Avignon, capitală mondială a teatrului timp de trei săptămâni

Ajuns la a 69-a ediţie, ce se desfăşoară între 4 şi 25 iulie, Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon este cel mai important eveniment de acest gen din lume.

În fiecare an, în iulie, Avignon devine un oraş-teatru, transformându-şi patrimoniul arhitectural în locuri pentru reprezentaţii, majestuoase sau uimitoare, primind zeci de mii de îndrăgostiţi de arta scenei.

Spaţiul de legendă este Curtea de Onoare a Palatului Papilor, loc de reprezentaţii în aer liber pentru 2.000 de spectatori.

Curtea de Onoare a Palatului Papilor, asaltată de public în pofida unei călduri de 39 de grade

Publicul are prilejul să descopere numeroase spectacole printre cele 40 reprezentaţii teatrale, de dans şi uneori de artă plastică sau de muzică.

Avignon este o stare de spirit. Oraşul este un forum sub cerul liber în care festivalierii vorbesc despre spectacole, îşi împărtăşesc experienţele.

În jur de 40 de spectacole şi evenimente sunt programate în secţiunea oficială a manifestării din Oraşul Papilor, în timp ce secţiunea OFF propune 1.336 de spectacole. Pe lângă rolul de capitală culturală a teatrului pe care oraşulAvignon şi-l asumă în fiecare an în luna iulie, festivalul are şi efecte economice importante.

Prima scenă din Regele Lear

Actualul director al Festivalului, Olivier Py, a imprimat ediţiei actuale o dimensiune didactică şi politică, socială şi militantă. El doreşte ca festivalul, prin spectacolele sale, să radiografieze lumea de astăzi, cu erorile, ororile şi laşităţile ei. Nu degeaba Shakespeare este invitat la festin, cu trei dintre piesele sale. Regizori consacraţi, precum germanul Thomas Ostermeier, dar şi foarte mulţi regizori tineri au fost invitaţi să-şi exprime viziunea artistică, dar şi viziunea lor asupra lumii de azi în această fierbinte vară 2015, când Europa pare fisurată de crize interne şi ameninţată de focare de criză externe.

Lars Eidinger în rolul Richard al III-lea

Festivalul s-a deschis, de altfel, în Curtea de Onoare a Palatului Papilor, cu Regele Lear, regizat de Olivier Py, un omagiu adus geniului tragediei, ale cărui opere s-au regăsit aproape întotdeauna în programul din Oraşul Papilor.

Pentru actuala producţie, Olivier Py a realizat propria sa traducere a piesei lui Shakespeare, într-o franceză concisă, aproape brutală. Spectacolul, care s-a terminat către ora 1:00 dimineaţa, a fost primit cu aplauze, dar şi cu fluierături. Piesa începe cu apariţia unei balerine în tutu alb şi a unui gigolo, de asemenea în alb, purtând ochelari de soare, urmaţi de un motociclist cu cască cu coarne. Olivier Py întrerupe textul shakespearian cu cântece populare, cum ar fi Marlbrough s’en va-t-en-guerre, Frère Jacques, cu texte transformate în comentarii cântate de Nebunul regelui. O serie de artificii, cum ar fi un cerb de plastic, salve de kalaşnikov, un maraton al unui nud masculin, n-a reuşit să convingă publicul de forţa acestui spectacol menit să-l aducă pe Shakespeare în epoca noastră şi să-i facă pe eroii lui să exprime sentimentele, dramele oamenilor din secolele XX-XXI.

Isabelle Huppert pe scena Festivalului de la Avignon

S-au remarcat, după părerea criticilor, jocul actorului Philippe Girard, în rolul Regelui Lear.

Au triumfat, în schimb, Thomas Ostermeier şi Lars Eidinger, cu Richard al III-lea, transpus şi el în vremurile noastre. Cu petarde, paiete şi în ritm de rock’n roll, prima scenă aminteşte de atmosfera câştigării alegerilor moderne. Trupa de la Schaubühne din Berlin a evoluat, spun cronicarii, cu o eleganţă nebună

Actorul Lars Eidinguer, deformat cu ajutorul unor proteze monstruoase, are un farmec extraordinar, o voce minunată şi un joc fascinant în rolul lui Richard. Regizorul a mizat pe acest actor-fetiş pentru a seduce publicul şi, în mare parte, se pare că a reuşit. Publicul s-a ridicat penru a-i ovaţiona pe actori, pe Eidinger şi pe Thomas Ostermeier. Ca multe alte spectacole ale lui, şi acest Richard al III-lea va fi memorabil.

