Adio, dar rămân cu tine, cititorule!
Nu, nu este o nouă formaţie care a apărut peste noapte, ci este cu totul altceva. Şi acest altceva este legat de nevoia stringentă a publisherilor să reziste în contextul scăderii dramatice a printului monetizând activitatea online. Personal nu cred în abordarea fundamentalistă care spune ca printul va dispărea cu totul, că vom trăi (citi ziare şi cărţi), lucra într-un univers exclusiv digital.
Cred că lucrurile vor ajunge poate la un echilibru care să nu primejduiască în mod excesiv pădurile planetei (oricum puse în pericol şi dispărând exponenţial din foamea industrială mult mai mult decât din producerea de hârtie!), dar care să nu priveze omul de o plăcere reală, şi anume aceea a cititului pe hârtie. Poate că sunt „de modă veche” dar abordările echilibrate chiar şi în business sunt, cred, optime.
Ani buni după apariţia internetului nici un publisher sau editor de reviste şi ziare nu s-a preocupat prea mult de internet ca să îl valorizeze într-un mod oarecare. Au (şi am) pus conţinut gratuit şi integral, ştiri, informaţii, orice, fără o prea mare grijă de ceea ce se anunţa la orizont. Desigur au fost si excepţii (National Geographic fiind un caz pe care îl ştiu, dar desigur au fost şi multe altele) în care site-ul nu era decât un abstract de conţinut, cu date de identificare, cu promovare pentru un anumit cover, care toate duceau la publicaţia tipărită. Dar, în mare, fenomenul a fost cel de content gratuit.
În egală măsură este de remarcat fenomenul proliferării televiziunilor de nişă (inclusiv a celor de ştiri) şi a posturilor de radio. De la ţară la ţara şi de la zonă la zonă au fost totuşi diferenţe destul de semnificative în ceea ce priveşte evoluţia printului vs online şi modul în care această situaţie a evoluat a depins de mulţi factori locali, în afară celor generali şi globali.
Criza economică nu a făcut decât să accentueze un fenomen care deja începuse, şi anume declinul tipăriturilor în favoarea online-ului. Acest fenomen începuse şi datorită „terenului” cucerit într-un ritm alert de către internet. Evoluţia internetului în sine, precum şi raspândirea comunicaţiilor de bandă largă au determinat, iniţial, un anumit public, în special tânăr, să îşi schimbe complet comportamentul de cititor.
A venit şi criza care a avut drept rezultat tăierea drastică a bugetelelor de publicitate şi de promovare (ca o paranteză, pe mine mă amuză şi mă întristează în acelaşi timp invenţia sintagmei „Noi ne orientăm acum spre PR!” …aşa, şi unde îl faci? pentru că internetul nu este nici ieftin şi nici gratis). Aşa încât editorii s-au văzut nevoiţi să se uite din nou atent la online şi la modalităţile în care pot face bani într-un model complet nou de business.
Prima idee (şi nu a fost a oricui, ci a New York Times) a fost să pună o taxă pe conţinutul numit „premium”. Eşec total, nu numai pentru ei, ci şi pentru alţi publisheri care au făcut acest lucru, pentru că într-o lume globală şi globalizată nu mai există content „premium” sau exclusivităţi şi, mai ales, pentru că nu este posbil să pui o taxă pentru ceva ce până atunci fusese gratis. Fireţte că s-au încercat nenumărate alte metode cu succese limitate în timp de a face bani şi de la cititori, model de business moştenit din print prin vânzările directe şi abonamente. Unui publisher îi este foarte greu să îşi gândească businessul fără aceste tipuri de venituri….Nu nu le voi enumera aici pentru că nu acesta este subiectul acestui material.
Iată însă că tot de peste Ocean vine o idee ale cărei rezultate le vom urmări cu atenţie în perioada următoare, şi anume The Sun Chronicle din Massachusetts (să nu uităm totuşi ce înseamnă această zonă pentru SUA) a decis să pună o taxă, nu mare, ci 99 Cents, pentru cei care vor să posteze un comentariu la articolele apărute pe site-ul publicaţiei. Cu alte cuvinte, vrei să îţi dai cu părerea şi nu oriunde, ci la mine pe site, OK, dar pentru asta trebuie să plăteşti ceva şi desigur să respecţi niţte reguli de bază, de limbaj etc. Ei, ce ziceţi? Cum vi se pare că va merge acest model? Este de văzut pentru că este într-adevăr o premieră.
Haideţi în încheiere să facem un mic exerciţiu de imaginaţie: cum credeţi că ar funcţona aşa ceva în România? Suntem o ţară în care părerismul este un sport naţional (şi un mod de a te face remarcat chiar şi când nu îi pasă numănui de ceea ce crezi), fie că este la TV, radio sau pe internet. „Să platesc ca să îmi spun părerea?! Păi să mă plătească ei pe mine ca să o audă!”. La noi se numeşte democraţie, audienţă, impact la cititori/ascultători/privitori (vă amintişi chestia aia cu „părerea ta conteaza!”) , pulsul pieţei, „saă vedem ce zic oamenii despre acest subiect”, toate acestea cufundându-ne într-o masă amorfa de mediocritate care ne cuprinde tot mai mult.
Şi acum chiar că închei cu un vajnic reportaj difuzat pe un canal de ştiri în legătură cu un cod roşu de caniculă; reporteriţa s-a deplasat în sud, lânga Giurgiu, să ia – evident – pulsul oamenilor. S-a dus la cârciuma din sat (mă întreb unde altundeva se putea duce ca să găsească oamenii la 11 dimineaţa?! că doar nu la biserică!) şi i-a întrebat: „Aţi auzit că este cod roşu de caniculă? Ştiti ce trebuie să faceţi în această situaţie?” Oamenii miraţi şi deranjaţi s-au uitat unii la alţii, s-au codit şi l-au îndemnat pe cel care părea a fi Morometele local să zică el ceva. S-a gândit puţin şi a zis: „Apoi, duduie dragă, ştim, şi nu e bine cu codul ăsta de zici mata. Tocmai d’aia stăm aci la umbră şi bem o bere, pentru că apa, pe căldura asta, face condens în organism, şi asta iar nu-i bine”. Autentic sută la sută. Punct.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.