaz, 20 MW. Individual, cea mai mare capacitate de generare electricitate din România este termocentrala Turceni, de la CEO, centrala nucleară de la Cernavodă, urmată de hidrocentrala Porțile de Fier.
Din punct de vedere al siguranței SEN, energia nucleară, cea termo și cea produsă de Hidroelectrica sunt cele mai importante, pentru că, aici, găsim centrale cu pornire rapidă, pregătite să intervină în caz de orice. Mai mult decât atât, Cernavodă merge bandă, 24 de ore din 24, cu excepția perioadelor cu revizii. Energia regenerabilă, eolian, solar, în ciuda faptului că beneficiază de o atenție din ce în ce mai mare, la nivel european și mondial, nu pot suplini încă formele clasice de generare a electricității. În lipsa unor capacități de stocare a electricității adecvate, vântul poate să nu bată, soarele poate fi acoperit de nori. Cele două fenomene se pot întâmpla simultan, privând Sistemul Energetic Național de până la 3.000 de MW dintr-o dată. Dacă și cererea de consum este, chiar atunci, mare, atunci SEN nu are ce să facă decât să pornească grupuri termo sau să se apeleze la importuri. Toată regiunea poate să întâmpine probleme insă, precum în iarna anului 2017 – 2018, și să nu ai de la cine să imporți curent.
Potrivit unui document trimis de Guvern Comisie Europene, care însoțește Planul Național de Redresare și Reziliență, România va renunța la cărbune până în 2032. Deja, generare de curent din cărbune este o activitate generatoare de pierderi, din pricina costurilor cu certificatele de emisie CO2, care sufocă Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Hunedoara, altfel capabile să fie generatoare de profit(mai mult CEO, mai puțin CEH, din pricina specificului de producție – n.r.). CEO, spre exemplu, ajunge să cheltuie 500 de milioane de euro anual, din 1 miliard de euro cifră de afaceri, doar ca să cumpere aceste drepturi de poluare. Administrația centrală dă ajutoare de stat  – 240 de milioane de euro pentru CEO, achiziționare obligatorie de servicii de sistem pentru o parte din energia CEH, însă acest lucru întâmpină multe probleme de la Bruxelles, așa că nu știm cât va mai fi valabilă această soluție. În prezent, România are o strategie de a transforma grupuri termo pe cărbune în generare de electricitate pe bază de gaz, cum este planul la CEO și la CEH (Mintia), de construcție de grupuri noi pe gaz – Iernut (Romgaz), aproape finalizat, și de instalare de până la 4.000 de MW noi în eolian și solar – estimare secretar de stat Energie Dan Drăgan. Cel mai important proiect, pe termen mediu însă, este construcția a două noi reactoare nucleare(1.400 MW) la Cernavodă, un proiect care se va întinde pe cel puțin 8 ani și va costa tot atâtea miliarde de euro. Finanțarea ar urma să fie asigurată de banca americană Exim, omoloaga localei EximBank, construcția , tot de entități americane, pe aceeași tehnologie canadiană CANDU.
Cât despre regenerabile, reluarea intensivă a instalării de MW „verzi”, după câțiva ani în care investițiile au fost aproape absente, se va pune tot pe seama subvenționării de către toți consumatorii, mai puțin industria mare, prin sistemul certificatelor „verzi”. România și-a asumat la Bruxelles ca 31% din toata energia produsă în România orizontului de timp 2030 să fie produsă din surse „verzi”
Cotidianul.ro organizează, în 27 mai, conferința „România – Hub Energetic European”, unde oficialități, invitați străini și actori locali vor dezbate perspectivele Energiei românești în contextul geopolitic local și al noilor oportunități și provocări legate de orientarea UE, din ce în ce mai mult, către soluții puțin poluante  Romania – Hub Energetic European
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Mihai Soare 1071 Articole
Author

2 Comentarii

  1. O tara indepenta energetica,este o tara suverana.Sistemul energetic,nu ne mai apartine.Ce ne mai apartine este distrus sistematic,falimentat.Inchiderea minelor,si importul carbunului de proasta calitate inseamna inchiderea termocentralelor si importul energiei.De la termocentrale ,iese un miros de pacurina,uleiuri reziduale,cauciuc plastice,produse petroliere reziduale.Nu miroase a carbune,iar de gaz care nu miroase nici pomeneala.Populatia nu mai foloseste gazele pentru incalzit,nici lemne,ca sunt prea scumpe.[Firmele in hale la fel]folosesc ulei rezidual de motor in centrale,care au fost aduse din occident] Ei cu gazele,noi cu poluarea.Tot ceea ce se face in sistemul energetic,nu se face in favoarea populatiei si a tarii.Suntem jefuiti pana la blana.Importurilr de gunoaie sunt de asemenea folosite la arzatoarelor diverselor firme,probabil si in termo.Asa ca lasati-o balta cu ce o sa facem,ce o sa dregem,este din ce in ce mai rau.Explozia de cancere ,nu era asa de mare cand se folosea carbunele in termo,dar foloseau filtre.Acum filtrele sunt o afacere,se cumpara uzate,dar se dau 50000 de euro /filtru[vezi anchetele care s-au facut cu anii in urma]Noi nu ne putem incalzi cu curent electric,cum isi permit bulgarii,austriecii,nemtii.pentru ca platesti de te rupi.Plata certificatelor verzi ne-a adus un aer mai curat sau ne va aduce un aer mai curat? Categoric nu.Pe zi ce trece si mai ales vara aerul te sufoca de substante chimice,periculoase care nu sunt monitorizate de nimeni.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.