Statul modern s-a construit pe libertăți și drepturi fundamentale ale individului și cetățeanului, dar și pe suveranitate. Aceasta, în triplă privință: suveranitatea poporului, suveranitatea națiunii și suveranitatea statului. Fiecare este chestiune de drept.
Formulat cât mai succint, ca să facem intuitive lucrurile, suveranitatea populară constă în dreptul poporului de a decide organizarea statului, politica sa generală și de a o controla. Suveranitatea națională este drept al națiunii de a se promova prin reprezentanții aleși. Suveranitatea de stat este drept al autorităților legitime de a lua decizii de promovare a intereselor națiunii.
Înțeleasă ca stăpânire de către subiect a condițiilor propriei vieți, suveranitatea este din nou în discuție. Evoluțiile recente au resuscitat întrebări deloc simple: mai este democrația guvernarea poporului de către popor? mai exercită națiunea puterea? mai este statul național subiect sau a fost luat în stăpânire de alte forțe?
De altfel, de ani buni, se semnalează crize: democrația este înlocuită cu administrarea din partea unor cercuri care ajung să falsifice voința politică a poporului; națiunile controlează tot mai puțin propriul stat în epoca celor mai mari concentrări de putere economică, decizională, mediatică; statul național este înlocuit la decizii de forțe internaționale. Analizele sunt solide, argumentările factuale și greu de contrazis.
Cel mai nou, conflictul din Ucraina ridică întrebarea privind exercitarea suveranității în condițiile unei lumi a interacțiunilor și a celor mai sofisticate arme. Și, desigur, ale conducerii de către o geometrie variabilă a supraputerilor.
Din numeroase rațiuni, situația fiecăreia dintre suveranități are nevoie de analize aduse la zi. Am căutat să captez criza suveranității populare într-o examinare a stării democrației (Soarta democrației, 2022), după ce am abordat criza suveranității naționale ca deficit de legitimare democratică (Justiția și valorile, 2020). Mă opresc aici asupra situației suveranității statale, știind însă bine că cele trei suveranități sunt legate lăuntric.
Direct sau indirect, declinul suveranității statului este de o vreme temă curentă. Ca un exemplu, doar, Henri Kissinger (World Order, 2014), exprimând opinia republicanilor americani, este de părere că, în situația creată mai ales odată cu consolidarea Asiei de la Pacific, este nevoie de relansarea sistemului westfalian, actualizat, în spațiul international. De altfel, „principiile westfalice sunt singura bază recunoscută a ceea ce există ca ordine mondială”, mai ales că ele au fost răspândite de înseși puterile europene ale istoriei. Timpul nostru întâmpină mult mai grave riscuri decât experiența devastatoare ale Războiului de Treizeci de Ani și are de prevenit recurența ei. Este nevoie să se acționeze înainte de a fi sufocați de dificultăți (p. 373). Consilierul prezidențial Hu Angang (China in 2020. A New Type of Superpower, 2011) prezentase perspectiva chineză a unei lumii a statelor preocupate de propria dezvoltare și în cooperare, care este și tradiția țării sale. Titularul de azi de la Harvard, Steven M.Walt (Could There Be a Peace of Trumpphalia?, în „Foreign Affairs”, Noiembrie 20, 2016), a pledat pentru revenirea la principiul westfalian. În zilele noastre, țări precum Ungaria, Polonia vor să-și asigure dezvoltarea și-și reafirmă suveranitatea, iar președintele Franței și reprezentanți ai Germaniei și Italiei, ai altor țări, văd Europa dezavantajată de slăbirea suveranității.
Din nefericire, nu ne mișcăm printre reglementări care să fie duse până la capăt. Suntem, de fapt, pe un teren care are nevoie, la declinul neoliberalismului, de o nouă abordare a dezvoltării fiecărei națiuni și, odată cu conflictul ucrainian, de o nouă arhitectură de securitate internațională. Iar la capătul dinspre noi al globalizării, este nevoie de o reevaluare calmă și competentă a ceea ce s-a petrecut.
Care este însă conotația adusă la zi a suveranității? Răspund fără a relua ceea ce am scris deja (mai recent, în volumul Stăpânirea complexității, 2023), considerând mai detaliat înțelegerile internaționale de până acum.
Pentru timpul nostru, discuția despre suveranitate nu poate să nu înceapă cu Pacea de la Westfalia (1648), încheiată, cum știm, după treizeci de ani de război sângeros. Documentele semnate atunci au fost luate ca „principiu al legalității internaționale”, în înțelesul că „fiecare stat are suveranitate exclusivă asupra teritoriului său”. Principiul a fost completat cu proclamarea „egalității în suveranitate” a statelor și cu prevederea „neamestecului în treburile interne”. Suveranitatea, egalitatea statelor și neingerința în treburile interne sunt pilonii sistemului westfalian.
Se discută, desigur, cum și cât s-au aplicat aceste opțiuni. În practică, ele au fost adesea violate, dar au rămas un etalon de organizare a relațiilor internaționale.
Adoptată în 1945, după un război de proporții și mai mari, efectiv mondial, Carta ONU, a rămas în linia abordării westfalice, cum se știe, cu rafinarea ei filosofică datorată lui Kant. Ea a statuat „relații prietenești între națiuni” și a invocat „dreptul internațional” (art.1). În document se vorbește de „principiul egalității suverane a tuturor membrilor”, se apără „integritatea teritorială” și nu se permite ingerința în chestiuni ce țin de „competența internă a unui stat”.
După ani de „război rece”, la Helsinki, în 1975, s-a adoptat Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante. Aceasta reafirmă de fapt principiul suveranității, chiar dacă lasă chestiuni practice neduse până la reglementare. Declarația constă din zece puncte: „Respectarea drepturilor inerente ale suveranității; Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței; Inviolabilitatea frontierelor; Integritatea teritorială a statelor; Reglementarea pașnică a diferendelor; Neintervenția în afacerile interne;Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele; Cooperarea între state; Îndeplinirea cu bună credința a obligațiilor asumate conform dreptului internațional”.
Însă Actul final, bazat pe acordul de la Helsinki, este o declarație a statelor, și nu un tratat, încheiat de state ca tratat de drept internațional. Forța juridică cea mai mare o are, se știe, tratatul.
În cadrul politicii de nonproliferare nucleară și spre a feri lumea de noi pericole, în decembrie 1994, la Budapesta, SUA, Federația Rusă, Anglia și Ucraina au semnat un Memorandum. Acest document invocă „principiile Actului final” și angajează semnatarii să respecte suveranitatea „în frontierele existente ale Ucrainei”, în condițiile preluării de către Federația Rusă a celor aproape 1700 de dispozitive nucleare depozitate de Uniunea Sovietică în acel teritoriu.
Numai că, așa cum mulți au observat și au spus deja, „memorandumul nu este ratificat. De asemenea, memorandumul nu are valoare legală în absența unui mandat ONU”.
Globalizarea anilor nouăzeci a schimbat însă semnificativ scena. Începând cu secretarul general de atunci al NATO, Xavier Solana, s-a argumentat că sistemul westfalian nu mai rezistă în fața primejdiilor create de ambițiile naționale, în concret, de încălcarea drepturilor omului și de terorism, încât se cere corectat (Security Peace in Europe, 1998). Sistemul ar cultiva rivalitatea statelor naționale, nu integrare. Reprezentanți englezi și germani de atunci au susținut că sistemul westfalian nu mai este compatibil cu voința de integrare de pe continent și din lume și au pledat pentru relativizarea lui. S-a și adoptat decizia care justifică intervenția în diferite state atunci când democrația și drepturile omului sunt încălcate și apar pericole pentru pace. Intervenții armate s-au și produs.
Relaxarea principiului suveranității a fost efectul acestei decizii. În acest context, unii au profitat pentru a fasona un concept nou, de „suveranitate contingentă” – care nu a avut, totuși, mare trecere. Uniunea Europeană s-a edificat însă printr-o distincție: anumite domenii ale vieții societăților intră sub controlul uniunii, practic al Comisiei Europene, altele rămân în competența statelor.
Pe baza a ceea ce s-a numit „suveranitatea împărtășită”, dar în funcție de vederile de la vârful organizației, în timp accentele s-au schimbat. S-a trecut de la perioade îngrijite de aplicarea tratatelor, axate în esență pe suveranitate națională, de exemplu perioada Delors-Prodi, la birocratizarea din cele mai noi mandate ale Comisiei Europane. Iar astăzi, aceasta înclină spre „împărtășire”, mai mult decât spre „suveranitate”.
