Asta ar fi trebuit să aflăm în parlament despre PNRR

După ce Florin Cîțu a părut că face o concesie nemeritată opoziției acceptând cu greu să vină în parlament să prezinte PNRR, Ludovic Orban a recunoscut senin că oricum nu era nimic de prezentat, fiindcă programul nici măcar nu e gata, scrie Crenguța Nicolae pentru Mediafax.

Mai mult, șeful PNL a adăugat că programul urmează să fie definitivat abia după ce va fi trimis la Bruxelles pe 31 mai, adică atunci când deja va fi prea târziu ca să-l mai vadă vreun parlamentar care ar putea obiecta. Această punere a parlamentului și implicit a societății în fața faptului împlinit reflectă lipsa obișnuită de apetit pentru democrație din PNL și USR, dar și faptul că prin PNRR urmează să fie asumate o serie de tăieri de cheltuieli publice și majorări de taxe care ar dăuna atât de tare popularității electorale a partidelor coaliției, încât nu pot fi prezentate pe șleau de la bun început, ci doar printr-un dans de dezmințiri, recunoașteri cu jumătate de gură, nuanțări și amânări menite să obișnuiască treptat publicul cu realitatea. Așa cum e acum cu creșterea vârstei de pensionare, înghețarea pensiilor și înghețarea cheltuielilor cu salariile la nivelul din 2019, la fel va fi treptat și cu prezentarea altor angajamente sensibile din PNRR, ca majorarea impozitelor pe locuințe ori cu lichidarea scutirilor fiscale din IT sau construcții.

Presa europeană a remarcat luptele politice crâncene duse în țări ca Polonia sau Finlanda, până în pragul căderii guvernelor, spre a obține aprobarea parlamentelor pentru planurile naționale de redresare și reziliență. În Polonia, un partid din opoziție și-a condiționat aprobarea de alocarea unor fonduri pentru locuințe, spitale și susținerea antreprenorilor afectați de pandemie. În Finlanda, un partid din coaliție a cerut scăderea impozitării pe turbă, întâmpinând opoziția colegilor de coaliție din partidul verde; până la urmă, disputa a fost rezolvată de comitetul constituțional al parlamentului, care a decis că pentru aprobarea planului sunt necesare doar două treimi din parlament. Aceste exemple arată cum au luat în serios alte țări din UE dezbaterea despre planul de redresare, raportat la muțenia arogantă cu care a acționat la noi guvernul, muțenie care nu și-a găsit replica decât în ideea PSD de a depune o moțiune de cenzură calificată altminteri corect de Ludovic Orban drept „bulă de săpun”.

Despre cum va administra România banii primiți prin PNRR, ministrul Câmpeanu a zis că în învățământ nu sunt oameni capabili de asta, așa după cum înainea lui ministra Anisie admitea că ministerul ei n-ar avea ce face cu banii dacă s-ar mări bugetul pentru educație la 6% din PIB. Câmpeanu zicea că nu are la minister „un creier pe infrastructură, un creier pe digitalizare, un creier pe abandon, un creier pe învăţământ profesional şi unul pe educaţie timpurie”. Ulterior, ministrul s-a făcut că se entuziasmează totuși de faptul că 3,6 miliarde de euro din PNRR „vor rămâne sub tutela România educată”, de la 4 miliarde anunțate inițial de președintele Iohannis. Această poveste ridicolă are loc în condițiile în care la reuniunea de la Porto, de la începutul lui mai, liderii UE au recunoscut că trecerea la economia verde și digitală va scoate de pe piața muncii atât de mulți oameni, încât este nevoie de reglementarea unui drept special la educație și reinstruire pe toată durata vieții, cu finanțare aferentă, în așa fel încât Europa să nu se trezească peste noapte cu milioane de șomeri.

