Un colecţionism selectiv

Peste 150 de capodopere celebrează, aşa cum am scris recent într-un articol, pictura victoriană la “Musèe Jacquemart-Andrè” din Paris. În scenă vor fi toţi protagoniştii lungii stagiuni artistice englezeşti care au fost identificaţi cu domnia Reginei Victoria (1837-1901), de la Lawrence Alma-Tadema la John William Goodward şi la Frederic Leighton, de la Albert Moore şi John William Waterhouse până la prerafaeliţii Dante Gabriel Rossetti, John Everett Millais şi Edward Burne-Jones.

Începând cu 1848, Prerafaeliţii, susţinuţi de doi critici cu autoritate, John Ruskin şi Thomas Carlyle, s-au eliberat de regulile stabilite, de tradiţie, de Royal Academy, şi au început, înaintea impresioniştilor francezi, să picteze în contact direct cu natura. Îl detestau pe Rafael şi visau o întoarcere la Evul Mediu şi la Renaştere. Prerafaeliţii au pus pe pânză viziunea lor fantastică şi cea greco-romană, ca şi aceea descrisă de William Shakespeare, o lume populată cu femei frumoase şi senzuale, cel mai adesea nude.

Edward Poynter, Andromeda

După o piaţă de artă contrastantă, după revoluţia Impresioniştilor şi apoi a avangardiştilor din secolul al XX-lea, pictorii victorieni au fost repede uitaţi. Recuperarea a venit din partea colecţionarilor, printre care celebrul Kenneth Clark, influent istoric de artă, care a rupt vălul pudibonderiei victoriene. Plecând din Londra anului 1911, fiind deja în afara modei, John William Goodward (1861-1922) a găsit la întoarcerea sa o scenă artistică ce respingea tot ceea ce făcea referire la epoca victoriană. Depresiv, s-a sinucis la 61 de ani.

După o labilă redescoperire a prerafaeliţilor în anii ’60, piaţa de artă a semnalat în sfârşit primele recorduri în 1993, atunci când un bogat colecţionar american, Fred Koch, a pus în vânzare la „Sotheby’s” din Londra şi New York colecţia sa de tablouri semnate Alma-Tadema, care a fost adjudecată pentru 1,65 milioane de lire sterline sau 2,53 milioane de dolari.

Nu-mi cere mai mult, ulei pe pânză de Lawrence Alma-Tadema

A trebuit să mai treacă încă 10 ani pentru ca oferta de la casele de licitaţie să fie foarte importantă, aceea a lui Malcolm şi a fiului său Christoph Forbes, familia americană ce a publicat revista omonimă. Operele au fost achiziţionate într-un arc de 30 de ani, începând din 1960. „Pentru un tablou minor de Monet pe care i l-am dăruit tatălui meu pentru a-l pune pe perete în biroul său, m-am gândit că e bine să-l înconjor cu mobilă în stil victorian”, afirmă tânărul Forbes. Vânzarea s-a dovedit de un succes extraordinar, cu o factură de 25 de milioane de euro. Era vorba despre opere în mare parte apreciate de colecţionarul englez. Acum, după câteva expoziţii organizate la „Tate Britain”, succesul a fost fulminant atât în Statele Unite, în Australia, cât şi în Europa occidentală, deşi colecţionismul este încă difuz. În 2008, când şi-a pus în vânzare colecţia cu 150 de tablouri achiziţionate între 1910 şi 1985, la „Sotheby’s”, Sir David Scott a preferat să-şi intituleze catalogul licitaţiei, „O mare colecţie engleză”, evitând să declare că era un mănunchi de picturi victoriene. Stratagema a funcţionat excelent: peste 280 de potenţiali cumpărători au sosit din toată lumea pentru a participa la licitaţia care a înregistrat 14 recorduri.

John William Waterhouse, Cântecul primăverii

Pentru fiecare recordul său. Edward Burne-Jones (1833-1898) nu este singurul artist victorian care a stabilit un record de milioane în casele de licitaţie. În 2010, tabloul „Regăsirea lui Moise”, de Alma-Tadema, a fost vândut pentru 25,5 milioane de euro la „Sotheby’s” New York. În povestirea biblică fiicei faraonului nu i se spunea niciodată pe nume. Ea l-a salvat pe Moise din fluviul Nil. Era descrisă ca o femeie afectuoasă. Soţul ei o numea Bithia.

James Jacques Joseph Tissot, Plimbarea de dimineaţă

În acelaşi timp, „Pandora”, un pastel pe hârtie de Dante Gabriel Rossetti (1828-1882), a fost adjudecat la „Christie’s” din Londra pentru 4,1 milioane de euro. Recordul lui Tissot (1836-1902) de 2,4 milioane de euro pentru „Somnul” a rezistat, dar „Bacantele” lui Leighton au trecut din mână în mână pentru 1,45 de milioane de euro, ajungând în 2012 la un preţ de două ori mai mare, la „Christie’s” din Londra.

Lawrence Alma-Tadema, Găsirea lui Moise

„Andromeda”, un ulei pe pânză de Edward John Poynter, şi „Sfera de cristal” de John William Waterhouse au înregistrat preţuri record. La fel şi „Plimbarea de dimineaţă”, un ulei pe pânză de James Jacques Joseph Tissot (1836-1902), a fost vândut la „Sotheby’s” din New York, în 4 mai 2012, pentrru 1.452.000 de euro.

Edward Burne-Jones, Dragoste între ruine

În acest an, la Casa „Christie’s” din Londra, un ulei pe pânză de Edward Burne-Jones, intitulat „Dragoste între ruine”, inspirat de poezia lui Robert Browning, a fost adjudecat pentru 17,1 milioane de euro. Este preţul cel mai ridicat plătit într-o licitaţie pentru o operă de artă prerafaelită, dar şi un record pentru o acuarelă pe hârtie a şcolii engleze. Să mai amintim că o altă pânză, „Nu-mi cere mai mult”, semnată Lawrence Alma-Tadema, a fost vândută la „Christie’s” din New York în noiembrie 2012 pentru 1.705.000 de euro.

Santa Cecilia de John William Waterhouse

14 colecţionari, în ultimii 20 de ani, au relansat pe piaţă arta victoriană. Doi sunt englezi: compozitorul Andrew Lloyd Webber şi criticul de artă Isabel Goldsmith, unul este american, agent la „Jerome Davis”, al patrulea, magnatul John Schaeffer, de origine australiană. În 2000, Lloyd Webber a plătit 10,3 milioane de euro pentru „Santa Cecilia” de Waterhouse. La licitaţia de la „Christie’s” Londra din 11 iulie anul trecut s-a înregistrat un alt record de 17,1 milioane de euro pentru Edward Burne-Jones, care a pulverizat limitele precedente. Tabloul intitulat „Surorile”, de John Everett Millais, a fost adjudecat pentru 2,65 milioane de euro, iar o lucrare a lui Frederic Leighton, o sculptură, intitulată „Un atlet care se luptă cu un piton”, a ajuns a fi vândută pentru suma de 569 de mii de euro. 42% din operele oferite nu au găsit cumpărător.

Pentru a face o bună investiţie e necesar de a uita operele mediocre şi trebuie punctat pe o lucrare de calitate chiar şi a unui artist minor, mai puţin cunoscut, care poate fi oricând reevaluat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.