Articol scris de Dr. Theodor Ignat, șef birou Dr. Elena Gravrilă, muzeograf, Biroul de Istorie Veche și Arheologie, secția Istorie, MMB
Despre începuturile învățământului românesc prin prisma cercetărilor arheologice din curtea interioară a Universității din București
Am discutat anterior despre Biserica și cimitirul complexului Mânăstiresc de la Sf. Sava. Nimic din acest complex nu mai este azi în picioare. A supraviețuit însă povestea construită din documente, fotografii, hărți și cercetări arheologice și în ciuda a ceea ce s-ar putea crede, nu este legată atât de mult de istoria așezămintelor ecleziastice, cât de cea a învățământului superior din Țara Românească.
Istoria ansamblului începe în sec. al XVI-lea prin ridicarea unei biserici de Andronache pârcălab. Sfârșitul secolului XVII marchează înființarea în cadrul ansamblului a școlii de înaltă obște din porunca domnitorului Șerban Cantacuzino, fiind ridicată la rangul de Academie Domnească în 1695 de Constantin Brâncoveanu. Academia avea să funcționeze într-un corp de clădire nou construit în 1694, la nord de biserică. Ca anexe se construiesc un internat pentru studenți, o casă parohială și o casă pentru profesori. Tot Brâncoveanu ctitorește câțiva ani mai târziu (1707-1709) și o nouă biserică pe locul celei vechi care era ”stricata de tot”.
La început, Academia avea 150-200 de studenți ajungând mai târziu la 400, fiind slujită de eminenți profesori formați la Stambul, la Viena, la Halle sau în universitățile italiene. Se preda în limbile greacă și latină, aceste două limbi fiind în general folosite în toate instituțiile de învățământ superior european de până în secolul XVIII. În 1779, domnitorul Alexandru Ipsilanti a efectuat lucrări de extinderi şi completări. Noile clădiri erau necesare pentru a găzdui prima bibliotecă publică din Bucureşti, Muzeul de Antichități, tipografia Academiei, la care se adăugau anexele.
Profilul Academiei Domnești a rămas neschimbat până în anul 1818, când Voda Caragea a dispus scoaterea acesteia de sub tutela mănăstirească. Astfel, el a reorganizat-o sub numele de Școala Națională Sfântul Sava, numindu-l în fruntea instituției pe cărturarul Gheorghe Lazăr, care rânduiește prima scoală academică de științe filosofice și matematici, în limba română.
Cu excepția bisericii, toate clădirile existente în cadrul mânăstirii Sf. Sava au fost demolate în 1852 pentru a face loc Palatului Universității Bucureşti precum şi noii artere de circulație din fața sa. În 1873 a fost dărâmată şi biserica, pe locul ei fiind plasată un an mai târziu statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul.
Universitatea din Bucureşti ia naștere ca instituție în 1864 printr-un decret emis de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, deși construcția clădirii începuse deja încă din 1857 și a fost finalizată în 1869 după planurile și sub îndrumarea arhitectului Alexandru Orăscu. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești. Clădirea Universității este grav afectată de bombardamentul anglo-american din 15 aprilie 1944. Cu excepția aripii estice, restul clădirii a fost demolat și reconstruit în anii ’60, respectând stilul arhitectural original.
Un proiect reabilitare și refuncționalizare a clădirii a generat cercetări arheologice recente pe o suprafață considerabilă a curții interioare a Universității. Cercetării conduse de Muzeul Municipiului București și Institutul de Arheologie Vasile Pârvan s-au alăturat inclusiv o parte dintre studenții Facultății de Istorie, care au câștigat astfel experiență practică în teren. Desfășurată în două campanii (2017 și 2018), cercetarea a condus la identificarea pentru prima dată a zidurilor fostei clădiri a Academiei Domnești a lui Constantin Brâncoveanu. Prin suprapunerea Planului Borroczyn cu schița parterului executată de Alexandru Vitzu am putut identifica cu precizie elementele descoperite. Astfel, segmentele de zidărie descoperite din Academia Domnească aparțin fațadei nordice a clădirii, a compartimentării dintre încăperea clasei a VI-a și o alta cu destinație neprecizată, a altor ziduri care despart Clasele I și II primare și o încăpere denumită Compl. , dar și ziduri ale altor încăperi.
În partea de sud a curții interioare cercetările au condus la descoperirea unor elemente din vechea clădire a Universității ridicată de Orăscu. Zidurile acesteia erau trainice. Fundațiile au fost bine ancorate în pământ până la peste 2.5 m, iar grosimea lor este puțin peste 1.5 m.
Ca o surpriză pentru noi a fost descoperirea în dreptul Facultății de Chimie, a numeroase obiecte ce vor fi făcut parte din instrumentarul unui laborator (eprubete, pipete, sticluțe pentru substanțe, tuburi răsucite de sticlă etc).
Printre ele ne-a atras atenția o plăcuță metalică, cândva prinsă cu mândrie pe o ușă:
Universitatea din București
FACULTATEA de FARMACIA
Lab. de chimie farm. Organică
Lucrări practice anul 1933-1934
Astăzi Universitatea din București poartă mai departe moștenirea a peste 320 de ani de învățământ superior în România, pregătind noi generații de specialiști, fiind în același timp un puternic promotor și susținător al cercetării științifice sub toate aspectele ei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.