După incredibila cifră de 832.573.469 de dolari, realizată la vânzarea Colecţiei Rockefeller, Casa de licitaţii Christie’s a strălucit din nou în 15 mai. Catalogul de artă impresionistă şi modernă de la New York a adus un total de 415.852.500 de dolari, trei loturi rămânând nevândute.
În pofida faptului că s-a anunţat retragerea a două loturi de top, Chagall şi Picasso, vânzarea a fost un succes, cu două recorduri, pentru Brâncuşi şi Malevich, dar şi multe adjudecări la preţuri superioare estimărilor.
Tânăra sofisticată (Nancy Cunard) a lui Constantin Brâncuşi, prezentată pentru prima data pe piaţa de artă, a stabilit un nou record al artistului, cu suma de 71 de milioane de dolari. Opera, din 1932, provine din colecţia Elizabeth Stanford, unde a rămas din 1955 până acum. Este unicul exemplar în bronz care prezintă un portret stilizat al poetei şi scriitorei anglo-americane Nancy Cunard, care a fost o importantă susţinătoare a artiştilor şi scriitorilor în perioada interbelică, din cercul ei făcând parte, printre alţii, Marcel Duchamp, Ezra Pound şi James Joyce.
Sfătuiţi de prieteni şi de alţi colecţionari, soţii Frederick şi Elisabeth Stanford au vizitat pentru prima dată atelierul renumitului artist român în 1955 şi s-au îndrăgostit de puritatea estetică, aproape transcendentă, dar şi de radicala simplitate esenţială a operelor sale. Tânără sofisticată le-a atras atenţia în mod deosebit şi au cumpărat-o de la artist chiar în cursul acelei vizite. În următorii 62 de ani, generoşii colecţionari au împrumutat opera adesea şi ea a putut fi admirată în diferite expoziţii în unele dintre cele mai mari muzee ale lumii, ca Metropolitan Museum of Art, Guggenheim sau Centre Georges Pompidou, printre altele.
Este o lucrare excepţională prin frumuseţea ei, care iradiază lumină. Pe Nancy Cunard, Brâncuşi a cunoscut-o prin intermediul poetului Dada Tristan Tzara, care a fost unul dintre numeroşii ei amanţi, şi a văzut în sofisticata şi emancipata ei eleganţă emblema noii femei a anilor 20, liberă în exprimarea senzualităţii şi a propriei personalităţi.
În realitate, acest portret a fost “furat” scriitoarei: Cunard nu i-a pozat niciodată artistului şi nici n-a ştiut că acesta a realizat o sculptură care îi era dedicată decât după mulţi ani.
Totuşi, stima pe care şi-o purtau cei doi era evident reciprocă pentru că, la rândul ei, Cunard vorbea despre Brâncuşi descriindu-l ca pe “unul dintre marii sculptori ai timpului nostru”.
Eleganţa rafinată a formei esenţiale a sculpturii reuşeşte să capteze întreaga eleganţă a poetei, creând o reprezentare individualizată, dar care, în acelaşi timp, transcende particularitatea subiectului ridicându-se la o formă de esenţă universală.
În plus, opera are baza sculptată de artist direct într-un bloc de marmură, element de mare importanţă în practica revoluţionară a sculptorului modernist, care accentuează raportul între suprafeţe şi mase diferite, între obiectul sculptural şi piedestalul care îl susţine.
Au fost trei licitatori, dintre care unul la telefon. Acesta a şi câştigat licitaţia, dar numele lui nu fost dat publicităţii. Este al treilea cel mai mare preţ oferit vreodată pentru o sculptură, după două lucrări de Alberto Giacometti, care au fost adjudecate la peste un milion de dolari.
În luna mai a anului trecut, Muza adormită din 1913, fusese vândută cu 57,36 milioane de dolari, tot la Christie’s.
Podiumul serii la pictură i-a revenit lui Kazimir Malevich, cu 85.812.500 de dolari pentru Suprematist Composition din 1916, caracterizată de Loic Gouzer de la Christie’s drept “big bang sau gradul zero al modernismului. Malevich a fost artistul care a deschis cutia Pandorei a modernismului şi artei abstracte aşa cum le cunoaştem astăzi. Fără el, n-am putea vorbi despre Rothko, Newmann & Co. Acesta nu este numai un Malevich, e Cel mai bun Malevich. O lucrare ca aceasta ar trebui să fie cheia de boltă a oricărei mari colecţii sau a oricărui muzeu”.
Piaţa de artă i-a dat dreptate. Până acum, recordul de artist al lui Malevich era de 60.002.500 de dolari, încasaţi la Sotheby’s, din New York în 2008. Adjudecarea din 15 mai menţine locul întâi al artistului cu cel mai mare preţ plătit vreodată pentru o lucrare a suprematistului rus.
Lucrarea lui Van Gogh din colecţia Liz Taylor a fost ajudecată la 39.687.500 de dolari. Peisaj cu azilul şi Capela de la Saint-Rémy, realizat de maestrul olandez în 1889, i-a fost dăruit lui Elisabeth Taylor de către tatăl ei, negustorul de artă Francis Taylor, care îl cumpărase în 1963 cu 92 de mii de lire sterline. Actriţa, dispărută în 2011, era o pasionată de artă şi un mare colecţionar. Este încă vie în memorie licitaţia colecţiei ei de pictură, bijuterii şi obiecte de artă care a totalizat 156.756.576 de dolari în decembrie 2011.
Să amintim şi Femeie ascultând muzică de Joan Miró, care a plecat la 21.687.500 de dolari.
O lucrare de Chagall, Satul albastru, estimată la 3-5 milioane, a fost vândută cu 7.062.500 de dolari, iar Italianca de Edouard Manet a atins preţul de 11.000.000 de dolari, deşi fusese estimată la 3-5 milioane.
De ce nu e arătată în adevărata ei splendoare românilor, măcar cu atâta să ne bucurăm şi noi de Brâncuşi al nostru?! Apare fie de la distanţă, fie ciuntită, ca aici, şi ni se impune să ne bucurăm de… suma record! Care pe mine NU mă încălzeşte deloc în Era pecuniarului! Ruşine!