Plecat dinspre mahalaua Militarilor spre școală, adică, spre Liceul de Muzică de pe 11 Iunie, mă bucuram de fiecare dată când ajungeam la Piața Leul.
Nu că simțeam neapărat că intru într-un București mai bun, deși, una era strada noroioasă de peste drum de autogara Militari, unde stăteam la vremea aia, și alta era Monumentul Eroilor Geniști. Dar văzându-l și, mai ales, citind de fiecare dată ce scria pe el: ”Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpul de bătălie”, parcă atingeam istoria, mai ales că îmi venea în minte cântecul ”Pui de lei”, pe care îl învățasem la școală și care mereu mi-a plăcut.
Privind la acel leu care și acum domină piațeta, eroii evocați devenau palpabili. Uneori, coboram din tramvai și mă așezam pe unul dintre stâlpii de piatră care susțineau lanțul greu al monumentului, simțindu-mă ca în poezia aia a lui Sorescu, știți voi care, aia în care copilul se așează în poala voievozilor din vechime și îi întreabă de ce sunt atât de bătrâni și de ce au bărbile atât de lungi și atât de albe?
Dacă luam tramvaiul 13, de la Leul făceam la stânga, spre Grozăvești, iar apoi la dreapta, urmând firul Dâmboviței până la Brâncovenesc, bucurându-mă, de cum dădea frunza și până când cădea istovită de toamnă, de verdele malurilor și de copacii uriași care le susțineau.
De la Brâncovenesc, având în spate ghiozdanul, în mâna dreaptă vioara și în mâna stângă plasa cu partituri și metode, urcam dealul Patriarhiei și coboram pe treptele care duceau spre administrația Patriarhală. Ieșeam taman pe strada 11 Iunie, unde era Liceul de Muzică nr. 1, zis acum Lipatti.
Dar, până să ajung la Piața Unirii, tramvaiul oprea la Națiunile Unite. În dreapta era Teatrul de Operetă, iar în stânga se înfiripa Calea Victoriei care, ceva mai sus de câțiva zeci de pași de copil, se bucura de Muzeul Național de Istorie. Da, așa credeam eu: Calea Victoriei se bucura de Muzeul Național de Istorie ca o mamă, mândră de copilul ei minunat.
Cam prin clasa a V-a, profesoara noastră de istorie, doamna Maria Negruzzi (da, aveți dreptate, era descendentă chiar din acea familie Negruzzi, deși vremurile o obligaseră să semneze Negruți), ne-a anunțat bucuroasă că în vacanța de vară care avea să urmeze vom vizita Muzeul și că prezența era obligatorie.
Informația asta ultimă, cu prezența, nici nu-și avea rostul, toți copiii bucurându-ne din cale-afară, la fel cum ne bucurasem și când am vizitat Uniunea Compozitorilor din Palatul Cantacuzino, ori Muzeul Militar Central, Muzeul Municipal București, cum se numea atunci, Muzeul Tehnic cu care aproape se învecina școala noastră sau Muzeul Antipa.
Și ne bucuram, pentru că doamna noastră profesoară de istorie Maria Negruzzi era dintre acei dascăli hărăziți, acei profesori-părinți care te luau ca pe o plămadă și îți deschideau mintea formându-te ca om, dându-ți un rost, dându-ți o pavăză în fața neștiinței și a prostiei agresive, dându-ți o sclipire a îndumnezeirii prin cunoaștere.
În dimineața zilei cu pricina, ne adunaserăm la școală toți copiii din clasă. Nici unul nu a lipsit, măcar că era vacanță! Doamna profesoară ne avertizase: ”Să fiți odihniți, că muzeul ăsta nu e ca celelalte. E foarte mare și îl vom vedea pe tot!” Dar nu ne păsa, eram cu toții, pe cât de emoționați, pe atât de nerăbdători.
Și, iată-ne în muzeu. Deși citisem și învățasem câte ceva despre cele mai vechi urme ale omului în această țară, ba chiar, mergând pe șantierul arheologic de la Glina, duși acolo tot de profesoara noastră, și deși găsisem chiar noi bucăți de silex sau cioburi de oale vechi de mii de ani, acum eram uimiți de bogăția relicvelor și a exponatelor.
