Spectrul lui Shinzo Abe în disputa SUA-China

Fostul premier nipon Shinzo Abe nu a supraviețuit atentatului care l-a vizat în timpul unui miting electoral pentru alegerile pentru Senat din 10 iulie. Abe a fost împușcat în piept, de la mică distanță, și a murit la spital, câteva ore mai târziu. ”Japonia este stupefiată de acest asasinat, un eveniment care nu s-a întâmplat de mai bine de un secol”, scrie Courrier International.

În timpul unei conferințe de presă organizată când predecesorul său era încă în viață, premierul Fumio Kishida a precizat că ”se fac cele mai mari eforturi pentru salvarea lui”. ”Acest atac îngrozitor și barbar este de neiertat, cu atât mai mult cu cât s-a produs în timpul campaniei electorale, fundamentul democrației. Condamn acest atac cu cea mai mare fermitate”, a spus Kishida.

Potrivit ziarului Mainichi Shimbun, poliția japoneză l-a arestat la fata locului pe asasinul lui Abe, Tetsuya Yamagami, fost militar în forțele maritime de autoapărare ale Japoniei. Yamagami, în vârstă de 41 de ani, este acuzat că a tras asupra fostului premier cu o arma pe care și-a fabricat-o singur. ”Eram furios pe Shinzo Abe. Doream să-l ucid”, a spus el în fața polițiștilor, potrivit televiziunii NHK. ”Nu este vorba despre ideile lui politice”, a mai spus asasinul.

Șocul este cu atât mai mare în Japonia cu cât regimul armelor de foc este foarte strict și asemenea incidente sunt foarte rare – în 2019 au fost doar 13 atacuri cu arme de foc la nivel național. Oamenii politici fac foarte rar obiectul unor asemenea atacuri – ultimul atentat vizând un ministru s-a produs în 1936.

Un martor al atentatului asupra lui Abe a declarat: ”Știu că în SUA au loc frecvent asemenea atacuri, însă nu credeam că ele se pot întâmpla aici. Încă mai tremur, la o oră și jumătate de la asasinat”.

Consecințele politice și sociale ale acestui eveniment pot fi imense, scrie Courrier International. Shinzo Abe deținea recordul de longevitate în fruntea guvernului Japoniei (șapte ani și opt luni) și avea încă o influență foarte mare în cadrul Partidului Liberal Democrat, aflat la putere. Asasinatul va genera multe întrebări legate de motivația politică, dar și de securitatea de care beneficiază oficialii niponi. Este cert că agitația se va prelungi după alegerile pentru Senat, din 10 iulie.

Shinzo Abe făcea parte dintr-o dinastie politică, ca mulți dintre înalții oficiali niponi. Bunicul și tatăl său au dorit modificarea constituției postbelice a Japoniei, pentru a permite dezvoltarea armatei nipone – numite Forțele de Autoapărare. Este vorba de modificarea Articolului 9 al Constituției, care conține cele doua clauze pacifiste – renunțarea pentru totdeauna la război ca drept suveran și la amenințarea cu folosirea forței pentru rezolvarea disputelor internaționale. În cele din urmă, Abe a stabilit că aceste clauze vor rămâne în Constituție, însă alături de o a treia, care să legitimeze statutul constituțional al Forțelor de Autoaparare. Bunicul lui Abe a fost Nobusuke Kishi, prim-ministru al Japoniei între ianuarie 1957 și iulie 1960. Modificarea Constituției a fost scopul declarat al lui Nobusuke Kishi. El a susținut, în 1958, în timp ce ocupa postul de prim-ministru, că era momentul ca Japonia să renunțe la articolul 9 din Constituție (constituție redactată pornind de la principiile Declarației de la Potsdam din 1945, în care SUA, Marea Britanie și China defineau termenii capitulării Japoniei, cu două săptămâni înainte de bombardamentul atomic de la Hiroshima). Abe a călcat pe urmele bunicului său.

Shinzo Abe a demisionat în septembrie 2020, invocând probleme de sănătate de natură digestivă care necesită un tratament care nu i-ar permite să se concentreze suficient pe activitățile sale în fruntea guvernului.