Barbarians

Un alt autor aşteptat cu interes la Avignon a fost Valère Novarina, cu Le Vivier des noms. Jucat în mânăstirea Carmelitelor, între 5 şi 12 iulie, spectacolul a reunit o mulţime de personaje care, timp de două ore, au transformat scena într-un fel de rebus, cu personaje bizare: Istoricul care ordonă să înceapă povestea, Antipersoanele, Actorul fugar, câinele Uzedent, Copiii parietali… Fiecare piesă a lui Valère Novarinaeste un deliciu lingvistic ce cucereşte un public avizat.

Tânărul director al Teatrului Naţional Dona Maria II din Lisabona, echivalent al Comediei Franceze, regizorul Tiago Rodrigues, a venit pentru prima dată la Avignon. El propune spectacolul Antoniu şi Cleopatra cu o piesă scrisă de el, inspirată de Plutarh, Shakespeare şi Joseph L. Mankiewicz. O piesă intimistă, cu doi actori ce merită aplaudaţi.

Krystian Lupa, Scenă din Des arbres a abbatre

O lecţie de teatru, potrivit cronicarilor maestrul polonez Krystian Lupa, care, în mod curios, n-a venit niciodată până acum la Avignon. Anul acesta, la 72 de ani, a adus piesa Des arbres à abattre, de Thomas Bernhard, autorul lui predilect, la care revine pentru a şasea oară. Un joc al masacrului, aşa cum îi place autorului austriac, servit de actori de top şi considerat magistral, după spectacolele din 4-8 iulie. “Să faci un spectacol de teatru care îţi taie respiraţia dintr-un roman gros, stufos, dintr-o poveste formată esenţialmente din monologul interior al unui om care, în timpul unui dineu monden, observă şi îşi aminteşte este marea lecţie pe care o oferă maestrul Krystian Lupa şi actorii săi”, apreciază criticul de teatru Armelle Heliot.

Antoniu şi Cleopatra

În săptămâna care a trecut a fost programat şi spectacolul Idioţii, inspirat de filmul lui Lars von Trier, un lungmetraj devenit cult, ale cărui economie de mijloace şi estetică epurată au fost păstrate de regizorul rus Kirill Serebrennikov. La 46 de ani, acesta a devenit cel mai important reprezentant al avangardei ruse şi al unui teatru transgresiv, opus conservatorismului lui Vladimir Putin. Idoţii, interpretat de actorii Centrului Gogol, reflectă actuala situaţie din Rusia şi a fost bine primit de publicul festivalier.

În materie de Dans, explozivul coregraf israelian Hofesh Shechter a prezentat la La FabricA o serie de spectacole (ultimul este în această seară) cu Barbarians. Un spectacol în trei părţi, create una după alta începând din noiembrie 2014, în care stilurile şi punctele de vedere se amestecă.

Scena de început a spectacolului Richard al III-lea

The Barbarians in Love, pentru şase interpreţi, se sprijină pe partituri baroce. tHe bAD aduce în scenă cinci dansatori pe ritmuri de percuţie şi se revendică de la o parte întunecată, o inspiraţie tribală, o gestualitate influenţată de mediul urban. În sfârşit, Two Completly Different Angles of the Same Fucking Thing revine la formatul de duet, privilegiat de coregraf la începuturile carierei sale.

La cele şase spectacole nu a fost nici măcar un loc liber. Dopurile pentru urechi, distribuite la intrare, au fost rapid părăsite de un public tânăr, obişnuit cu decibelii.

Idioţii

Tot în Avignon, secţiunea neoficială, OFF, ajunsă la a 50-a ediţie, atrage anul acesta în jur de o mie de companii şi sunt programate 30.000 de reprezentaţii. În jur de 10.000 de profesionişti din domeniul artelor spectacolului sunt prezenţi în cele trei săptămâni de festival, ceea ce crează o mie de locuri de muncă temporare.

La această ediţie a fost aplaudată pentru prima dată la Avignono adaptare a versiunii lui Jean-Claude Brisville după Legături periculoase de Choderlos de Laclos, semnată de Anne-Marie Philipe pentru elevii unui Atelier parizian.