Pentru mine, prima emoție uriașă am avut-o în fața replicilor fragmentate ale Columnei lui Traian. Și, la fel cum eroii îmi deveneau aievea doar citind ce scria pe statuia Leul, acum aveam dovada clară a românismului meu de sorginte latină, exact ca în poezia ”Inscripție pe o piatră de hotar”, de Geo Dumitrescu:
”Slav aș fi fost, de nu eram latin,
latin aș fi, de n-aș fi fost și dac,
dar a ieșit așa, să fiu român,
și eu cu soarta asta mă împac!”
Apoi, au urmat alte săli, alte părți de istorie: formarea poporului român, Basarab I, Mircea, Țepeș, Ștefan, Iancu de Hunedoara, Matei Corvin și mulți alții. Dar eu așteptam cu înfrigurare să ajung în sala dedicată lui Mihai Viteazul, cel care pentru mine a fost și a rămas eroul absolut, cu toate femeile lui iubite, cu toți boierii lui arși, cu toți turcii învinși și cu toate adevărurile sau neadevărurile spuse și scrise despre el.
Și până acum, Unirea lui îmi pare momentul astral al istoriei acestui popor. Unii spun că, de fapt, nici n-a vrut asta, dar eu nu-i cred. N-am cum să-i cred. Nu se poate ca, într-un final, să nu fi avut conștiința uriașei realizări. Și, o dată în plus, m-am bucurat să văd că Mihai Viteazul avea rezervată una dintre cele mai mari săli ale muzeului, semn că și alții, mult mai înțelepți ca mine, simțeau și gândeau la fel. Mă rog, de fapt, eu gândeam ca ei.
Mai apoi, tot ce a venit după acea sală a muzeului a fost ca un desert, mai ales Tezaurul de la demisol, cu tot cu coiful de aur atribuit lui Decebal.
Dovadă că doamna noastră profesoară Maria Negruzzi ne plămădea așa cum se cuvine a fost că toți am simțit latura propagandistică a sălilor dedicate istoriei moderne și contemporane. Avea doamna Negruzzi un anume zâmbet care ne transmitea tot ce avea de transmis, atunci când ne vorbea despre revoluționarii pașoptiști folosind termeni impuși de partid sau despre ”rolul clasei muncitorești în edificarea statului socialist multilateral dezvoltat”.
Peste ani, am revăzut Muzeul Național de Istorie și singur, încă de trei ori. Când le-a venit vârsta, mi-am dus și copiii să-l vadă. Ei au avut noroc! Mulți alții, nu. Vremurile s-au schimbat, pocind rosturi și schimonosind lumi și oameni în așa fel încât, în lipsa unor repere, au ajuns să nu mai înțeleagă nimic. Acum, muzeul e o sărăcie.
Când am fost ultima dată mai erau organizate doar câteva săli: Una dedicată latinității poporului român, sala Tezaurului, sala Revoluției de la 1989 și un „muzeu” al jucăriilor. Ah, să nu uit! Cum intrai, în dreapta, o tută care își spunea designer de modă își expunea boarfele sperând că va vinde ceva.
Bine măcar că a dispărut monstruozitatea aia de statuie din fața clădirii, aia cu Traian ținând în brațe lighioana, aia pe care toți turiștii străini o fotografiau ținând-se cu mâinile de burtă, de atâta râs.
Dar să știți un lucru, statuia aia spunea adevărul, pentru că asta a ajuns poporul român, o lighioană, o arătare pe care, dacă ar putea, România Revoluționară a lui Rosenthal s-ar coborî din tablou și ar lua-o cu joarda, ca să-și bage mințile-n cap și să nu mai facă prostii, cătând spre est, cum i se spune din ‘48 încoace și cum îi îndeamnă unii închipuiți de acum, ci să își recapete chipul de om continuând să privească spre Vest, așa cum l-au învățat Ștefan, Mihai, Cantemir, Brâncoveanu, Cantacuzino, Kogălniceanu, Bălcescu, Rosetti, Negruzzi, Carol, Ferdinand și alții asemeni lor, pentru că vocația acestei nații este europeană, nu muscălească!
