Enervant (8)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – Enervant sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

16.

Edi. De fapt, Eduard Portal. Pe bunicul său dinspre tată l-a chemat încă „Bășică”, doar tatăl lui Edi și-a schimbat numele în „Portal”. Obișnuit în meseria sa să facă săpături, Doctorul Propp a cercetat în arhive de ce și-a schimbat Roman Bășică numele în Roman Portal. Nu că ar fi avut un motiv personal, dar după atâția ani petrecuți prin tribunal, mirosul ți se face tot mai fin și bănuielile se nasc ușor. Așa că nu s-a mirat prea tare când a descoperit că Roman Bășică, înainte de a deveni Roman Portal, a fost suspect de evaziune fiscală. (E drept, an-cheta s-a terminat în coadă de pește.) Și, tot încă înainte de a deveni Roman Portal, a mai făcut și un copil din flori. Da, Ma-estrul Propp are nasul fin și merge la sigur, atunci când i se pa-re ceva suspect, ceva ce altora le trece indiferent pe lângă urechi. Nu și lui Gustav! Când a fost copil, tovarășii săi de joacă se fereau să-l primească la „v-ați ascunselea” pentru că micul Gusti știa dintr-o privire unde s-a pitulat oricare dintre copii. „Tu sigur vei fi un detectiv mai mare chiar decât Sherlock Hol-mes!” a spus tatăl lui Bruno, după ce a asistat profund uimit, de la fereastră, la modul cum îi descoperea Gustav pe copiii ascunși. Și cum argumenta atât de logic modul în care a proce-dat. Tatăl lui Bruno a recunoscut în fața prietenilor de la parti-da de bridge că îi face o deosebită plăcere să urmărească de la fereastră copiii cum se joacă de-a „v-ați ascunselea” și cum mi-cul Propp îi descoperă atât de repede. (Iar domnul Propp Se-nior a fost foarte încântat.) Micul Gusti n-a ajuns detectiv, ci avocat. În felul acesta nu trebuia să alerge după infractori, ci veneau infractorii – nesiliți de nimeni – la el. Infractorul după care fugi poate deveni periculos, în schimb infractorul apărat nu numai că nu-ți vrea răul, ci își pune toate speranțele în tine. Ajunge să te privească ca pe sfântul său protector. E mai bine, mai prudent, să fii avocat decât polițist, ba chiar și decât jude-cător. Infractorul condamnat îl va urî pe cel ce l-a osândit și va imagina scenarii de răzbunare. Răzbunare împotriva judecăto-rului, nu și împotriva avocatului care s-a străduit să-l apere, să-i facă soarta mai ușoară. În privința aceasta Doctorul Propp se tot felicită: bine că s-a făcut avocat!

Revenind la Edi: Gustav n-a găsit mare lucru în cazierul lui Roman Portal, tatăl lui Eduard, în schimb și-a amintit desigur ceva din trecutul fostului său coleg de clasă. (Maestrul Propp are indiscutabil un miros foarte fin!) „De ce să fi emigrat Edi pe nepusă masă?” Iată de ce: pentru că a făcut un negoț total neor-todox cu șine de cale ferată. Cei doi asociați ai săi au fost ares-tați la doar câteva zile după ce Portal a dispărut. Pe urmă, datorită unui avocat extraordinar – desigur Gustav R. Propp… – au scăpat de închisoare, după ce au plătit pagubele. Cei doi au plătit tot ca să nu înfunde temnița, iar Edi, care a dispărut, n-a făcut nici arest preventiv și nici n-a trebuit să achite vreun ban. Ce să achite cineva care a dispărut? Se zvonea că s-ar fi aruncat în Dunăre, gest apreciat drept sinceră pocăință capitală. Nu ori-cine este în stare de așa ceva! Așa că Portal n-a contribuit la achitarea semnificativelor despăgubiri. În schimb, a apărut în America Latină, acolo a obținut cetățenie și cu banii delapidați a creat o rețea import-export. Cum, odată cu acoperirea preju-diciului, acesta a fost șters și inculpații achitați, Eduard Portal poate fi socotit curat. Doar că Gustav are mirosul fin, așa ceva nu se pierde, te naști cu el, îl duci cu tine. Gustav este convins că Eduard Portal nu face un comerț licit nici cu noua sa firmă. Prea îi merg toate ca unse… Prea repede se spune că a devenit putred de bogat… Când îți amintești cât de riscant obișnuia să copieze încă din clasele mici de la școală… Lui Edi nu i-a fost frică încă de mic să trișeze… Nici măcar de mic! Iar acum a ve-nit cu gura mare înapoi și stă la masă cu Comisarul de Poliție, pe care îl domină. Gustav s-a ferit toată viața de relații cu per-soane suspecte. Îi ajungea că trebuie să apere atâția infractori. Însă aceia, întâlnindu-l în calitate de avocat, așa cum am spus, îl privesc drept marea lor speranță, zeul lor ultim protector. Ni-meni nu te poate acuza că ai asemenea contacte. Dar dacă nu ești în exercițiul funcțiunii, orice relație cu cineva pătat te poate păta și pe tine. Ceea ce e teribil de enervant! Or Gustav fuge de asemenea întâlniri ca dracu’ de tămâie.