Discuția actuală asupra suveranității statelor pleacă de la aceste documente. Ele sunt completate, se știe, de înțelegerile între supraputeri și depind de acestea. Știm deja că în pregătirea negocierilor ce vor urma conflictului actual, în laboratoarele supraputerilor se și lucrează intens la diferite scenarii de reorganizare a lumii.
Se poate intra într-o analiză a evoluției suveranității de stat și a suveranității naționale – evoluție care a dus în pragul situației actuale. Analiza ar fi utilă pentru înțelegerea lumii care vine. În spațiul alocat astăzi, mă limitez, însă, la miezul practic al chestiunii, în funcție de agenda internațională, pe două teme.
Prima temă vizează politica internă a statelor în condițiile în care este nevoie stringentă de dezvoltare, iar democratizarea internă este condiție a acesteia. Azi este dovedit că o seamă de dezvoltări – în materie de democrație (Pierre Mannent), de economie (Wolfgang Streck), de asistență socială (Habermas), de creativitate (Bootle) și de valorificare a resurselor – nu pot fi atinse fără stat național inovativ. Suveranitatea națională este condiție sine qua non a dezvoltării.
Suveranitatea națională se referă la relația dintre popor și stat. Aceasta ridică azi din nou, sub ochii noștri, chestiunea relației dintre „națiunea etnică” și „națiunea civică”. Vedem în jur țări necapabile să integreze minoritățile, decât reducându-le drepturile. Vedem și țări care au dificultăți cu asumarea de sine ca urmare a slabei calități a liderilor și rămân pradă. Deja economiștii lor le deplâng recăderea în regim colonial.
Se ridică însă și chestiunea întruchipării instituționale a suveranității naționale. În unele țări, executivul ajunge să controleze celelalte puteri ale statului și pretinde să reprezinte națiunea – ceea ce dă, cum spun constituționaliști americani, o „președinție africană”. Este o președinție care mânuiește servicii oculte pentru a-și aroga puteri în afara constituției. Or, cât este democrație, parlamentul rămâne singurul care întruchipează suveranitatea națională.
Suveranitatea de stat, cum ne spun juriștii, este element constitutiv al statului. Ca urmare, suveranitatea este dreptul statului de a decide liber în politica internă și externă. Fapt de importanță practică crucială!
Nu rezultă însă de aici nicidecum că simpla proclamare a suveranității – populare, naționale, de stat – este suficientă. Promovarea suveranității poate fi succes doar dacă are loc într-un regim în care aleșii dau seama cetățenilor, dacă puterile statului rămân în echilibru și dacă este susținută de elaborări economice și juridice și de proiecții adecvate ale viitorului. „Suveranismul” atât de discutat în zilele noastre, poate deveni și el, ușor, pradă instrumentării. Se observă ușor că deja caută să îl ia sub control unii dintre cei care l-au subminat tot timpul.
Urgența „suveranismului” este să-și asume lucid realitatea și să se doteze cu elaborări economice și juridice într-o abordare nouă, conformă unei lumi în schimbare. „Suveranismul” este în fața acestei obligații, de care-i atârnă azi soarta.
În Uniunea Europeană, construită pe adeziuni ale statelor conștiente de tragediile trecutului și de avantajele de neînlocuit ale cooperării, nevoia revenirii la tratatele de bază și a reorganizării se simte tot mai acut. Mai ales că, în pandemie, Uniunea mai mult a aplicat soluții, decât și-a conceput, apoi a aplicat politici riscante, cum este cea din energie, iar acum decontează, în plus, războiul din Ucraina. Uniunea Europeană plătește pentru decizii chestionabile!
Între „euroexitul”, propus de economiști și istorici francezi și irlandezi dintre cei mai calificați, și conformismul birocratic care s-a instalat, trebuie lămurit ce fel de Europă dorim. Europa fondatorilor Uniunii Europene, de Gaulle, Adenauer, de Gasperi, era „Europa națiunilor”. Ea pare azi romantică și stârnește reacții. Dar, la urma urmelor, există o ofertă mai bună? Nu s-ar putea rafina asemenea Europă?
A doua temă la care mă refer vizează politica externă în condițiile în care Consiliul de Securitate poate autoriza intervenții oriunde în favoarea democratizării, a drepturilor omului și a păcii. Divergența ce poate apărea se poate preveni coerent încorporând în suveranitatea națională o nouă prevedere: suveranitatea proprie are de inclus securitatea vecinului. În fapt, nu mai este posibilă securitate solitară.
Oricât ar da de lucru, dacă se vrea pace durabilă, suveranitatea națională nu poate face abstracție de situația teritoriilor răpite prin încălcarea suveranității. Cum știm, argumentele ascendenței istorice, demografiei și autodeterminării au dus, în secolul al douăzecilea, la suveranități care, în preajma celui de al Doilea Război Mondial, au fost încălcate. De aceea, oricum s-ar răstălmăci datele, suveranitate națională nu poate logic fi asupra unor teritorii obținute prin încălcarea suveranității altui stat.
Nu este lipsită de importanță împrejurarea că, în anii șaptezeci, s-au semnat tratate între state europene care au consemnat recunoașterea frontierelor existente până la reglementarea finală de după al Doilea Război Mondial. Între timp, chestiunea reglementării finale nu mai are intensitatea acelor ani, considerându-se că integrarea europeană este soluție pentru oricare stat.
Firește, integrarea europeană a creat un alt cadru. Dar este greu să crezi că în istorie vor lipsi dinamica și situațiile noi!
Desigur că mereu sunt de gândit nu doar prezentul, ci și viitorul mai bun. Dar precauții ar trebui luate. Cea mai bună precauție este lămurirea lucrurilor până la capăt, mai ales că azi trenează și restanțe de la încheierea „războiului rece”. Împrejurarea că s-au aplicat expediente diplomatice, prin înțelegeri de circumstanță, în absența garanțiilor, obligă azi, cred eu, la reflecție.
Închei cu câteva scurte observații. În istoria postbelică s-au semnat documente importante, fără îndoială. Dar, în privința suveranității, nu s-au semnat tratatele de care ar fi nevoie. Desigur, spune mult faptul că, în momentul de față, SUA rămân, din punct de vedere juridic, la angajamentul din Memorandum, dar lasă țările implicate să decidă teritoriile. Mai adaug doar că efectelor celui de al Doilea Război Mondial ar fi cazul să li se pună capăt prin negocieri înțelepte, fiind clar că suveranitatea se extinde, logic, și asupra teritoriilor pierdute la un moment dat de unele țări prin încălcarea suveranității lor. Altfel, se prelungește viața anacronicului pact Ribbentrop-Molotov și se amână încheierea efectivă a războiului.
Din toate rațiunile, conceperea suveranității trebuie din nou adusă la zi. Noua arhitectură de securitate are a o reconstrui cu bună credință și competență din primul moment.
Marga a spus ca Ucraina să dea Ungariei românescul Maramureş de Nord („Transcarpatia“), iar României doar Bucovina.ReCitiţi cu atenţie şi vedeţi ce a spus Marga în septembrie 2022:
”Suntem aici cu o situatie absolut specială şi o supun cu toata raspunderea, Ucraina. Ea trebuie sa cedeze teritorii Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galitia, României – Bucovina si Rusiei – Donbasul si Crimeea. Sunt teritorii ale altor tari. Ne cramponam, asta este, va fi conflict….“
„Transcarpatia“ actuală, din care jumătate e Maramureşul de Nord, vechi pamânt românesc,
Romanii nu vor suveranitate. Ei voteaza cu cine cred ei s-au pus bine cu vestul. Cand or sa invete (practic niciodata) ca trebuie sa voteze oameni care au curajul sa negocieze cu vestul nu sa execute orbeste ce zice colhozul UE si stapanii de peste ocean atunci poate avem sansa sa mai evoluam. Uitati-va la Ciuca ce carpa slugarnica este mi-e o scarba…
Sprijinind in trecut autonomia Transilvaniei împotriva Bucureştiului, ca şi istoria revizionistă (precum manualul lui”alternativ” – ca ministru – de istorie de clasa a 12-a, din 1999, pentru care a fost mult apreciat şi susţinut de unguri) manual ce spunea mincinos că românii i-au persecutat şi omorât pe unguri, Marga poate să vadă şi Transilvania ca fiind „în frontiere nefireşti“, căci ultima dată a fost „luată“ de România de la Ungaria.