Dar, uneori se mai întâmplă și lucruri bune, chit că sunt mărunte, iar bucureșteanul se bucură oricum, că s-a învățat cu puținul. Iată, am citit în ziar că, sub egida prestigiosului Tour de France, la București se va organiza o etapă de ciclism. Cursa se va numi ”L’ Étape Roumanie by Tour de France”. Văzând traseul, am băgat de seamă că e menționat și Muzeul Național de Istorie.
”Aha, mi-am zis, va trece și pe-acolo! Vă mândriți, așadar, cu ce-au făcut alții! Veți ști să alegeți unghiurile de filmare ale camerelor TV pentru a arăta lumii că, până la urmă, Bucureștiul ăsta, așa prăfuit cum e el, își are frumusețea lui?
Dar, în timpul transmisiei TV, veți avea curajul să spuneți și cum niște nenorociți și-au bătut joc de Muzeu? Veți avea curajul să spuneți că acum e ca o caricatură și că zeci de mii de exponate unice stau distruse în subsolurile Palatului, zăcând în zoaiele care le-au inundat pentru că apa freatică din jurul Dâmboviței nu se mai poate drena în mod natural din cauza betonării râului?
Veți avea curajul să vorbiți și despre nemernicii de miniștri de la Cultură, care nu au făcut nimic, dar absolut nimic, pentru a repune în circuit acest reper al națiunii române? Sau veți considera că nu e cazul, că trebuie să vorbiți doar despre ciclism, cu divagații manelistice spre Becali și Hagi?” Și multe, și multe, și multe alte întrebări care rămân pe mai departe fără răspuns.
La toate astea, mai adaug una: Oare, cu ce sentiment ar ieși copiii și tinerii de acum, dacă ar vizita Muzeul Național de Istorie așa cum l-am văzut eu și copiii din generația mea?
(Notă: Pentru cei care nu știu: Și atunci, și acum, învățământul profesionist de muzică presupune ca Liceele să se ocupe de copii începând cu clasa întâi și terminând cu clasa a XII-a.)
Daca de la Mihai Viteazu ai ajuns abrupt cu cugetarile la Becali si Hagi (doi romani de altfel apreciati de alte milioane de romani pentru ceea ce au bun) si la manelisme inseamna ca nu ai invatat nimic prin scolile prin care te lauzi ca ai trecut.
O privire nostalgica. Timpul nu-l poti opri…
O singura observatie: „tuta” isi castiga banii muncind si, probabil, platea o chirie muzeului…
În contextul zonal de război, trebuie o anchetă parlamentară privind sabotarea acestui muzeu de interes CSAT, ținut în reparații din 2002. Fenomenul e posibil pentru că clasa intelectuală a ajuns sub nivelul celei politice, subminată calculat de fabricile de diplome, de doctoratele false și mai ales de emigrarea valorilor ca opțiunea nr 1.
Locul meu preferat in Bucuresti era Casa Theodor Aman. Cand veneam la Bucuresti, in tinerete, locuiam la o matusa pe C.A. Rosetti si am dat intamplator peste aceasta casa memoriala. Erau putini vizitaori si eu imi gaseam linistea si odihna de a cugeta inconjurat de frumusete si culoare. Daca vizitati Bucurestiul mergeti sa vedeti aceasta casa muzeu, construita de Aman si care a fost si resedinta lui, atelierul lui. Credeti-ma merita!!! Este o casa construita in secolul XIX si pe care nici macar culturnicii stalinisti nu au avut curajul sa o atinga!!! Numai in catedrala din Toledo am mai simtit acea eliberare spirituala…..
Toti detractorii si defaimatorii de POPOR si TARA sunt lasi !
Toti tradatorii de NEAM, POPOR si TARA sunt lasi si ticalosi !
Si TOTI detractorii, defaimatorii si tradatorii de TARA si POPOR fac parte dintre „ciripitorii cei muncitori” … filatori si turnatori !