Asemenea preocupări nu numai că nu sunt discutate în România, ci par să fie complet necunoscute atât puterii, cât și opoziției, care mereu când e vorba de PNRR se limitează la fanteziile preferate: premierul Cîțu se bucură că are ocazia să facă tăierile de cheltuieli pe care și le-ar fi dorit acum zece ani, iar opoziția vorbește despre „planul diabolic de austeritate sub forma unui acord de tip FMI”. Premierul tratează deschis viitorul plan în cheie de partid, promițând că PNRR va asigura pentru PNL guvernarea în următorii 8 ani, din moment ce va funcționa ca instrument de coerciție pentru oricine ar dori să-l critice: „toate investițiile făcute prin PNRR trebuie finalizate până în 2026, iar dacă nu se finalizează, pierdem banii”. Mai sus cu un etaj, la Administrația Prezidențială, consilierul Cosmin Marinescu duce mai departe spiritul lozincii „România educată”, cu două lozinci noi: „România investește, România se reformează – acestea credem că trebuie să fie cuvintele cheie pe agenda tuturor celor care doresc o Românie modernă, europeană și prosperă.”

În realitate, în cazul PNRR e vorba de faptul că România nu are nici forța economică, nici voința politică de a face față presiunii piețelor în direcția reîntoarcerii la austeritate – e vorba de reluarea și ducerea mai departe a acelor capitole din reformarea statului social care au rămas neterminate peste tot în Europa după criza economică de acum zece ani. Criticii guvernului au remarcat că Italia și România sunt singurele țări care au dorit acum să ia nu numai fonduri nerambursabile prin planul UE de redresare, ci și împrumuturi. Explicația e că aceste împrumuturi sunt singura cale pentru țări ca Italia și România de a obține bani de pe piețele financiare cu o dobândă mai mică decât cea a pieței. În schimb, alături de Germania, Franța și Spania, Italia și-a permis deocamdată să ignore recomandările Comisiei Europene adresate tuturor statelor de a introduce în planurile naționale reforma impozitării sau a pensiilor. Recomandările nu sunt limitate doar la partea de împrumuturi a planului și nu sunt deloc niște noutăți: să ne aducem aminte că mișcarea „vestelor galbene” din Franța a vizat tocmai intenția administrației Macron de a mări vârsta de pensionare.

La fel ca și în restul Europei, anul pandemiei a fost în România o perioadă de respiro pentru populație, pentru că a împiedicat guvernul să taie din cheltuielile sociale atât cât ar fi dorit. În teorie, fără anul de pandemie, măsurile de austeritate dorite de PNL și USR ar fi trebuit să fie aplicate încă de anul trecut, când guvernul Orban a luat prima dată contact cu cerințele finanțatorilor externi și le-a promis că va reduce deficitul bugetar anulând promisiunile sociale ale PSD. În practică însă au fost alegerile din decembrie 2020, care au redus tot anul la o perioadă de campanie electorală. Au venit apoi primele luni din 2021, când situația pandemiei a amânat iarăși discuția despre reforme, singura prioritate fiind ca România să poată arăta acelorași finanțatori o economie cât mai puțin afectată de restricții (de unde și insistența premierului Cîțu că economia a crescut cel mai mult din UE) și o societate cu recorduri la numărul de vaccinați și la viteza vaccinărilor, având în vedere că acești indicatori contează atunci când creditorii externi evaluează capacitatea de redresare rapidă a economiei unei țări.

Acum însă, cel puțin până la ipoteticul val al patrulea al pandemiei, perioada de respiro nu mai e pentru populație, ci pentru guvern, care trebuie să folosească intens vara atât ca să promoveze reformele nepopulare amânate, cât și pentru a alinia argumentele taberelor în pregătirea congreselor PNL și USR-PLUS din septembrie. Așa se explică de ce guvernul Cîțu și-a dorit așa de tare să treacă planul pe repede înainte, ocolind cu metodă discuțiile din parlament sau din societate. Ministrul Ghinea, la rândul lui, a părut că face un hatâr societății acceptând să facă totuși public planul, dar abia la 2 iunie, după ce va fi trimis la Comisia Europeană. Iar opoziția, judecând după abordarea de acum, axată pe simplul protest și nu pe prezentarea propriei ei variante articulate de PNRR, nu va face decât un serviciu în plus partidelor de la guvernare cu moțiunea de cenzură. Va fi așa de ușor pentru guvern să se plângă că PSD și AUR se opun de fapt accesului țării la cei 29 de miliarde de euro și nu măsurilor de austeritate la care o angajează PNL și USR pentru acești bani.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.