Ceea ce este necesar: buna credință, competența și preocuparea de asigurare a suveranității. Într-adevăr, fără suveranitate nu mai merge.
Domnule Marga, la firul ierbii nu mai este speranță.Lucrurile au luat-o la vale și toți așteaptă sfârșitul și răfuiala.E la fel în China ca și-n Anglosferă sau Franța sau Europa de Est.Nu degeaba sporul natural e negativ iar percepția autorității e mai degrabă negativă, ca opresor.În ultrasupravegheata Chină se răpesc copii de pe stradă, în State orașele arată ca-n Mad Max, în Londra se vorbește engleza rar și cu fereală, în Marsilia ai grijă pe unde umbli, În Stockholm , dacă ești femeie nu ieși în oraș dupa ora 18.E cam târziu pentru ca să vorbim de reîntoarceri, nu credeți?
Suveranitatea statelor este în prezent înscrisă în suveranitatea corporatistă multinațională, sau mai bine, supremația transnațională a acestora este circumscrisă suveranităților naționale. Aderând la UE și NATO am cedat o fracțiune din respectiva suveranitate, care vedem că are tendința de amplificare până la cedarea completă a înstăpânirii statului asupra teritoriilor și populațiilor naționale. Globalismul, care după cum se vede este din ce în ce mai eșuat, respinge conceptul de suveranități naționale absolute, promovând suprareglementarea transnațională, vezi Grupul Bilderberg. Așa că nouă ne mai rămâne furajarea multinațională în schimbul tăcerii democratice a supunerii naționale.
O fi auzit domnul Marga despre dreptul la informare, dezbatere, aprobare, teoretic Parlanentul este reprezentantul romănilor, dacă da, atunci cum a fost scris, dezbătut și votat PNRR-ul despre care aflăm că este plin de condiționalități care, ce să vezi, nu sunt în interesul romănilor, dar, de răspuns pentru un asemenea act nu răspunde nimeni ?! In topic : însăși crearea Romăniei (1918), fără a diminua în niciun fel meritele românilor care au contribuit la realizarea acesteia, se datorează intereselor marilor puteri ale vremii.
Cocina europeana a fost creata pentru pierderea suveranitatii. Europa trebuie luata din mana evreilor americani si reformata ca Uniunea Statelor Independente. Desfintat Parlamentul European si facut doar Consiliul primilor ministri din toate statele. Trebuie luptat cu Sorosh si evvreii americani.
Tovarasul Nicolae Ceausescu a vorbit permanent in cuvantarile sale de o inestimabila valoare de “ neamestecului în treburile interne”si de „suveranitate” Suveranitatea este reafirmată şi apărată, în acord cu învăţăturile celor care, în urmă cu decenii,înfruntau capitalismul şi pe lacheii săi, loiali doctrinei elaborate genial de secretarul general al PCR.Cu nu multi ani in urma, un bucatar Liviu Dragnea, un mason Călin Popescu- Tăriceanu şi un sieist Victor Ponta vorbeau de „“ România a românilor”
„Vreau să declar deschis că nu aş răspunde încrederii acordate de popor dacă nu aş face totul pentru a apăra integritatea, independenţa, suveranitatea României, dreptul deplin al poporului nostru de a-şi hotărî dezvoltarea în mod independent, fără nici un amestec din afară.”
(Nicolae Ceauşescu în Mesajul adresat poporului român în seara zilei de 20 dec.1989)
PS Si Ceausescu a murit ca un caine,asasinat de oamenii Moskovei,Moskova care azi raspandeste „suveranismul’ca baza pentru re-colonizarea rusa ulterioara!
Halal suveranism!
Minotaurul falsifică chestiuni vădite. 1. în Declarația de la Alba Iulia, sept.2022, domnul Marga s-a referit, cum a precizat, la ceea ce fiecare dintre țările limitrofe Ucrainei revendică istoricește. A procedat, corect, conform istoriei;2. în articolul Reconstrucția suveranității se scrie negru pe alb că este vorba de revenirea în granițe stabilite după primul război mondial, pe criterii de istorie, populație și autodeterminare. Deci Transilvania este în ordine unde este și nu are rost să fie speriați oamenii cu falsurile vizibile ale Minotaurului; 3. manualele alternative în istorie nu le-a introdus Marga, ci Nicolae Iorga-C G Giurescu. 4. Domnul Marga nu este autor de manuale de istorie. Oricum, nici un manual de istorie recent nu spune aberațiile la care se referă Minotaurul. Sunt doar ale lui.
Articol solid, Reconstrucția suveranității, care lămurește suveranitatea. Nu ar fi cazul să discutăm după ce citim corect,pe fapte, nu pe invenții aiurite ca să ne află în treabă?
ceashk un dictator prost, analfabet si lacom care NU ar fi fost impuscat daca NU ar fi CHINUIT SI ABUZAT POPORUL ROMAN. sef de tarla, uitandu-se cu lacomie spre china si coreea de nord, infiinta viitorul lant si mai greu de gatul romanilor! uso cu manipularea istoriei. NOI AM FOST ACOLO, NOI AM TRAIT-O! VOI ERATI LATRAII SI ACTIVISTII PCR SI AI SISTEMULUI SECURIST MAMUT SI TRAIATI BINE TOVARASI, IN TIMP CE NOI MUREA DE FRIG IN CASE SI NU AVEAM CE MANCA! AVEAM 13 GRADE IARNA IN CASA D O BI TO CI LOR! SE VEDE CA NU ATI TRAIT VREMURILE PE CARE LE-AM TRAIT NOI!
Păi nu poți fi suveran de nu ești stat de drept, dacă nu ai justiție decât o mafie patriotică in robă . Nu poți fi suveran devreme ce trăiești din din imprumuturi. Nu poți fi suveran dacă nu ai școală, nu ai investiții, nu ai cercetare și nu mai ai decât bugetari patrioți nerușinați, iar privatul este omorât de imprejurări.. Clar ești in picaj și nu te duce capul să deschizi o parașută, deși cei din UE te și obligă..Deci povești cu sub=veranul și independentul, s-o zici in altă parte, poate americanului care te mulge..
„Manualele Alternative” anti-româneşti au fost băgate din 1998 sub Andrei Marga, ministrul Invăţ., care le-a apărat public şi după ce au produs un mare scandal, căci cel de istorie, scos de editura evreiască Sigma şi validat de ministerul lui Marga, zicea că Horea, Cloşca şi Crişan au masacrat familiile nevinovate ale nemeşilor maghiari, că Vlad Ţepeş este Dracula, iar despre Dimitrie Cantemir nu se spunea nimic şi aproape nimic despre Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazu etc. etc
Manualele alternative din 1930 ale lui Giurescu şi Iorga nu erau anti-româneşti, ca cele din 1998-2001, marca Marga.
Suveranitatea sau nevoia de intorcere la suveranitate asa cum ne este ea prezentata in text este imposibil de realizat .Razboiul din Ucraina ne-a arat foarte clar asa cum ne-a aratat si aparitia epidemiei de Covid 19 cit de importanta devine luarea deciziei imediate .Suveranitatea unei natiuni ,asa cum este ea prezentata in text, devine o povara pentru cetatenii care doresc sa fie aparati , sa aiba un nivel de trai acceptabil ,sa poata convietui cu toate celalate natiuni in parametrii de pace si nu in ultimul rind cetatenii doresc libertate ceea ce nu mai este formula cistigatoare acum cind vedem cum se raporteaza asa numitii „ suveranisti ” in tari precum Ungaria , Rusia , sau China acolo unde sunb masca Iliberalismului totul devine Dictatura .Fara apartenta la UE si NATO Romania ,asa cum o stim noi in granitele actuale , nu ar mai exista daca suveranistii ar cistiga alegerile .Ne-a trecut o data glontul pe linga ureche atunci cind vechile guverne PSD au dorit sa ofere autonomia asa zisului Tinut Secuiesc .UE trebuie sa se federalizeze si decizia trebuia luata cu o majoritate nu cu unanimitate .