Dupa ce a vituperat in articole fluvii rusinoase ca nationalismul este”fara Dumnezeu”,ca nationalismul este”antipatriotic”,ca nationalismul este „dictatura” ,apare la Ilie Stoian ,iata ,Muzeul National de Istorie-
reper al națiunii române !
Frumos lucru face Fatarnicul!
Dupa ce a tavalit prin noroi „reperele sale vizionare,strimbe si schiloade”,s-a trezit ,mult timp dupa ce l-a dus doamna la muzeu,cu strigate de revolte si suspine despre ce au facut colegii sai de la Cultura-si ce au facut decit ca Ilie Stoian, s-au intors spre Vest pina si-au strimbat gatul,au adunat gramezi din vinzari,neglijenta ,rapturi si jaf au ruinat valori in ura contra romanismului National?Un alt muzeu-Kalenderu o bijuterie arhitecturala a ajuns ruina,si multe altele in timp ce pt.Muzeul HO se aloca 4 mil euro, iar criminalilor de diferite etnii li se inalta statui.
Exact fatarnicii ce au ruinat, tipa primii contra adevarului acoperit de ei prin functii ruinatoare ,excrescente ca Ilie Stoian care pe unde au fost au propagat New Age,cosmopolitism anticrestin,nonvalori ,”cultura”babilonica.
Un articol frumos si trist . Trist pt ca iarasi si iarasi ajungem la soarta poporului roman , care astazi este mai nefericit si mai exploatat decit oricind in istoria sa . Si pare inchis intr-un cerc de otel , iar cheia este in mina unei clici de ticalosi , corupti si tradatori , pe care nu-i poate opri nimeni si nimic din opera lor de distrugere a tarii , pe bucati ! Dar poate este doar o parere si se va gasi acul de cojocul lor … poate ca vremea este aproape !
Îmi displace „franglais”-ul din titlu, dar, probabil, așa sună știrea originala din care l-a cules I. S. Apoi, câteva precizări pentru cei interesați de istoria Capitalei noastre. Piata de unde începe Cl. Victoriei s-a numit succesiv a Senatului (acolo, în interbelic, urma să se ridice sediul Senatului, pe locul unui palat demolat, proiect abandonat), a Splaiului, a Operetei și, din august 1973, Națiunile Unite (inaugurată în prezenta lui Kurt Waldheim, secretar gral al ONU la acea dată). In Palatul Postei, a fost înființat, în 1970, Muzeul de Istorie al RSR, azi, Muzeul Național de Istorie a României). In Palatul Cantacuzino („Nababul”), era atunci, este și azi Muzeul George Enescu. In rest, comentariile referitoare la „lighioana etc. etc.” sunt ofensatoare sau, cel puțin, discutabile, inabil exprimate (chiar daca, în esență, aici, ceva e de luat in atentie).
PAI,CAM ASA ARATA ROMANIA SOCIALISTA INTRE 1960-1990=40 ANI,DE PASTRARE CU SFIINTENIE A TRECUTULUI DE
2500 ANI-cum clama taranul cizmar,ala arestat la 14 ani ca arunca afise impotriva hotilor de liberali si talanisti,alaturi de strainii nemtuloi analfabeti,dar hoti si criminali/vezi bobalna 1907 si grivita 1933BRAVO TINERE.PAI,MILITARIUL TAU SARAC CU GROPI SI CLOSETE IN CURTE,A DISPARUT.AZI,ESTE UN CARTIER FRUMOS,CU AUTOSTRADA-facuta de comunisti si armata romana-SPRE PITESTI,CARE USUREAZA FUGA CELOR SARACI CATRE CAPITALISTII DIN APUS.DRUM DIRECT.BUC-PITESTI-SIBIU-ORADEA-ARAD..SI GATA,ESTI UNGARIA SI APOI LA *AIA*,TOTI CU COLONII FURATE.SI NOI,AZI,SUNTEM O COLONIE A ALOARA CU 54 RAZBOAIE CIVILE DIN 1950,ADICA,AZMERICANII LUI GOGU CERSETORUL DE VALUTA.CHESTIA CU UNICUL MIHAI VITEAZUL,ESTE PATRIOTICA.
