Amânarea alegerilor locale

Dacă vom avea o intensificare a crizei coronavirus, normal ar fi ca alegerile locale să fie amânate până la remisia crizei. Este opinia lui Călin Popescu Tăriceanu. Probabil că așa se va întâmpla, în cazul în care vom avea în țară situația din Italia. Ar fi nevoie de un președinte total deraiat de la grija față de siguranța cetățenilor pentru ca într-o epidemie majoră să convocăm populația în locuri prin care ar trece mii de persoane în câteva ore.

Toată discuția despre anticipate a fost legată de data alegerilor locale: să fie cu o săptămână înainte, ori cu o săptămână după? Ar fi vorba, așadar, de două rânduri de aglomerări ale populației la secțiile de votare. Cine nu s-ar infecta la prima aglomerare, ar mai avea o… șansă la următoarea.

Iohannis speră ca România să învingă virusul până în iunie? Așa pare. Dar voința politică a liberalilor se bate cap în cap cu siguranța sănătății publice. E clar că anticipatele i-ar scoate din câteva mari încurcături bugetare și ar elimina unele riscuri, dar nu și riscul de repornire a crizei.

Dacă lucrurile ar merge în versiunea lor cea mai rea, PNL riscă să se facă vinovat de creșterea ratei de atac a epidemiei.

Prudența lui Tăriceanu este atitudinea cea normală. Dar normal ar fi fost să adopte deja această atitudine președintele țării.

O fi auzit Iohannis de pustietatea din mega-orașele Chinei? Da, așa blochezi răspândirea virusului. O fi auzit el că poluarea aerului din China a scăzut, dat fiind că activitățile industriale au fost drastic diminuate? Da, un stat responsabil evită prezența locuitorilor săi în aglomerări umane.

OK. Nu avem aici, în România, un focar de răspândire. Dar suntem deschiși către toate zările și nu închidem granițele din rațiuni economice clare: nu vrem să avem o criză de aprovizionare a consumului. Putem avea un focar undeva? De ce n-au putut evita italienii formarea unui focar?

Felul moale în care a vorbit președintele nostru despre criza coronavirus n-a indus încredere în autorități. Încrederea ca încrederea, dar cine ar avea aici, la noi, curajul să închidă orașele și pe locuitorii lor în locuințe? Doamne, ferește! – iată politica la care ne pricepem noi.

Liberalii noștri se află sub cea mai mare amenințare din istoria partidului lor: riscă să devină vinovați de… ciuma galbenă.

Știm acum că mortalitatea acestui virus este ridicată numai în rândul bătrânilor, dar viteza lui de răspândire este mai mare decât în cazul altor viruși. Tocmai în contra răspândirii pot statele să ia măsuri. Când vom avea vaccinul (ori medicamentul) potrivit, aceste măsuri pot înceta. Dar cele mai optimiste evaluări nu dau data găsirii acestui remediu mai devreme de toamna acestui an. An care, la noi, a dezvăluit deja o periculoasă iresponsabilitate politică: totul pentru putere, în locul normalității care cere totul pentru reducerea răspândirii virusului.

Patriarhia României a cerut credincioșilor să evite mersul la Biserică. Românii vor evita și mersul la urne. S-a gândit cineva la absenteismul care ar putea avea loc și la distorsiunile ce ar putea influența votul prin absenteism, mai ales în rândul vârstnicilor?

Cândva, aici, în România, vor fi mai multe vindecări pe zi decât infectări. Acela are să fie pragul la care vom pute răsufla ușurați: da, situația este sub control…

Oare de ce cred liberalii azi că acel prag are a fi atins până în iunie? Pe ce se bazează ei când nu doar că nu amână localele, dar mai vor și anticipate, claie peste grămadă? „Patriarhul” lor este un om curajos, ori un individ iresponsabil?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.