Manualele de istorie anti-româneşti au fost promovate în 1997-2000 de oamenii din minister ai lui Andrei Marga, fiind susţinute de el. Mai ales consiliera lui Marga de la minister, „românca“ Dakmara Georgescu, şi evreul Iancu Fischer, numit de Marga şef la „Consiliu Naţional de Aprobare a Manualelor“. Iancu Fischer a acreditat Editura Sigma, a coetnicul său Boris Singer, pentru editarea manualelor româneşti, inclusiv a celor de istorie, care a produs groaznicul manual ce spunea elevilor că istoria ştiută a românilor este o minciună, o invenţie romantică.
Manualele alternative de istorie scoase sub Marga, pentru clasele a IX-a, a X-a, a XI-a si a XII-a lipseaus perioade importante din istoria românilor, precum statul dacic, iar cel de a XII-a, “Istoria românilor“, face brusc trecerea de la geneza etnică şi statală la „civilizaţia română în context european“, atenunând la maxim caracterul naţional şi statul national modern. Apar în schimb ca figuri istorice importante jurnaliştii Andreea Esca şi Cristian Tudor Popescu (CeTePeul), în timp ce istorici precum Xenopol, Iorga sau Giurăscu nu apar în manuale.
Pentru a intelege asertiunea „suveranitatea poporului, suveranitatea națiunii și suveranitatea statului. Fiecare este chestiune de drept.” trebuie sa facem apel la definitii …
Popor, popoare, substantiv neutru
1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală. etimologie: cf. limba latină populus (DEX 2009)
Națiune, națiuni, substantiv feminin
1. Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie. etimologie: limba latină natio, -onis (DEX 2009)
Stat, state, substantiv neutru
1. Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație. sinonime: țară. etimologie: limba latină status (DEX 2009)
caruia se aplica a doua notiune de popor:
Popor, popoar, substantiv neutru
2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat. (DEX 2009)
[o alta definitie a notiunii de popor, cea INSTANTANEE (TOTALITATEA unei populatii DATE, pe un taram DAT, la un moment DAT)].
Astfel apare o diferenta MAJORA intre cele doua notiuni de POPOR si de SUVERANITATE legala … cea ISTORICA (intemeiata pe dreptul STRAVECHI al unui popor dat pe un taram dat) si cea INSTANTANEE (bazata pe dreptul instant al unui alt popor/conducator NELEGAL in acel moment, bazat pe dreptul cel efemer de ocupant politico-militar in acel moment/instant al respectivului taram).
Astfel apare o diferenta MAJORA intre cele doua notiuni de POPOR si de SUVERANITATE legala … cea ISTORICA si LEGALA (intemeiata pe dreptul STRAVECHI al unui popor dat pe un taram dat) si cea INSTANTANEE si ARBITRARA (bazata pe dreptul instant al unui alt popor/conducator NELEGAL in acel moment, bazat pe dreptul cel efemer de ocupant politico-militar in acel moment/instant al respectivului taram).
Aceasta diferenta nu poate fi solutionata … NICIODATA … in si de catre dreptul cel international. Si de aici conflictele cele permanente din istoria lumii … atata timp cat vor exista popoare migratoare si calatoare/popoare ocupante si ocupate.
Pe TARAMUL nostru ROMANESC … dreptul cel NATIONAL al POPORULUI cel ROMANESC este ORIGINAR (dpv. al locuirii sedentare si continue), STRAVECHI (dpv. istoric/de peste 10.000 de ani), ORIGINAL si UNIC (dpv. genetic, cultural si majoritar populational/de peste 8.000 de ani), UNITAR (dpv. lingvistic/de 5.000 de ani, dpv. religios/de peste 8.000 de ani, monoteist/de peste 2.500 de ani, crestin/de aproape 2.000 de ani). Adica chiar notiunea de SUVERANITATE (a poporului cel ROMANESC) pe taramul TARII noastre (ROMANIA). „România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.” (cf. Constitutiei Romaniei din anul 2003).
@ proadevar – si eu sper SOLID sa cistig la loto , este vreo diferenta ?
Manualul Sigma nu a fost singurul manual. Au fost cinci manuale alternative. Ministrul Marga a spus mereu că cel mai bun manual alternativ a fost cel al lui Florin Constantiniu. Marga nu a scris manuale. Manualul Sigma este al profesorilor universitari Sorin Mitu și Ovidiu Pecican. Primul este acum șef de catedră, al doilea în conducerea Uniunii Scriitorilor. Se poate discuta cu ei.Putem fi cum vrem, dar antigermanismul și antisemitismul nu sunt atitudini de maturi.
Tema celor trei tipuri de suveranitate, corect evidențiate de către Dl. Marga, trebuie foarte atent analizată şi adusă la zi. Există un popor european căruia să i se poată subsuma conceptul de suveranitate? Există un stat european sau instituții europene, altele decât cele naționale care să poată susține, promova şi apăra o stare de suveranitate? La ambele întrebări răspunsul este nu şi atâta timp cât țările uniunii nu vor fi în măsură să dea nişte răspunsuri clare, fară confuzii sau ambiguități, fie măcar şi pentru perioade limitate ca timp, efectele nu pot fi decât pe măsura ambiguității ce astfel va produce efecte negative în defavoarea tuturor: Cetățeni, instituții şi state, deopotrivă. S-a crezut multă vreme că „las-o bă că merge aşa” este un deziderat specific românilor dar realitatea a dovedit că în nici o privință nu suntem o excepție…
De la teorie la practica, e un drum lung si dl profesor Marga stie asta! Intervine apoi si cutuma, „statele puternice/mari dicteaza, iar cele mici asculta sau isi fac loc printre”…
Daia care …oaia merge la comisia globalusta sa-i spuna ce sa faca cu falimentarea agricultorilor romani.
Un pm normal ar cere desfintarea comisiei globaliste. EUROPA TREBUIE REFORMARA CA UNIUNE DE STATE INDEPENDENTE SI FUGARIREA FANARIOTULUI DE LA PUTERE.
Daia care …oaia merge la comisia globalusta sa-i spuna ce sa faca cu falimentarea agricultorilor romani.
Un om normal ar cere desfintarea comisiei globaliste. EUROPA TREBUIE REFORMATA CA UNIUNE DE STATE INDEPENDENTE SI FUGARIREA FANARIOTULUI DE LA PUTERE.
Odată cu intrarea în NATO și .u.e. ,Romania a pierdut orice bruma de suveranitate. S-a demonstrat științific că, puterile alese ale statului român executa ordinile străinilor. Care suveranitate?
…toata lumea da vina pe stalin pt cuiele lui pepelea batute in anumite teritorii…oare asa sa fie?…
Dacă arăţi că cei care au aprobat şi făcut manualele anti-româneşti sunt evrei sau neromâni, în ministerul Învăţământului condus de Marga în 1997-2000, margarinii sar şi tipă, oportunişti şi neruşinaţi, „antisemitism“.
E prea mult! După „românii“ din zona asta, doar anti-român mai ai voie să fii ca român!? Ba eşti chiar şi recompensat pentru asta!
Domnule profesor Marga
Cu slugi, semidocți,idioti de serviciu, parșivi, progresisti, sclavi, pupaturi de dosuri, vânzători de țară, neputincioși, moluște, carpe, viermi, muște, creiere atrofiate de lupta pentru averi nu ai cu sa restabilește suveranitatea unui națiunii care se pare ca nici nu si-o dorește. O lupta care rămâne la nivel de idei și nimic mai mult. A se vedea canalul Bastroe, Licuriciul, UE, OMS, ONU, FMI, Ambsadele, PRESA, serviciile, ONG,-urile, Băncile, BNR, Unele Facultăți,formatorii de opinii, Școală, sănătatea, etc. Toate concura la anihilarea suveranității și pierderea identității natione. Uneori ma întreb, de ce mai avem Guvern, presedinte, Parlament, servicii,etc, atat timp cât ele fac totul pentru renuntarea la suveranitate, identitate, credinta și valori naționale. Trist e faptul ca pentru noua generație, Romania e un spațiu pe care vor sa-l părăsească cât mai repede. Și dacă nu-l pararasesc, e doar o cârpă cu care se șterg de noroiul de pe pantofii globalismului și de cuvântul roman. Cu excepția unei părți, minore, a societății, suveraniatea e un cuvânt, un deziderat care nu mai intereseaza. Din nefericire mai avem și o patura de intelectuali!! Care fac totul pentru moartea ei. D.p.m.v. acestia nu sunt decât diavoli ahtiați după funcții, putere, mângâieri, recunoaștere internationala si care nu au nimic în comun cu România și spiritul ei. Privita din aceasta perspectiva, România moare cu fiecare zi și o data cu ea mor și aspirațiile generațiilor care au luptat pentru unitatea, suveranitatea și independenta ei. Sincer, nu mi-am pierdut speranța, dar constat ca România a întrat pe piteca morții clinice.