@Ilie Stoian : „Muzeul National de Istorie”, pe dracu’!!! Pe Calea Victoriei, cladirea din fotografie, era PALATUL POSTELOR !!! N-a devenit „Muzeu de Istorie” decât dupa ’89!!! N-ai trecut, în copilarie, pe lânga Muzeul National de Istorie! Treceai pe lânga PALATUL POSTELOR! Daca vrei sa faci istorie vie, traita, nu te-agata de numele de-acuma ale unor institutii istorice, pastreaza-le numele de epoca. ps. „L’Etape Roumaine BY Tour de France” fiind un barbarism scandalos, un „franglais” de malahala americana, într-o tara în care majoritatea oamenilor publici habar n-au nici macar pe unde-i Europa, si cu ce se manânaca, daca nu-i „business”, adica exploatarea bogatiilor ei naturale si golirea tarilor componente de institutiile lor nationale (în favoarea „Comisiei” nazistei von der Leyen, de exemplu…). Plus ca L’Etape Roumaine BY Tour de France n-are nici un sens! ori L’Etape Roumaine DU Tour de France, ori, daca vrei barbarisme, L’Etape Roumaine OF THE Tour de France. pps N-as avea nimic împpotriva daca o etapa a Turului Frantei s-ar desfasura-n România, la Bucuresti, Micul Paris (mai ales ca Palatul Postelor, actualul Muzeu de Istorie, constituie o replica a lui Grand Palais, de pe Champs Elysées Paris. Le Chmaps Elysées român fiind Calea Victoriei. Avanjajul matale fiind ca drumul spre scoala, la Bucuresti, era pe … Champs Elysées. Nu multa lume putându-se mândri cu asta.
Draga Rolla, zapacesti omul, adica nu stie ce a trait?
… Palatul Postelor isi va pastra destinatia stabilita initial, respectiv aceea de sediu al Postei Centrale, aproape 70 de ani. In anul 1970, decizia de a transforma Palatul Postelor in sediul Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste Romania impune lucrari de renovare si amenajare care dureaza doi ani.
(I)
Muzeul Național de Istorie a României este cel mai important muzeu al statului român. Deține obiecte cu valoare istorică descoperite pe teritoriul actual al României din timpuri preistorice și până în perioada contemporană.
Muzeul a fost înființat în anul 1970, cu scopul de a ilustra evoluțiile culturale înregistrate de-a lungul tuturor epocilor istorice în spațiul geografic al României de azi. Sediul său este Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei.
Este cel mai important muzeu de istorie și arheologie din România, atât prin mărime (suprafață desfășurată) cât și prin patrimoniu; este, de asemenea, unul dintre cei mai importanți actori ai arheologiei românești contemporane și lider al arheologiei preventive (noțiune care se referă la săpăturile arheologice asociate unor investiții, pentru prevenirea distrugerii de patrimoniu istoric). (Sic !!!)
Din 2002 majoritatea muzeului a fost făcută inaccesibilă publicului pentru lucrări de reabilitare. (Sic !) SUNTEM in 2022.
Din 1974 muzeul publică revista Muzeul Național care își propunea să adune „cele mai importante studii ale muzeografilor și cercetătorilor din epocă”. Din 1997 publicația apare anual, toate volumele fiind disponibile online.
EXPOZIȚII PERMANENTE astazi in Muzeul Național de Istorie a României (https://www.mnir.ro/)
Copia Columnei lui Traian (din pacate doar o copie !)
Copia integrală a Columnei traiane pe care o adăpostește Muzeul Național de Istorie a României a fost realizată între anii 1934-1940 de meșteri de la Vatican, lucrările fiind întârziate din pricina celui de-al doilea război mondial. Din cauza contextului istoric şi politic, copia monumentului a fost adusă la Bucureşti abia în 1967. Doar o COPIE !
