Mai bine de opt luni a așteptat președintele Emmanuel Macron un răspuns din partea Angelei Merkel la planul său de reformă a UE și a zonei euro, însă doar pentru a-și vedea aproape năruite planurile cu care a candidat la președinția Franței.
Într-un discurs rostit la Sorbona, în septembrie 2017, Macron a anunțat că Franța dorește un buget comun al zonei euro, o împărțire cât mai echitabilă a riscurilor financiare între cele 19 state euro, un Fond Monetar European care să ajute statele euro să iasă din potențiale crize și chiar un ministru de Finanțe al zonei euro. La acel moment, Merkel se afla în campania electorală pentru alegerile ce aveau să aducă cele mai slabe scoruri partidelor tradiționale și la intrarea în Bundestag a extremei dreapta pentru prima dată după război. A durat aproape jumătate de ani până când cancelara să încropească o coaliție slabă cu social-democrații, coaliție ce depinde mult de voturile conservatorilor germani radicali, dornici să aibă parte de beneficiile euro, nu să și împartă costurile acestei monede împreună cu țările partenere.
Unde Macron vrea o sută, Merkel oferă zece
Într-un interviu publicat duminică de Frankfurter Allgemeine Zeitung, Merkel a încercat să arate că este gata să conlucreze cu Franța, însă cooperarea este extrem de diluată. Merkel este de acord cu un fond care să injecteze bani în economiile falite din zone euro, cu condiția ca acestea să aibă o titulatură care să nu ducă cu gândul la intervenția în economiile unor state suverane – fond de investiții european. Apoi, Merkel estimează că acest fond va fi de câteva zeci de miliarde de euro, o glumă față de cele circa 200 de miliarde de euro dorite de Macron.
Berlinul se teme ca „săracii“ să nu-i fure din vistierie
Apoi, Merkel este aparent de acord cu ideea franceză a unui Fond Monetar European, „care să reducă dependența față de FMI“, după cum a declarat cancelara. Însă acest fond trebuie să se plieze pe criteriile și interesele germane, adică sa aibă prerogativa ca odată contractat un împrumut, fondul controlat de Berlin să primească dreptul de a interveni în politica economică și fiscală a statului suveran cu pricina. De altfel, acest Fond a fost una dintre ideile dragi ale fostului ministru de Finanțe Wolfgang Schaeuble, „părintele austerității“ și al programului de reforme impus Greciei. Prin intermediul său, scrie Politico, sunt promovate în alte state sisteme de conducere tehnocrate, nealese, iar ideea aparține Germaniei, o țară în care marile decizii ale guvernului nu pot fi luate fără aprobarea greu de obținut al Parlamentului.
Oficial, răspunsul lui Merkel la planul de reforme al lui Macron a fost salutat de guvernanții francezi. Însă el este atât de departe de visul european al președintelui Franței, încât, scrie Politco.eu, cel mai probabil acesta își dorește să nu-și fi expus viziunea în septembrie 2017, pentru ca electoratul să nu își dea seama la cât de mult va trebui să renunțe liderul de la Elysee doar pentru a duce mai departe tademul franco-german. La Berlin, scrie Politco, este limpede că la putere se află aripa creștin-democrată care a văzut deseori în ideile federalist-europene venite din Franța doar o încercare de a prăda vistieria germană. Iar Germania nu este singura, amintește The Wall Street Journal, care scrie că Olanda, alături de alte șapte state din nordul Europei, se împotrivesc reformelor propuse de Franța și urmăresc menținerea prosperității nordice a continentului.
Birocrații de la Bruxelles luptă pentru putere
Pe fondul acestui duș rece primit de președintele Macron a început și războiul pentru bugetul multianual al UE pentru intervalul 2021-2027, prin care Comisia Europeană încearcă să intervină în disputa franco-germană și să-și tragă spuză pe turta sa. În proiectul de buget prezentat săptămâna trecută, Comisia a inclus câteva prevederi care să îndulcească poziția Germaniei și a Franței (amintitul fond de investiții dorit de Berlin și un mecanism de salvare pentru statele cu probleme dorit de Franța). În rest, Comisia luxemburghezului Jean-Claude Juncker se opune unui buget al zonei euro separat de cel al întregii UE, argumentând că structurile uniunii nu trebuie dublate. Apoi, Comisia luptă pentru conducerea structurilor ce vor gestiona posibilul viitor buget al zonei euro și susține că la conducere ar trebuie să se afle birocrați europeni, nu guvernele statelor membre, așa cum este acum situația Mecanismului European de Stabilitate, unde deciziile se iau în unanimitate, iar Berlinul poate controla prin veto mișcarea și efectele politico-financiare ale banilor germani în întreaga Europă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.