NATIUNEA e POPORUL oriunde s-ar afla, mai presus de STATUL care-o reprezinta dupa ce si-a materializat DREPTUL ISTORIC! Natiunea
poate fi concentrata intr-o singura persoana apartinand unui popor…Cu sau fara SUVERANITATE care de obicei e raportata la STAT NATIUNEA EXISTA, mai devreme sau mai tarziu realizand IDEALUL STATAL direct sau in etape incepand cu SUZERANITATEA…O simpla GARGARA TEORETICA care nu are legatura cu REALITATEA unei ROMANII incaputa din 1945 pe mainile BARBARILOR BOLSEVICI… Reconstructia ROMANIEI poate incepe doar prin RESCRIEREA CONSTITUTIEI in sensul asigurarii functionarii MECANISMELOR DEMOCRATICE care sunt de 34 de ani blocate „legal” prin CONTINUITATEA unor institutii si indivizi ai TRECUTULUI de care am mimat ca ne-am despartit si acum multi il regreta datorita AGITPROP-ului rebotezat si a unor PROFI care s-au „convertit” conform PARODIEI puse in scena, pseudodemocratia pseudocapitalista SECURIST-PECERISTA…URSS-Rasputin si China BOLSEVICA a lui Tzi Ohm Phing dovedesc
prin MENTINEREA DICTATURII ca si in tarile FOSTULUI LAGAR DE CONCENTRARE COMUNIST DICTATURA persista in grade diferite conditionate de GRADELE DIFERITE de TEROARE BOLSEVICA de dupa AL DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL!!!
Bine că cititorii își dau seama cît de importantă este suveranitatea națională acum. Nu poți decît să saluți un articol foarte bine elaborat și lămuritor. Analiza din Reconstrucția suveranității este, într-adevăr, solidă juridic, istoric și conceptual. Că unii confundă subiectul cu alte subiecte se vede, dar ce să faci cu mintea altora? Știu că, datorită analizelor sale temeinice și curajoase, că domnul Marga are, firește, foarte mulți adepți. Nu cred că pot fi catalogați cum face unul mai sus. A fi adept este natural. Cît privește politica manualelor în ministerul din 1977-2000, cu ministrul Marga, ea a fost condusă de secretarul de stat român, de directorii generali Rădulescu, Preoteasa, Șerban, români, iar restul erau 90% români. Așa că nu are rost nici antigermanismul, nici antisemitismul, nici antimagharismul, oricum se ascunde așa o penibilitate. Orice anti este infantil
@Bardan,d-le eu m-as cam feri de suveranitatea asa cum o inteleg unii romani. Daca nu ne-ar mai trage cineva de maneca in cativa ani ne-am duce in dezastru.
Suveranitatea nationala nu se poate exprima in lipsa integritatii teritoriale iar integritatea teritoriala nu ne poate fi asigurata, in acest moment, de mare intensitate istorica ce depaseste pina si momentul animor 1989 , decit de catre UE si NATO. Nu exista suveranitate daca nu exista integritate teritoriala .A separa cele doua definitii este iluzoriu .Asadar, modelul de suveranitate propus de textier este o iluzie si el apartine unor nostalgii ale trecutului Patriotismul , in aceste timpuri , este parte doar a nevoii de a fi in UE si NATO ca tara membra cu drepturi depline .A fi patriot inseamna ati proteja granitele si cetatenii . De una singura Romania nu poate face asta cum tot asa niciuna dintre natiunile Europei nu o poate face .Pina si Marii Britanii ii pare acum rau ca a plecat din UE .Sa lasam modelele stilistice ce vor sa influente cetateanul si sa ne reancoram in realitate .
Nici ca nu se putea sa nu apara unii precum Dan care DA CU BARDA in REALITATE pt a-i face pe plac IDOLULUI care pana deunazi era MARE GLOBALIST conform LINIEI de la momentul respectiv, pt a se transforma brusc intr-un „suveranist” la fel de invederat dupa TRASAREA NOII LINII!!! Noua linie fiind trasata odata cu AGRESIUNEA MISELEASCA a URSS-Rasputin asupra STATULUI SUVERAN Ucraina
unde Armata Rosie comite GENOCIDE care-i lasa rece pe IDOLI si pe slugile lor Tica-loase!!! „LEGITIMAREA” GENOCIDULUI depaseste in MONSTRUOZITATE tot ce a Dej Jectat pana in 24 februarie 2022 cand ridica osanale GLOBALIZARII de care beneficiau URSS-Rasputin si China BOLSEVICA, „renascand” din propria cenusa ideologica CU ALTE PENE, pseudocapitalist-pseudodemocratice!!! Doua DICTATURI BOLSEVICE in care „capitalismul” e mimat de OFITERII DE SECURITATI BOLSEVICE si ACTIVISTII redislocati sunt ridicate in SLAVI de PROFI clonati in iepoca de aur ca AGENTI UNIVERSALI ai Confreriei marxistoid/bolsevicoide!!! Sub Ceausescu aceste FOSILE de genul
lu PROFI Sora nu erau bantuite de nelinisti suveraniste si in special de „republica socialista sovietica ucraina”, COLONIA URSS, asa cum noi am fost COLONIA URSS pana la mijlocul anilor 1980!!! RUSINE TRADATORILOR de pe forum…
Deși dl. Marga face foarte corect distincția dintre popor și națiune, introduce în teoria Domniei Sale ideea unei „suveranități naționale”, distincte de „suveranitatea de stat”; or teoria juridică (cel puțin cea care pornește de la Constituția României) spune că există doar 2 tipuri de suveranitate: cea populară – care aparține poporului și care este exercitată în mod direct (referendum) sau prin reprezentanți (Parlament) – și cea națională (sau de stat) care este exercitată prin instituții; a doua pornește din prima și este limitată de ceea ce îi este permis în mod explicit prin lege.
O altă problemă a teoriei este tocmai acceptul pus de occident pe suveranitatea statelor în relațiile internaționale și de aici disputa cu abordarea orientală – voi privi Rusia ca parte din aceasta – (pe care o vedem în Ucraina), care reamintește de faptul că suveranitatea națională izvorăște de la cea populară și că voința popoarelor se află deasupra deciziilor statelor sau instituțiilor suprastatale (precum ONU, UE, BRICS, LA etc).
Corectez și afirmațiile cu privire la memorandum: textul prevede că statele se obligă să respecte (citez) „suveranitatea ȘI frontierele” (adică două entități distincte), nu „suveranitatea în frontierele existente” (o singură entitate).
Acest subiect ar avea nevoie de o conferință în cadrul căreia să poată fi dezbătute cât mai multe dintre aspecte însă articolul dlui Marga este de departe unul dintre cele mai valoroase pe care le-am văzut în ultimul timp.
Buna ziua domenule Profesor !!
Ministrul justitiei V Mandate – stimabilul domn Predoiu este direct responsabil din anul 2016 daca nu ma insel de scoaterea din codul de procedura penala a infractiunilor la adresa Economiei Nationale, exact acelasi personaj reprezenta in calitate de avocat interesele OMV in procesul intentat impotriva Romaniei pe banii Guvernului de la Moscova si a celui din Austria – in calitate de coactionari la compania ce controleaza de facto bogatiile solului si subsolului din Romania si mai opresc aici. Nu am sa reamintesc aici de intreaga campanie de presa bine renumerata si controlata de o parte din Ambsade ce au promovat personaje de tipul juristei Alina Gorghiu ce in calitate de ditamai lider de partid in PNL a trimis la cosul de gunoi Constitutia Romaniei ca nu-i asa pentru persona fizica a dumneaiei patrotismul si drepturile garantate de Constitutie cetatetnilor romani sunt la si altele. Te intrebi decidentii sus mentionati sunt renumerati sau poate chiar sanatajati sa procedeze astfel !!!
