O ştire de „ultimă oră” de la Radio România Actualităţi – deficitul prognozat al fondului de pensii, pentru anul 2016, este de trei miliarde de euro. Ce se ascunde în spatele ştirii, un adevăr sau o nouă diversiune?
De la Traian Băsescu şi chiar de mai înainte, începând cu mânăriile financiare ale guvernului Adrian Năstase, periodic se lansează sperietoarea cu lipsa de sustenabilitate a sistemului de pensii, în realitate o diversiune cu scopul de a se acoperi parazitarea politică a fondului de pensii cu nesfârşitele pomeni electorale.
În ultimii 15 ani, din fondul de pensii s-au drenat sitematic către alte destinaţii sume care reprezintă cca. 25-30% din contribuţiile pentru pensii, după cum urmează:
- Generalizarea pensiilor de „ţărani cooperatori” şi pentru necontribuabili. În fapt, pentru aceste pensii nu au existat contribuţii.
- Ajutoarele sociale, acordate în nu puţine situaţii după liberul arbitru, mă rog, după criteriile aşa-zisei mici corupţii din administraţie.
- Diferenţele dintre nivelul pensiilor cuvenite în raport de contribuţie şi nivelul efectiv al pensiilor speciale (magistraţii şi categoriile similare).
- Diferenţele în cazurile de pensionare fără îndeplinirea stagiului de vechime în muncă.
- Diferenţele în cazurile de pensionare anticipată.
În toate situaţiile menţionate, guvernele trebuiau să identifice şi să asigure surse de finanţare, altele decât fondul de pensii. Nu au făcut-o!
Adrian Năstase a „unificat” bugetul asigurărilor de pensii şi de sănătate cu bugetul de stat, consecinţa fiind aceea că contribuţiile pentru asigurări au susţinut şi acoperit găurile politice din bugetul de stat.
Această situaţie nefirească, în fapt o deturnare de fonduri de mare anvergură, a durat până în anul 2008.
Guvernanţii privesc sistemul de pensii de astăzi şi pentru viitor în tiparele unei realităţi de acum o jumătate de secol, când productivitatea muncii era de câteva ori mai mică, fără anticiparea creşterilor viitoare ale acesteia, în condiţiile scăderii continue a duratei timpului de muncă. Aşa de exemplu, noul cod al muncii francez stabileşte săptămâna de lucru de 34 de ore, fără scăderea salariilor.
Întreaga tevatură a poverii reprezentate de pensionari pentru partea de populaţie activă în muncă este bazată pe rea credinţă, incompetenţă şi jocuri politice din categoria secretelor murdare ale puterii.
Eliminarea paraziţilor politici ai fondurilor de asigurări sociale le-ar stabiliza şi garanta plata pensiilor, fără a se recurge la împrumuturile sistematice, de cca. 700 milioane euro/lunar, sumă destinată, în mare parte, salariilor şi pensiilor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.