(II)
Lapidarium (Pietre din epoca elenistica)
Tezaurul Istoric
Începutul prelucrării aurului pe teritoriul României datează din perioda târzie şi finală a neoliticului – mileniile V – IV a. Chr. – spaţiul carpato-dunărean integrându-se în aria primelor manifestări ale orfevrăriei preistorice pe continentul european.
Existenţa în teritoriile din Carpaţi şi de la nordul Dunării a unor bogate zăcăminte aurifere, calităţile estetice ale aurului remarcate încă din eneolitic, valoarea intrinsecă a metalului, iniţial intuită, dar mai ales proprietatea sa de a fi maleabil, uşor de prelucrat, au constituit elemente ce au favorizat practicarea de timpuriu a acestui meşteşug.
În apariţia orfevrăriei eneolitice o influenţă decisivă au avut-o factorii de natură spirituală. Dominat de credinţa în forţa divinităţilor, omul preistoric a creat, pentru a atrage bunăvoinţa acestora, piese din aur cu simboluri cultice, precum şi obiecte de podoabă de uz ceremonial. Epoca bronzului afirmată cu deosebire în mileniul al II – lea a. Chr., în perioada mijlocie şi târzie a epocii bronzului, creaţia meşterilor aurari din spaţiul nord-dunărean şi din Carpaţi este atestată de numărul mare al descoperirilor – peste 200 până în prezent. Perioada elenistică, ilustrată mai ales de podoabele provenite din necropolele coloniilor greceşti din Dobrogea – Histria, Tomis şi Callatis – dar şi de bijuterii de factură elenistică descoperite în aşezări geto-dacice. Lucrate cu precădere din aur şi descoperite în Dacia romană şi în Scythia Minor (Dobrogea), podoabele epocii romane din expoziţia Tezaur Istoric sunt ilustrative pentru diversitatea modelelor folosite în această zonă. TEZAURUL ESTE de VAZUT !
Zona 3D (Zona Virtuala, Platformă partener Multimedia) (Sic !!!)
@Ileana Rollanson: Cu data de înființare a actualului MNIR ești cu totul pe lângă adevăr („după ’89”!). N-ai citit, aici, nici măcar comentariile (exacte) ale altora. Ține minte, dacă poți: 1970.
@Ileana (deloc „Cosânzeana”) Rolla…. Cum – „pe dracu'”, că să te citez în silă – ai timp sa comentezi pe toate site-urile și despre orice subiect, ai sau nu ai treabă?! Ești un fel de Monica Tatoiu, „muierea-care-se-pricepe-la-tot-si-la toate-ahtiata-sa-se-vada-si-sa-se-auda-inclusiv-la-buletinul meteo”!
FA,LEANA LU REALSTONE-FAS.SI AICI TE BAGI IN RAHAT.CE MEZERIE,SAU MIZERIE AI IN CAP,LEANA LU ZAPACITU
DIN AZMERICA-CIUCIU-RAHAT.LENUT-OOOOOO DUTE LA PILADELFIA,NIUIORCPORC,VASINGTON,DALASI,PISBURG-FLOC
NE VEDEM LA NATO LA TRIBUNAL.PENTRU OPINII ANTI COMUNISTE
Shtoiene ti s-a dus vremea pe Cotidianul ca la castraveti. Lumea s-a lamurit cu tine ca nu esti dăcât un sec_urici care baga batzul prin gard si nu mai pune botul la toate „naratiunile” cu punctaj primite pe lista. Nu a impresionat pe nimeni cand ai dat-o pe coarda sensibila cu puii de lei, istoria & co cand stim ca esti paralel cu ele ca_calea ferata. Drept dovada saracia de comentarii care spune mai mult decat 1000 de cuvinte. Aveti curajul sa dati comentariul?
Cine SABOTEAZA Muzeul de Istorie Nationala ? Cine ? Soros (sa nu radeti are o.n.g.-uri care se ocupa de asta), MCNI -ul(Ministerul Culturii Nepasarii si Incompetentei), SRI-ul, UDMR-ul(pe bune),U.E-ul…cine ? Sa stim si noi pe cine mai votam.