In pandemie, Uniunea Europeana n-a aplicat solutii, ci s-a constituit in client cheltuitor prin contracte oneroase cu corporatii cunoscute ca fiind corupte, lipsite de etica stiintifica si avand scopuri nefaste care converg intr-o agenda totalitariana si fascistoida. In plus s-a anturat in retorica pseuodstiintifica promovata de OMS si unii ,,filantropi” prin care s-au implementat carantine ilegale si traumatizante, masuri de protectie si ineficiente care arata mai degraba a purtarea unor inssemne de obedienta al sclavilor de pe plantatii si ma refer la botnitele imputite si inutile care au dus la sindroame fictionale numite ,,long covid” si au achizitionat miliarde de doze de psirca genotoxica, experimentala, provocatoare de daune si moarte pentru care ABSOLUT NIMENI nu isi asuma responsabilitatea din triada de asalt compusa din corporatii producatoare+guverne+mass media. Ma intreba daca domnul Marga cunoaste aceste fapte sau se preface ca sta intr-un turn de fildes de unde inventeaza neologisme rasuflate, efectiv vulcanizate, pentru genocid si transhumanism.
” Mai adaug doar că efectelor celui de al Doilea Război Mondial
ar fi cazul să li se pună capăt prin negocieri înțelepte,”
1.mai adaug doar că cauzelor (!)….
2.negocierile alea nu se pot duce intre parti ne-egale,
nu poti sta la masa cu ne-legitimi:
-cu guvernul de ocupatie din Ukraina,din Palestina,din Pekin,
cu Z.O.G.
sau
va propun …
Vizitati China
vi se vor deschide ochii cind veti vedea ce se intimpla sub ochii nostrii
ochelarii de cal servesc doar calaretul
Articolul 148 din Constituția României reglementează – Integrarea în Uniunea Europeană, raporturile cu UE, stabilind, în alineatul 2, că în urma aderării, ”prevederile tratatelor constitutive ale uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
Se vehiculeaza conceptul de Statele Unite ale Europei, sub forma unor scenarii similare ipotetice de unificare a Europei, ca o singură națiune europeană și ca o singură federație de state, similar cu Statele Unite ale Americii.
Omenirea se afla in fata unor mari schimbari. Statele nationale , ce decid in totalitate sau care isi pozitioneza decizia in afara vointei populare ,asa cum vedem ca se intimpla in China si Rusia acolo unde decizia poporului este falsificata , fie si prin masurile ce opresc cetateanul sa isi puna in aplicare propria lui vointa cetatean ce este constrins de legislatia dictatorial aparuta ca si prin procedurile ce il opresc a se exprima liber ,doresc a se contrapune vointei cetatenilor Uniunii Europene ce in imensa lor majoritate au decis, atunci cind se face referire la centralizarea decizii lor de mare importanta .Statele nationale, asa cum ne arata viziunea din text , nu mai exista tocmai urmare a acestor decizii luate de fiecare entitate statala si de cetatenii ei la nivel national totul repercutindu-se in decizia luata la NATO si Bruxelles .Existenta natiunilor si cea a statelor se afla in primejdie .Poparele au decis deja .A te contrapune, fie si filozofic, acestor decizii deja luate este un act ce nu are prea mult simtamint patriotic in el .Singura forma de patriotism ce este clar inteles de majoritatea cetatenilor din Europa este apartenenta la UE si NATO .Suntem sau am devenit un intreg .
Efectele razboiului din Ucraina sunt acum vizibile .Situatia curenta obliga natiunile Europei la unitate in fata agresorului .Vechile concepte militare sau politico – administrative trebuiesc imnbunatatite . UE trebuie sa devina un Stat federal , trebuie sa devina o forta militara in aceasta parte de lume si nu in ultimul rind trebuie sa reprezinte un exemplu pentru umanitate pentru cel putin 100 de ani .A ne reintoarce la falsitatea nationalismului de sorginte comunista nu este solutia .Am vazut ce a facut el timp de zeci de ani .
„„Suveranismul” atât de discutat în zilele noastre, poate deveni și el, ușor, pradă instrumentării. Se observă ușor că deja caută să îl ia sub control unii dintre cei care l-au subminat tot timpul.”
– Asteptam aici o dezvoltare mai ampla a ideii exprimate succint.
Fostul Dvs. coleg si amic, acum Maestrul C, si-a format un grup de cativa invatacei cu care zice ca sustine suveranismul. Din ce spune in discursurile lui de ma miezul noptii se intelege ca ar vrea sa-l atraga si pe dl. Nistorescu.
– Este Maestrul C unul dintre cei care vor sa ia sub control ideea suveranismului?
America nu a fost o uniune de state fiecare cu limba lui. A fost o singura colonie a englezilor unde se vorbea engleza. Deci e a doua Anglie. Apoi veniti multi emigranti la munca ca sclavi. Europa are state vechi cu vechi traditii si culturi.
De ce ar baga francezii gatul in jug sa vorbeasca germana….sau invers germanii sa vorbeasca franceza.
Europa e constructia SOROSH…TURNU BABEL…Se va distruge casi Babilonu
Va fi cucerita de arabi, chinezi sau popoarele turcice daca nu isi revine la state independente puternice.
Prevederile tratatelor constitutive ale U.E trebuie aduse la rândul lor, la zi. Nefiind un stat şi neavând o Constituție, nu există instituția competentă a decide în privința conformității sau nonconformității legilor statale interne în raport cu cele comunitare, astfel încât singurele instituții competente a face distincția, sunt instanțele de judecată iar procedurile sunt extrem de complicate. De foarte multe ori se ajunge la CJUE dar care, nefiind o instituție de drept constituțional şi neavând competență a se pronunța pe aspecte de conformitate a legilor, nu poate emite decizii general obligatorii pentru toate statele. Şi apoi, nici un tratat nu este bătut în cuie. Dacă UE crede că tema propriei suveranități poate fi tratată la „şi altele”, s-ar putea să comită o impardonabilă eroare căci marile popoare, state sau națiuni vor ridica mereu această prerogativă cu valoare crucială în raporturile dintre state şi chiar uniuni de state. La situații excepționale, sunt necesare măsuri şi decizii excepționale. Trebuie să mai existe şi oamenii competenți, hotărâți care să le ia…
@esop..
du-te ba de acilea cu elucrubratiile tale cu tot
probabil esti vreun asistat social…cu sufletul mort deja
un propagandist mizerabil de mesaje sublimale
Din pictura lui Bruegel „Pestele cel mare il inghite pe cel mic” reiese cum functioneaza societatea omeneasca, indiferent ca se autoboteaza suverana sau este inglobata in ‘uniuni”, „aliante”… Cetatenii onesti din Romania au trait prost si atunci cand aveam iluzia ca suntem suverani si acum cand avem iluzia ca suntem in aliante sau uniuni.In toate vremurile(indiferent de organizarea sociala) au aparut grupuri(comunitati) mafiote de de interese, care au reusit sa incalceasca mintea naivilor si sa-i bage in razboaie, saracie si suferinta. Este greu sa traiesti cand esti peste mic. De la individ, comunitati de interese, state…, toti lupta sa devina pesti mari, prin inghitirea celorlalti pesti. Toti lupta sa acapareze cat mai multa avere si cat mai multa putere, folosind toate mijloacele pe care le au. Oamenii onesti nu au posibilitatea sa aleaga.
Am niste intrebar atat pentru autor, cat si pentru forumisti.
– Poate o tara care are baze straine pe teritoriu ei sa fie suverana?
– Poate fi o trara suverana daca atunci cand stranuta un ambasador occidental la guvern si parlament se executa toate masurile antiromanesti posibile?
– Poate fi o tara suverana atunci cand politicienii recunosc ca suveranitatea Romaniei este „impartasita” cu UE, a carei conducere este tot mai autocrata ?
– Poate o tara sa fie suverana cand recunoaste cu seninatate ca ultimii doi presedinti au fost „alesi” de o putere straina in functie de interesele acesteia?
– Poate o tara sa isi castige suveranitatea cu o astfel de clasa politica ca a Romaniei?
(aici raspunsul meu este categoric – NU).
Romania este ca o placinta careia i s-a mancat miezul si umplutura de straini, politicienii mai manaca coaja, iar romanilor li se mai da sa miroase hartia pe care s-a copt placinta….
