S-a întâmplat în luna ianuarie, după atacurile teroriste de la Charlie Hebdo, se întâmplă și acum, dupa cele mai grave atentate din Franta contemporană. Poliția pare să aibă de fiecare data același noroc în identificarea suspecților. Fratii Kouachi, atentatorii de la Charlie Hebdo, au uitat aparent în mașină un document de identitate. Acum, unul dintre atentatorii sinucigași de la Stade de France avea, aparent, asupra sa un pașaport sirian care rămas intact după detonarea unei încărcături explozive care l-a dezmembrat pe terorist.
Guvernul elen a precizat imediat că acel pașaport a fost inregistrat în insula Leros, în luna octombrie, odată cu valul de refugiați sirieni. Parcă pentru a întări legătura dintre valul de refugiați și atentatele din Franța, cotidianul sârb Blic a publicat o fotografie cu pașaportul unui individ cu numele Almohammad, cel care ar fi intrat în Europa prin Grecia și apoi, pe 7 octombrie ar fi intrat în Serbia.
The Guardian a refăcut chiar traseul presupousului terorsit, arătând că a trecut prin Grecia, Serbia, Croația, Austria, înainte de a ajunge în Franța. În Serbia se pare că a depus o cerere de azil.
Relatările încep apoi să ia o turnură și mai ciudată – presa internațională a început să relateze că pașaportul descoperit de politia franceză lângă cadavru ar fi un fals. O spun surse din serviciile secrete din Franța și Statele Unite. Seria și numărul nu ar fi corecte pentru un pașaport sirian, iar fotografia nu s-ar fi potrivit, spun oficiali din serviciile secrete citați de CBS.
Ca și cum întreaga confuzie nu ar fi suficientă, presa începe să citeze surse din poliție care spun că amprentele prelevate de la teroristul kamikaze s-ar potrivi cu cele din pașaport.
Toate aceste informatii confuze, oferite cu dărnicie spre diseminare de autoritățile franceze nu fac decât să conduca opinia publică la câteva concluzii: există o legătură directă între valul de imigranți și terorism, există o legătură directa între terorism și evenimentele din Siria de care sunt responsabili atât jihadiștii, cât și regimul Assad, este necesară implicarea militara occidentală la sol in Siria, este absolut necesară aplicarea unor măsuri mult mai ferme de interceptare a comunicațiilor de orice natură în țările occidentale.
Așadar, deși informatiile sunt extrem de confuze, ziare, analiști și oficiali încep să cheme la înarmare, război, supraveghere, limitarea unor drepturi fundamentale, totul în numele siguranței cetățenilor. Iar o tragedie începe să fie transformată în operațiune sub drapel fals de către toate puterile ce pot extrage de aici avantaje geopolitice și economice.
Analiștii americani de la Stratfor au început deja să scrie că Franța ar urma să trimită o forta expediționară în Siria pentru a lupta cu jihadiștii din Statul Islamic, organizația care a revendicat atacurile de la Paris. Ar urma să se aplice scenariul din Mali, acolo unde intervenția militară franceză a pus capat unor confruntări cu jihadiștii din Al Qaeda din Maghrebul Islamic, Ansar al-Sharia, Boko Haram și alte organizații teroriste. ”Franța este in război”, au declarat și președintele Francois Hollande, și premierul Manuel Valls.
Apoi au apărut apelurile pentru o supraveghere și mai puternică a comunicațiilor. Premierul britanic David Cameron a declarat după atacurile de la Paris că ar trebui grăbit calendarul adoptării noi legislații pentru supraveghere. Au apărut apoi atacurile la adresa unui fost angajat al NSA, Edward Snowden. Primarul Londrei, Boris Johnson, a declarat că Snowden nu ete un ”erou” pentru el, ci un individ care ”i-a învățat pe cei mai răi oameni de pe planeta cum să evite să fie prinși”. Cu alte cuvinte, se sugerează că scandalul NSA a fost una dintre cauzele masacrului de la Paris, că Europa are nevoie de mai mult NSA.
Ce nu spun politicienii și ”tehnocrații” din spatele lor când fac apel pentru supravegherea strictă a populației este că în Franța se aplicau deja asemenea măsuri, un Patriot Act franțuzesc, începând din luna iunie 2015, ca urmare a atacului de la Charlie Hebdo. Legea din Franța prevede instalarea unor dispozitive de înregistrare și urmărire la furnizorii de servicii internet și de telefonie, facilitează mult instalarea microfoanelor, a camerelor de luat vederi și a soft-urilor spion. Toate urmau să fie folosite nu pentru urmărirea agenților unei puteri străine, ci a propriei populații. În privinta prevenirii atentatului rezultatul a fost nul. ”Niciun individ care cere mai multa putere pentru forțele de securitate nu poate explica cum va preveni atrocitățile aceasta putere suplimentară”, spune avocatul britanic David Allen Green.
Apoi au apărut apelurile voalate ale analiștilor pentru o reformare a puterii în țările occidentale, de la protestele împotriva Angelei Merkel, cea care a deschis ușa Europei în fata valului de imigranți, și până la apologia discursului premonitoriu al șefului Marelui Stat Major al Armatei Franceze, ținut cu o lună înaintea atacurilor de la Paris. Acesta cerea o finanțare mult mai generoasă pentru armată și făcea apel ca francezii ”să se gândească la ceea ce e de negândit”. Europa ar trebui, cu alte cuvinte, să renunțe la politicienii aleși democratic (care sunt în mod necesar vulnerabili tocmai din cauza votului popular) și să se îndrepte către specialiștii care știu mai bine ce este bun și ce nu pentru Europa.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.