Shinzo Abe va rămâne cunoscut pentru lansarea concepului ”diamantului de securitate” Japonia-Australia-SUA-India și pentru consacrarea conceptului de Indo-Pacific, care stă la baza Dialogului Cvadrilateral de Securitate (Quad) între cele patru state menționate anterior. Quad, împreună cu pactul AUKUS (Australia, Marea Britanie și SUA), bazat pe transferul tehnologiei submarinelor nucleare către Australia stau la baza contracarării în plan militar și de securitate a expansiunii Chinei. După menționarea sa de către Abe, în 2012, ”Indo-Pacificul” a început să figureze în strategiile Statelor Unite pentru Asia. De regulă, acest concept este folosit în documente și discursuri menite să avertizeze China, în timp ce în dezbaterile economice este înlocuit uneori cu ”Asia de Sud-Est”. În ciuda acestei apropieri evidente de SUA, Shinzo Abe a privit mereu cu reticență la instalarea unui scut antirachetă american în Japonia.

Deschizător de drumuri în planul politicii externe și de Securitate, Abe nu a avut succese în plan economic. El nu a reușit să îmbunătățească cu nimic soarta ”generației pierdute” a Japoniei – tinerii afectați masiv de criza de la finalul anilor 1990, care acum, ajunși la vârsta de 50 de ani, au venituri mult mai mici decât generațiile precedente și decât competitorii lor mai tineri pe piața muncii.

Premierul Shinzo Abe nu a avut o relație deloc apropiată cu președintele chinez Xi Jinping, dar nici relația cu Coreea de Sud, un aliat important al SUA din regiune, nu a fost bună. Abe a fost criticat pentru tendințele sale naționaliste, inclusiv pentru vizitele la Templul Yasukuni (al eroilor japonezi, printre care și criminali de război), iar guvernele conduse de el au avut dispute (care continuă și acum) cu guvernele de la Seul, în special din cauza statutului și reparațiilor pe care ar trebui să le primească urmașii așa-numitelor femei de confort coreene exploatate în timpul ocupației nipone și din cauza muncii forțate la care au fost supuși coreenii. Justiția sud-coreeană a decis de mai multe ori sechestrarea unor active ale marilor conglomerate japoneze, în contul daunelor pe care ar trebui să le plătească, dincolo de ceea ce a prevăzut Tratatul din 1965 care a normalizat relațiile bilaterale, pornind de la cadrul Tratatului de Pace de la San Francisco, din 1951, care restabilea relațiile dintre Japonia și puterile aliate victorioase.

Abe fost urmat de Yoshihide Suga, în urma unor alegeri controversate în cadrul partidului. Acesta a fost premier și președinte al partidului doar un an, fiind urmat de actualul premier, Fumio Kishida, fost ministru de Externe în cabinetul Abe și cel mai longeviv șef al diplomației chineze. Kishida este născut într-o familie politică din Hiroshima. Tatăl său, Kishida Fumitake, și bunicul, Kishida Masaki, au fost ambii parlamentari. Este lider al Kochikai, una dintre cele mai influente facțiuni din cadrul LDP, filosofia diplomatică a lui Kishida este în concordanță cu tradiția facțiunii. Kochikai a fost creat de fostul prim-ministru Ikeda Hayato, care a acordat prioritate redresării economice a Japoniei, la fel ca premierul Yoshida Shigeru.

Obiectivul lui Kishida este acela de a recunoaște Forțele de Autoapărare ca o organizație militară profesionistă, constituțională, al cărei rol este acela de a proteja securitatea națională a Japoniei. În programul de campanie al PLD pentru alegerile din 2021 a figurat alocarea a 2% din PIB pentru apărare, la fel ca în statele NATO. Temerile criticilor săi au fost că prim-ministrul japonez va încerca să meargă mai departe de atât, având în vedere amenințarea nord-coreeană și tensiunile cu China. În cadrul acestei situații regionale, fostul guvern Abe a trecut un pachet legislativ ce acordă Japoniei dreptul la autoapărare colectivă, însă în baza unor condiții. În primul rând, trebuie să existe un pericol clar care amenință supraviețuirea Japoniei. În al doilea rând, nu există alte opțiuni pentru a face față situației în afară de utilizarea forței militare. În al treilea rând, utilizarea forței ar fi limitată la nivelul minim necesar.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.