17.

– Ei, să te vedem că ajungi în douăzeci de minute aici! îl aude pe Edi. Nici un minut mai mult! Că, dacă nu ajungi, va trimite Rudiger potera după tine!

– Îmi pare rău, chiar am un proces greu mâine și trebuie să mă pregătesc. (Numai gândul de a-și părăsi casa îi provoa-că, la fel ca întotdeauna, disconfort. Ca să nu-i spunem frică.)

Prin telefon îl aude iarăși pe Doctorul Glach, „Nu mai in-sista! V-am spus că lui Gusti al nostru îi e frică de terenurile împădurite.” De data asta lui Propp îi convine ceea ce pretinde Glach: iată cel mai bun motiv pentru care va fi lăsat în pace. Și, într-adevăr, îl lasă în pace. Da, dar își aduce iarăși aminte de scorbura din coșmar! Poate că ar fi fost totuși mai bine să iasă cu băieții la o palavră, la o bere, la o pierdere de timp. Gustav nu poate pricepe ce-i face pe atâția oameni să adore să se în-tâlnească pentru a-și spune unu altuia ce? Lăsând la o parte tocatul timpului, cum să devii dependent de așa ceva? Bine, în legătură cu Edi orice comentariu e de prisos: Edi este campion în a toca timpul. Încă din școala primară, Edi Portal chiulea sis-tematic de la școală și, dacă-l întrebai ce-a făcut cât a lipsit, îți spunea că i se pare mult mai agreabil și chiar și mai folositor să petreci o dimineață în parc, decât să lâncezești la niște lecții inutile. Și, dacă-l întrebai cu cât este mai utilă banca din parc decât banca din clasă, îți venea cu niște argumente absolut re-voltătoare: ba că una este să stai în aer curat și alta printre co-legii nădușiți, ba că în parc poți întâlni tot felul de oameni cu care să ai un dialog interesant, nu ca plictiseala de la ore, ba că poți profita mai mult de pe urma unor cunoștințe care… Da, păi Edi nu stătea numai în parc, ci era încă din timpul liceului unul dintre stâlpii cafenelelor. Unde, într-adevăr, întotdeauna îmbrăcat elegant, s-a cunoscut cu oameni influenți, așa cum au fost cei doi cu care s-a asociat și pe care a sfârșit în a -i băga în belea. „Voi, le spunea colegilor – colegi care în marea lor majo-ritate îl priveau cu maximă admirație – voi va trebui să porniți în viață abia după ce veți termina școala, în schimb eu voi avea toate legăturile, toate relațiile făcute”. Și, într-adevăr, în vreme ce colegii absolvenți de liceu sau chiar de facultate își începeau cariera în calitate de stagiari, Portal era de acum un cunoscut om de afaceri. „Și, țineți minte – le mai explica el – poziția ți-o cumperi! Eu nu m-am născut patron, dar am știut să le plătesc unor oameni influenți un coniac ori o friptură, am știut să le spun bancuri, să-i distrez. Propp a fost șef de promoție și acum duce servieta avocatului pe lângă care lucrează.” Da, dar, mai târziu, Doctorul Propp a fost cel ce i-a scos dintr-o situație cât se poate de dramatică pe asociații lui Edi, salvându-le liberta-tea, chiar dacă la prețul aproape ruinării financiare, în vreme ce Portal a dispărut din peisaj! Portal a plecat ca ultimul eva-dat și Gusti nu poate pricepe cum de s-a mai întors și, mai ales, de ce s-a mai întors, când nici un om cu mintea cât de cât în-treagă nici măcar nu i-ar mai răspunde la salut. Cum de s-a în-tors și la ce s-a mai întors? Bine, din partea autorităților, deo-camdată n-are de ce se teme – asta tot datorită modului excep-țional în care Gustav, fostul stagiar, a reușit să ducă procesul, din punct de vedere juridic, Edi e – deocamdată! – în regulă, dar din punct de vedere moral? Cum poți să vii în fața celor că-rora le-ai compromis viețile, în vreme ce tu făceai alte șmeche-rii departe? Dar cel mai de neînțeles era pentru Gustav cum de a fost primit în societatea de elită a orașului, ba chiar etalân-du-și nestingherit și cu mare pompă întreaga nesimțire. Există ceva mai revoltător, mai enervant?