T.Bucur: am citit cu interes manifestul din Cotidianul”Program prezidențial în căutarea unui candidat”(aparut in februarie) si nu apare infantilismul suveranist pe nicaieri in cele 19 „porunci”au contraire,se solicita o participare mai intensa a unui viitor presedinte la strategia UE si NATO,fara de care apartenenta Romania ar deveni,instantaneu,o paria in Europa
Destinul nostru este cu Europa, in care ne aflam statal de 2000 de ani cu certificat de nastere Columna lui Traian
Permanent am fost cand cu unii,cand cu altii niciodata neutrii sau suverani,pentru ca ,de cand e lumea si pamantul statele au fost clientelare,vasale,dupa imprejurari
Austria doar face pe neutra ca o krva binecrescuta, dar da de inteles Ungariei ca si ea vrea sa suga de la Kremlin,ceva…:))
Orice prost care se vrea candidat prezidentiabil poate citi de 100 de ori Programul din Cotidianul si sa discute la chestiune,nu sa-si bata falcile si campul degeaba cu enormitati anistorice
PS Ultimul suveranist roman ,Ceausescu a fost impuscat ca un caine de gaska de muscali ai lui Iliescu,fara ca cineva in lume sa-i ia apararea,era ‘suveranis’deci singur..
Teoria, filosofia, acumularea de informatii din mii de carti si dezbaterile sunt frumoase. Realitatea, practica, viata sunt cu totul altceva. Istoria, de fapt, este istoria imperiilor si, in general, a marilor puteri, care si-au tot impartit, prin razboaie sau prin targuieli, teritorii, populatii, bogatii, resurse. Tarile mai mici si mai slabe nu au realizat nimic prin propriile puteri sau in baza „dreptului international”. Tratatele si orice alte intelegeri internationale, manualele si propaganda privind „istoria”, „adevarul istoric”, teoriile savante si discursurile pompoase despre suveranitate, democratie, drepturile omului, statul de drept, piata libera, comertul liber etc. nu au nici o valoare pentru viata miliardelor de oameni de rand. Imperiile, marile puteri, corporatiile, bancile si organizatiile de gangsteri cum sunt NATO, UE etc. fac in continuare ce vor, fara sa le controleze sau sa le sanctioneze cineva. Ele fac ordinea, „bazata pe reguli” cum se spune in limba de lemn a dementului occident. Oamenii mai tineri vor putea vedea ce inseamna noua ordine pe care o preconizeaza puternicii noii lumi care se emancipeaza acum dincolo de hotarele occidentului.
Constitutia noastra adopta sistemul francez (J.J Rousseau,Bodin)armonizind suveranitatea populara cu suveranitatea nationala,art.2 din Constitutie,in art.1(4) consacra principiul separatiei in stat prin care statul le elichibreaza-Montesquieu -si elimina teoria lui Hegel ca monarhul detine puterea statala, art.2-(2)
Declinul suveranitaii ar duce dupA Henri Kissinger la nevoia „relansarii sistemului westfalian,iar Titularul de azi de la Harvard, Steven M.Walt a pledat pentru revenirea la principiul westfalian. În zilele noastre, țări precum Ungaria, Polonia vor să-și asigure dezvoltarea și-și reafirmă suveranitatea,Ca sa vezi.Polonia si Ungaria umbla dupa suveranitatea westfaliana,care a pus capat razb religios de 30 de ani- suntem in raboi”religios”cumva?
„Ceea ce a început ca un conflict între catolici şi protestanţi a sfârşit prin a fi un conflict în care catolicii s-au aliat cu protestanţii pentru a lupta împotriva altor catolici”
Tratatul Westfaliei a recunoscut principiul suveranităţii statelor. Acesta a însemnat că fiecare parte semnatară se angaja să respecte drepturile teritoriale ale celorlalte părţi şi să nu se amestece în treburile interne. Unele dintre aceste state au fost mai avantajate de prevederile tratatului decât altele.Religiile catolică, luterană şi calvinistă au fost recunoscute cu drepturi egale.Papa Inocenţiu al X-lea a protestat vehement împotriva tratatului, declarându-l nul şi neavenit. Cu toate acestea, noile graniţe religioase au rămas în mare parte neschimbate de-a lungul următoarelor trei secole.Spre cinstea ei,Romania nu a vut in istoria ei,razboie religioase de ’30 ‘de ani.
Războaiele n-au încetat, cauzele care au stat la baza lor nu au mai fost de natură religioasă, ci de natură politică sau comercială.
Mos margarina e pe campuri rau cu suveranitatea lui. Ba trol rus, suveranitatea este comuna.Suveranitatea este la nivel de UE.Paris este si capitala mea,Bucuresti este si capitala lor.Muzeele din Franta sunt si ale noastre.Noi ce muzee avem? Noi suntem europeni,suntem civilizati si globalisti.Tu mos margarina ramai cu suveranitatea de tip ruseasca.
@Minotaurul. Stimate domn, referitor la reintoarcerea Transcarpatiei ( Maramuresul de Nord ) si a Bucovinei de Nord catre Romania si/sau Ungaria treceti foarte usor peste niste probleme de fond:
– Maramuresul de Nord este DOAR o parte a Transcarpatiei. Din pacate romanii in Mraamuresul de Nord mai reprezinta doar o minoritate ( modesta ), majoritatea fiind ucrainieni ( ruteni etc. spuneti-le cum vreti ). Si maghiarii din restul Transcarpatiei, desi mai numerosi ca romanii, sunt tot minoritari fata de ucrainieni
– in Bucovina de Nord la fel: romanii sunt minoritari fata de ucrainieni cu exceptia unor zone limitate ( Herta )
Deci ce primeaza: dreptul istoric sau cel etnic ? Jupanii ( coana Europa si SUA ) au zis in cazul Kosovo ca dreptul etnic al albanezilor majoritari acolo este mai important decat dreptul istoric al sarbilor.
Cum credeti ca ar judeca in cazul Transcarpatia / Bucovina de Nord ?
În anii ’70 și ’80 vorbeam între noi despre un Occident asemănător cu Raiul. Acum știm că nu era paradisiac, dar a fost mult superior mizeriei în care s-a transformat după 1989.
Paradoxal, blocul socialist le-a făcut un imens bine cetățenilor vestici, pe care guvernele, de frica propagandei estice, i-au tratat decent în timpul Războiului Rece. Apoi, în lipsa adversarului comunist, au scornit războiul contra terorismului, au lansat în forță „progresismul” și migrația musulmană de masă, apoi circul „verde”, pandemia, criza economică explozivă și războiul din Ucraina, cu posibilități de extindere mondială și nucleară. Toate astea pentru a satisface dorința de dominație absolută a unui grup de miliardari sataniști occidentali!
Oameni care întrupau succesul vechii lumi apusene, Alain Delon și Clint Eastwood, se declară dezgustați de halul în care au ajuns țările lor.
Ceea ce ni se prezenta ca un irezistibil progres se dovedește a fi un regres catastrofal.
Norocul românilor este că ei au fost mereu dezgustați de țară, de semeni și chiar de ei înșiși, deci nimic nou.
Rămâne că Marga a cerut din burta lui, şi foarte voluntar şi săritor, să se dea Ungariei un vechi pământ românesc, orice drept ar prima în cazul Maramureşului de Nord („drept etnic“ sau „istoric“), care e jumătate (1/2) din inventata „Transcarpatia” şi vechi pământ românesc, în care acum românii maramureşeni sunt discriminaţi la greu, ca şi în Bucovina. Cu asemenea atitudini de lideri nechemaţi, nimic nu mai rămâne din România în două secole. Fel de fel de oportunişti ai momentul, vor doar să împuşte gloria efemeră fără a le păsa de consecinţe.
Iar apar falsificatorii cu misiune, ca acest pitic crăcănat și @beta alfa alias tomlin, cu falsuri și minciuni de incitare. Transcarapatia este cunoscută din istorie, pentru cine citește istorie. Domnul Marga are completă dreptate, cum spune exact și domnul Beta Alfa. Nu s-a rupt nici un Maramureș. Piticul crăcănat este pitic la cunoștințe și în altă privință. Articolul Reconstrucția suveranității discută suveranitățile de stat, națională, populară. Doar o spune negru pe alb. Alte suveranități sunt cu totul altceva. Ar fi bine să se citească, dar și să se înțeleagă cuvintele. Altfel nu e decât fals.
Dups 2 razboaie mondiale,si peste 5 decenii pina in 1991 cind s-a destramat URSS la finele razb.rece,ce a mai ramas din Suvernaitatea proclamata de Constitutia noastra proclamata de regimul zis democratie-liberala zice autorul?
Pina la caderea lui Ceausescu acesta a afirmat si proclamat pina la satietate principiile suveranitatii si independentei ,neamestecului in treburile interne ,coexistenta pasnica .El a fost pus la zid si impuscat ca un caine.
