Dumitru Radu Popescu surprinde continuu. (…) O face cu fiecare apariție eseistică, nu doar prin anvergura pe care opera sa o câștigă, ci și prin robustețea analogiilor și sugestiilor sale.
Articole scrise de: Andrei Marga
Oricum s-ar lua lucrurile, lumea în care suntem este una în care supraputerile au cel mai mare impact asupra evenimentelor și, în bună măsură, au controlul.
Cad brusc opțiuni cheie ale lumii de după 1990. În locul cooperării, se emit sancțiuni și retalieri. Mai nou, și între supraputeri – cum sunt SUA și China, care acum mai bine de patru decenii se lansau într-o conlucrare ambițioasă.
Problema apare atunci când intelectualul capătă obsesia puterii, adică a deciziei ce afectează soarta altora, dar nu știe altceva decât să le limiteze acestora șansele.
(…) urmare a primitivei gestiuni a pandemiei în țara lor, cetățenii României care călătoresc în străinătate riscă să fie trimiși în carantine(…)nu pentru că cineva le-ar purta sâmbetele, ci din cauza regimului care i-a luat sub control și-și dovedește incapacitatea.
În România actuală se lansează iarăși pretinse „programe”. După „România lucrului bine făcut”, au venit „proiectul de țară”, „România educată”, (…)
(…)declarația Maas-Wirsching este o inițiativă de salutat, de pondere istorică, o mișcare de rar profesionalism, ale cărei implicații sunt prea întinse pentru a le putea discuta aici și acum. Vor fi alte ocazii.
Regimul actual e prostocratic nu pentru că ar fi al celor mulți, ci pentru că e al unor neisprăviți selectați fără cetățeanul simplu care este (..)
Diagnozele nu mai sunt chiar optimiste în privința stării democrației. Cum știm, Abraham Lincoln apăra democrația în forma “guvernării poporului, de către popor, pentru popor”.
De câteva luni, în multe țări se face vârtos biopolitică, în unele profesional și cultivat, în altele mai puțin. Uneori primitiv.
În România, o asemenea preocupare s-a observat cu ochiul liber. După meschinăria aducerii, fără examinare medicală serioasă, a unui milion de diasporeni, într-o stare de urgență sanitară, s-a dat o ordonanță, în fapt, militară, prin care „stați în casă” a devenit obligația.
Dar să nu ne facem iluzii, căci teleînvățarea nu este nicidecum întreaga învățare! Educația nu se lasă redusă la învățământ la distanță, ci presupune, în orice, situație (…)
Strategia aplicată în Romania este, din nefericire, un colaj superficial. Medicii care au sfătuit decidenții și-au făcut datoria – ei au fost în linie cu recomandări de pe glob. Dar traducerea administrativă a fost eronată.
În orice circumstanțe, statul rămâne stat doar dacă respectă anumite norme de funcționare. Democrații privesc îndeobște statul drept „contract” între membrii unei comunități, bazat pe egalitatea cetățenilor și reciprocitate
Pluralismul este în pericol în România de azi. Țara a intrat într-un cerc vicios, care atrage cu sine distrugeri. Se pot lua multe fapte în considerare ca dovezi.
Că cineva spune prostii, ține de cât îl duce capul, dar că îi ia de fraieri pe alții este chestiunea fiecăruia cât acceptă.
Erorile de percepție publică sar în ochi la tot pasul. În România au fost „alegeri” în care unul a promis că „lichidează corupția”, altul că asigură „lucrul bine făcut”, altul că este „priceput”, unii că sunt unici
Unde este Dumnezeu în această nenorocire pentru umanitate, care se trăiește astăzi? Iată răspunsul meu, inevitabil rezumat.
Starea de urgență împletește mai direct constrângeri biomedicale cu scopuri ascunse. Mai ales atunci când decidenții se preocupă să obțină voturi pe seama epidemiei
Că epidemiile nu sunt ceva nou, se știe. Se și spune că „de a lungul istoriei, atunci când oamenii s-au răspândit în lume, au avut însoțitor constant bolile infecțioase.
Coronavirusul COVID-19 a adus confirmarea că nu este nevoie de o grevă generală, nici de război sau bombe nucleare, nici chiar de decizii greșite pentru a pune pe butuci o economie.
Harald Zimmermann a reconstituit istoria strămoșilor săi convins că ei întruchipau o organizare a vieții, cu vederile și tropismul ei neslăbit spre cunoaștere și cultură, demne de a fi larg cunoscute.
Se pot discuta multe aspecte. Este important, desigur, să se stabilească cum s-a ajuns la pandemia din 2020.
Problema Uniunii Europei este, înainte de orice, instituțională. În primul rând, este excesivă distanța dintre cei care exercită conducerea și cetățeni. Ea nu are cum rezolva mare lucru.
Faptul că OMS a estimat la optsprezece luni de acum înainte găsirea vaccinului antivirus spune ceva
Nu se observă la cei care spun că apără justiția vreo preocupare pentru dreptate, dar vezi obsesia desființării secției de examinare a abuzurilor magistraților.