La Consiliul European de la finalul săptămânii trecute s-au discutat chestiuni grele: condiționarea accesului la fondurile UE de respectarea statului de drept, sancțiuni impuse Turciei, bugetul european, uniunea bancară. Era firesc ca o conferință de presă a președintelui Franței după acest summit să suscite mult interes. Evenimentul s-a organizat în mediul virtual și au fost luate doar trei întrebari. Mai mult, două dintre ele au venit din partea unor publicații anglofone, iar întrebarea din partea presei francofone a vizat restricțiile impuse pe perioada pandemiei, deci un subiect ce nu a figura pe agenda liderilor UE. Grupul WhatsApp al administrației prezidențiale de la Elysee a rămas singurul loc de contact dintre presă și conducerea Franței și singurul loc unde jurnaliștii francezi au putut să-și exprime nemulțumirea cu privier la această conferință de presă. Nimic din ce au scris acolo nu pare să fi ajuns la urechile președintelui.
”Mai este posibil să faci jurnalism, o meserie de contact prin natura ei, în perioada pandemiei?”, se întreabă jurnalistul Jean Quatremer, corespondentul Liberation la Bruxelles. ”Cu cât se prelungesc măsurile sanitare, cu atât libertatea presei va fi pusă mai mult sub semnul întrebarii”, scrie el.
”Același scenariu al interacțiunii cu jurnaliștii a fost aplicat și după Consiliul European din luna octombrie: cinci întrebări, dintre care patru pentru presa anglo-saxonă. Zgârcenie față de presă din partea Palatului Elysee, care deschide și închide microfoanele în mod sistematic pentru presa franceză, ca și cum ar vrea să evite riscul unei întrebări dificile. Cum să nu te gândești că este o politică deliberată care urmărește să dea unui exercitiu de comunicare doar o aparență de conferință de presă, în care contradictoriul și cititul de pe o foaie de hârtie devin regula?”, scrie Liberation.
”Dacă măsurile sanitare vor dura, ne putem imagina că aceste „conferințe de presă” vor fi înlocuite cu simple mesaje înregistrate, așa cum face deja Ursula von der Leyen, președinta Comisie, care se ferește de presă ca dracul de tămâie. În apărarea sa, echipa de presa a lui Jupiter de la Elysee a arătat că jurnaliștii din alte țări UE nu sunt tratați mai bine decât cei din Franța, și chiar așa este. În realitate, niciunul dintre liderii UE nu este deschis față de jurnaliști, acesti indivizi care strică petrecerea.
Virusul le-a dat un pretext pentru a scăpa de presă. Cum să nu observăm că, atât timp cât ei, liderii, se pot întâlni fizic fără să se teamă de riscuri, prezența, fie ea și și limitată numeric, a jurnaliștilor este considerată extrem de periculoasă din punct de vedere sanitar?
Însă această tendință de a închide Europa în fața cetățenilor nu datează de acum, din perioada pandemiei: se fac 20 de ani de când instituțiile europene tot multiplică obstacolele în calea jurnaliștilor, pentru ca aceștia să nu se mai poată întâlni cu vreun înalt responsabil în alt loc decât sala conferinței de presă. Pandemia a permis ca această derivă să ajungă la paroxism: clădirile europene au accesul interzis (mai puțin Parlamentul European), conferințele de presă virtuale permit un control al presei, iar jurnaliștii își pierd puțin câte puțin contactul cu sursele care nu pot fi identificate ușor de către cei de la putere.
De acum încolo, puterea poate să spună că este deschisă comunicării, însă această nouă comunicare este ca un plasture cu nicotină în locul unui trabuc. În aceste condiții, va fi tot mai greu ca UE să dea lecții despre democrație și stat de drept statelor din Est”, scrie Liberation.
Luati cu incredere si va convingeti de manipularea crasa a politicienilor de 0,0002 lei! https://www.stiripesurse.ro/ccr-distruge-mitul-pensiilor-speciale-cine-si-ce-pensii-incaseaza-de-fapt-in-romania-document_1554535.html
Uniunea Europeană = Uniunea Statelor Sovietice Europene
Dragă Călin, acesta este un non-subiect. Tocmai de aceea este presă, pentru că se poate face în orice condiţii. Harnelile cu intrebări puse politrucilor după spiciuri, sunt irelevante (toţi pun întrebări aprobate anterior) – și, nu sunt altceva decât un imago al reporterilor de demult cu invitaţia la pălărie (care, cel puţin, chiar interacţionau direct). Imago indus intenţionat în încă prezentul imaginar colectiv. Totul cu scopul evident de a păcăli/manipula publicul de masă și, pe cale de consecinţă, legitimizarea oricărui anunţ pe media. Că nu știu cum se face că, orice declară ăl de ţine sacul cu grăunţe, ziaristului independent îi iese pe presă exact la fel.
Sigur ca da ! Doar avem democratie ! Depinde, doar, la ce tambal canti ! Hi,hi,hi! Hei , nu fiti rai , presa noastra nu se angajaza politic ; este echidistanta! Oare ? Hi,hi,hi! N.B. Sa fie oare si presa angajata in lupta pentru ciolan ? Nuuu , desigur ca nu ! Hi,hi,hi,hi,hi !
”Mai este posibil să faci jurnalism, o meserie de contact prin natura ei, în perioada pandemiei?”, se întreabă jurnalistul Jean Quatremer, corespondentul Liberation la Bruxelles. ”Cu cât se prelungesc măsurile sanitare, cu atât libertatea presei va fi pusă mai mult sub semnul întrebarii”
toate libertatile sunt puse sub semnul indoielii-
adresati-va terorismului sanitar-
acesti ziaristi de la Liberation, in principiu francezi atat de „destepti”… caci s e fac a nu vedea „conditia umana ” a Omenirii…La care si Franta”terorista sanitara”isi aduce obolul…Exista vreo tara sincera, scapata din sistem?…Nu cred.
Nu mai exista de multa vreme presa libera. vagi urme de presa libera s-ar mai putea gasi in tarile ex-comuniste, dar atat! Orice ar intreba ziaristii si orice ar raspunde politicienii, in presa va apare doar propàganda dictata de proprietarii concernelor de presa. Categoric, presa libera nu mai exista. Presa nu mai este cainele de paza al democratiei ci cainele inchis la ecarisaj in asteptarea unei eventuale adoptii sau injectii letale. Libertatea presei este pura demagogie.