Si dupa ce fiecare,dupa intelegerea sa aduc”analiza suveranitatii la zi”,ajunge nu la respectarea suv.si indep.fiecarui stat fata de alte state ci la „impartasire”-noul concept convenabil UE si NATO.Suveranitatea nu se negociaza,nu poate fi ciuntita ,dar la noi puterea executiva-Guvernul deja a exercitat si exercita suveranitatea ilegal in „nume propriu”-dezechilibrind clar puterile in stat supunerea put.judecatoresti si legislative.
Functia externa a statului roman este de un internationalism liberal-neoliberal-realism,functia interna ,la fel,adica o
combinatie perfecta intre prietenosul iluminism kantian fata de straini si org.internationale si un Hobbs perfect fata de poporul roman, homo homini lupus .Statul fara continut social impins la colt deci si Suveranitatea.
Subiectul suveranității naționale, de stat, este actual în cel mai înalt grad. Și fascinant. Articolul Reconstrucția suveranității îl tratează cu stăpânire profesională și cu viziune profundă. Fundamentarea istorico-juridică este excelentă. Da, nu există tratate după al doilea război mondial în chestiune! Asta-i o problemă! Păcat că în discuție intră și inși care nu cunosc și apoi măsluiesc realitățile. Îi vezi cum se și semnează și ce urmăresc – crearea confuziei!Treaba cu Maramureșul istoric este exemplu. A nu confunda Transcarpatia în limbajul istoric–geografic. Maramureșul istoric este cu totul altceva. Mai trebuie cunoscută istoria, geografia pentru a discuta la subiect.
Un film sovietic din anii 1960 cu o popularitate iesita din comun(25 milioane spectatori) s-a numit „Haiducul de pe Ceremus”
În secvențele de început ale filmului (film sovietic 1960 -repet pentru batuitii in cap rusofili):)se specifică următoarele: „Munții Carpați sunt ca niște riduri adânci pe fața bătrână a Pământului. Muntenii ucraineni, huțulii, au trăit aici din vremuri imemorabile. Toate aceste pământuri au făcut parte dintr-un stat unitar puternic numit Rusia Kieveană. Dar, în secolele următoare, nobilii feudali maghiari au ocupat Transcarpatia, iar magnații polonezi cea mai mare parte a ținuturilor ucrainene. Poporul ucrainean nu s-a supus. Huțulii carpatini iubitori de libertate s-au adunat în cete de răzvrătiți numite oprișki. La fel ca izvoarele de munte care curg libere (Riul Ceremus), poporul și-a dezlănțuit furia din inima lui și i-a pedepsit fără milă pe asupritori. Cu 200 de ani în urmă această furie a avut în Munții Carpați un nume omenesc:Haiducul Oleksa Dovbuș)
Filmul se invarte in jurul dragostei lui Dovbuș pentru Maricica:)) si luptei cu cotropitorii Carpatilor Padurosi
PS intelesul filmului e ca Macaristan nu are drept de sedere in Europa decat de la anul 1000 ca popor nomad,iar polonii (slavi tarcati cu germani) s-au intins prea mult:)))
Hutulii,rutenii,ucrainienii ,astia sunt stapanii Transcarpatiei
Transcarpatia (în ucraineană Закарпатська область, transliterat: Zakarpatska oblast, în maghiară Kárpátalja) este o regiune din Ucraina. Capitala sa este orașul Ujhorod. S-a constituit în 1919 și 1939 respectiv ca republică Huțulă și ca stat Carpato-Ucrainean, fiind în ambele cazuri, desființată și anexată respectiv de Ungaria sovietică și de cea horthystă.
In 1945 trupele sovietice au izgonit administratia hortista si au relipit regiunea la Ucraina
Treaba cu Maramureșul istoric este exemplu. Mai trebuie cunoscută istoria, geografia pentru a discuta la subiect …
Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista (80-44 BC), având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul – spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava – spre vest, Carpații Păduroși – spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) – spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava (actualul oras Bucuresti). (44 BC)
„Dacia se mărgineşte la miazănoapte cu acea parte a Sarmaţiei europene care se întinde de la muntele Carpatos până la cotitura pomenită a fluviului Tyras (n.r Nistru) pe lângă râul (Tisza) iar la miazăzi cu acea parte a fluviului Dunărea care merge de la vărsarea râului Tibiscos (n.r. – Timiş) până la Axiopolis, de unde până în pont şi la gurile sale, Dunărea se numeşte Istru. La răsărit Dacia se mărgineşte cu fluviul Istru, de aici şi până la cotitura de lângă cetatea Dinogeţia ”, (Ptolemeu/150 AD)
Munții Maramureșului (cunoscuți adeseori și sub denumirea Carpații Păduroși, greșit atribuită în ultima vreme doar părții lor nordice) sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Se întind în cea mai mare parte pe teritoriul actual al Ucrainei, și în sud pe teritoriul nordic al României, respectiv închid la nord și est Depresiunea Maramureș.
Cel mai înalt pisc este Vârful Hovârla, având 2.061 m, aflat pe teritoriul de azi al Ucrainei.
Al doilea sens al denumirii TRANSILVANIEI se referă, prin extensie, de asemeni la Maramureș, Crișana, Sătmar, ținuturi cunoscute și sub denumirea Partium, adică „părțile regatului Ungariei” alăturate după 1526 nucleului istoric din podișul transilvan, constituind împreună Principatul Transilvaniei. Este vorba despre comitatele Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Bihor și Arad. Suprafața regiunii Partium a fost chiar mai mare. De exemplu, potrivit Tratatului de la Speyer (1570), din Partium făceau parte comitatele Maramureș, Bihor, Zarand, Solnocul Interior, Crasna, provincia (țara) Chioarului, precum și comitatele Arad și Severin.
Prin cucerirea Regatului Ungariei de către Imperiul Habsburgic în 1699, teritoriul Partium a fost reincorporat în Regatul Ungariei în timp ce Principatul Transilvaniei, devenit Marele Principat al Transilvaniei, era din nou redus la întinderea sa dinainte de 1541.
Prin prăbușirea și dizolvarea Imperiului Austro-Ungar la sfârșitul Primului Război Mondial, regiunea Partium a fost împărțită între Regatul României, Cehoslovacia și Ungaria, împărțire oficializată prin Tratatul de la Trianon din 1920.
Treaba cu Maramureșul istoric este exemplu. Mai trebuie cunoscută istoria, geografia pentru a discuta la subiect …
Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista (80-44 BC), având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul – spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava – spre vest, Carpații Păduroși – spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) – spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava (actualul oras Bucuresti). (44 BC)
„Dacia se mărgineşte la miazănoapte cu acea parte a Sarmaţiei europene care se întinde de la muntele Carpatos până la cotitura pomenită a fluviului Tyras (n.r Nistru) pe lângă râul (Tisza) iar la miazăzi cu acea parte a fluviului Dunărea care merge de la vărsarea râului Tibiscos (n.r. – Timiş) până la Axiopolis, de unde până în pont şi la gurile sale, Dunărea se numeşte Istru. La răsărit Dacia se mărgineşte cu fluviul Istru, de aici şi până la cotitura de lângă cetatea Dinogeţia ”, (Ptolemeu/150 AD)
Munții Maramureșului (cunoscuți adeseori și sub denumirea Carpații Păduroși, greșit atribuită în ultima vreme doar părții lor nordice) sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Se întind în cea mai mare parte pe teritoriul actual al Ucrainei, și în sud pe teritoriul nordic al României, respectiv închid la nord și est Depresiunea Maramureș.
…ORICE RECONSTRUCȚIE NECESITĂ:PLAN-PROIECT–MATERIALE-MESERIAȘI—ȘI DE UNDE?
https://ioncoja.ro/retetele-sociale-si-morala
S’ar putea face o cerere/invitatie domnului profesor Andrei Marga ca in calitatea lui de filozof, sinolog specialist si fost ministru al educatiei, cu cea mai lungă perioadă de rector din Romania sa ne ajute acum cand avem nevoie:
Sa scrie, editeze sau macar sa coordoneze un colectiv de specialisti in filozofie si etica.
Acum avem nevoie de un Compendiu al Conduitei morale mai mult decat oricand, un punct de plecare in orientarea noastra spre respect, onoare, religie si datorie civica.
Am fi foarte indatoritori daca cineva cu autoritatea dumnealui ar avea aceasta intreprindere istorica.