Regizoarea este fiica unei legende absolute a Avignon-ului, Gérard Philipe, şi avea numai 3 ani când tatăl său a murit.

Le Vivier des noms, de Valere Novarina

O actriţă care a cucerit publicul secţiunii Off a fost Isabelle Huppert, care a citit, la sfârşitul săptămânii trecute, pagini din Marchizul de Sade. Cu vocea recognoscibilă de departe, dulce, catifelată, dar fermă, drapată într-o rochie lungă semnată Dior, de un roşu aprins, ea a încarnat cele două surori, Juliette şi Justine, eroine ale lui Donatien de Sade. Duelul dintre virtute şi viciu, proza remarcabilă a lui De Sade, capacitatea actriţei de a-şi transforma figura au fermecat publicul.

Marele pariu ideologic, dar şi artistic, al lui Olivier Py este acela de a interpela conştiinţele individuale şi pe cea colectivă. De unde, ideea sa de a organiza lecturi din Platon pe toată durata festivalului sau de a invita un spectacol în care joacă imigranţi ilegali, fără acte în regulă care pot fi de fapt expulzaţi în orice moment.

Regele Lear

Vilar a creat în 1947 prima “săptămână de artă la Avignon”. El visa ca reprezentaţiile să fie însoţite de întâlniri cu publicul.

La Universitatea din Avignonse desfăşoară atelierele gândirii, conduse de jurnalistul de la Le Monde, Nicolas Truong.

În fiecare zi, lângă marea bibliotecă din Avignon artişti, elevi a Şcolii de actori din Cannes şi amatori, alături de trei artişti reputaţi, Valérie Dréville, Didier Galas, Grégoire Ingold, propun un foileton după Republica de Platon, rescrisă de Alain Badiou. Sâmbăta trecută, maestrul însuşi a jucat rolul lui Socrate. Publicul a reacţionat cu căldură, considerând întâlnirea un moment rar.

Legături periculoase

Tot sâmbătă a avut loc un dialog între filosof şi Christian Schiaretti, directorul Teatrului Naţional Popular din Villeurbanne, care a pus în scenă cu mulţi ani în urmă Nebuniile lui Scapin de Molière, retranscrisă de Badiou.

O altă întâlnire incitantă a fost cea cu Edwy Plenel, la Jardin du Off. Jurnalistul a avut un rol determinant în afacerea Bettencourt. El a fost primul lector, împreună cu regizorul, a piesei lui Michel Vinaver, Bettencourt Boulevard ou une histoire française. În vârstă de 88 de ani, Michel Vinaver a fost întotdeauna interesat de societate, de lume. Acum mai puţin de un an L’Arche a publicat această piesă a sa, ce va fi pusă în scenă în luna noiembrie a acestui an la Teatrul Naţional Popular din Villeurbanne, de către Christian Schiaretti. Fiica scriitorului, actriţa Anouk Grinberg, a citit piesa. Ea a început cu lista celor 17 personaje, sărind din cauza emoţiei un nume. Cel al lui Nicolas Sarkozy!

Richard al III-lea

La Jardin du Off şi-a făcut apariţia, aplaudat îndelung, şi Fernando Arrabal. Autorul, jucat în lumea întreagă, a povestit cum tatăl său, mort în închisoare în timpul Războiului Civil din Spania, i-a lăsat moştenire macheta unei case neterminate. Machetă ce a devenit apoi imaginea arhitecturală a tot ceea ce a scris.

Festivalul de la Avignon rămâne însă şi o reuşită economică grefată pe o iniţiativă culturală. După cum arată specialiştii, acest festival oferă oxigen economic unuia dintre cele mai sărace oraşe din Franţa. Pare poate de necrezut, dar acesta este adevărul, faimosul Oraş al Papilor se hrăneşte de aproape 70 de ani din acest filon aurifer care este festivalul creat în 1947. Oraşul încasează în mod direct cam 25 de milioane de euro în urma evenimentului, a declarat pentru Agenţia Reuters un responsabil local. De notat că bugetul secţiunii IN a festivalului este de 13.300.000 de euro. Iată deci o investiţie în cultură care aduce „profit”, ca să vorbim în termeni economici.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.