Telefonul sună iarăși și Portal nu se dezminte și amenință că dacă maestrul nu vine la Noul London, va „tăbărî” întreaga societate la Propp acasă. „Dacă nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mahomed!, hă, hă. Mă, băiatule, nici nu știi cât țin la tine! Ai uitat tot? Ai fost în stare să uiți și episodul cu Re-mus? Și chiar și pe cel cu Romulus? Remus și Romulus, hă, hă!” (Dacă ar fi acceptat poziția de șef al Tribunalului – dar chiar și dacă ar fi acceptat un fotoliu de judecător – ar fi fost profund periculos chiar și numai să stea la o masă cu Portal, Gustav fiind convins că fostul coleg de școală o va da din nou în bară și o să ajungă iar în fața instanței. Nici Domnul Comi-sar Rudiger Budy-Kolbar nu face bine că se lasă văzut în com-pania unui fost și negreșit viitor infractor. Fostul infractor ră-mâne fost infractor! Comisarul pare și el sub influența malefi-cei hipnoze a ticălosului. Treaba lui!)

De ce trebuie să aibă tocmai el, Doctor Gustav Propp, parte de asemenea indivizi? Dacă Comisarului și Directorului spitalului le face plăcere tovărășia lui Edi, n-au decât, dar el, Gustav, nu are nevoie de așa ceva! Nu-și amintește de „episo-dul cu Remus”, dar pe cel cu Romulus chiar nu are cum să-l ui-te. Romulus Dan a fost una dintre primele victime ale lui Edu-ard Portal. Și Gustav, obișnuit prin meseria sa cu fel de fel de oameni, cade dintr-o uimire în alta: „Cum? Nici ticăloșia aceea cumplită nu numai că n-o ascunde cât mai adânc în trecut, dar se și laudă cu ea!? Asta este chiar mai mult decât enervant!”

18.

Romulus a fost, poate, cel mai timid om pe care l-a cu-noscut pământul. Cât era mic, se ascundea mereu după fusta mamei. Nici când a mai crescut, nu se uita niciodată în ochii celorlalți copii, fiind evident că singura lui dorință era să intre în pământ, numai să fie singur. „Cu Romulus nu se poate în-tâmpla decât să se retragă într-un schit pe vârf de munte”, a declarat învățătorul Mureșan, exasperat că elevul său nu pu-tea fi convins nicicum să socializeze. „În cariera mea de aproa-pe 40 de ani la catedră, n-am întâlnit niciodată un asemenea caz” a mai completat dascălul. Băiatul nu vorbea neîntrebat cu nimeni, iar când era provocat, răs pundea mai mult monosila-bic și cu capul în pământ. Deși la rubrica numelui tatălui din Certificatul său de naștere nu era trecută decât o liniuță, iar mama sa trăia ba cu un bărbat, ba cu altul, femeia și -a dus to-tuși fiul la un medic. De unde au fost trimiși la un psiholog. Care și el a conchis că viitorul lui Romulus va fi într-un loc izo-lat, într-o stațiune meteorologică de pe vreun pisc de munte sau în postura unui isihast. Mama, bibliotecară, nu a fost deloc speriată de acest pronostic, Romulus o cam încurca în viața ei aventuroasă care imita – destul de stângaci – personaje din li-teratură. Da, numai că băiatul, ajuns adolescent, nu arăta nici o inclinație nici spre meteorologie și nici spre biserică. Își fă-cea conștiincios temele pentru școală, după care rămânea în lungi reverii. „Copilul ăsta va termina la balamuc!”, i-a găsit un alt viitor unul dintre concubinii mamei, un infirmier vânjos care a cunoscut destui schizofreni la spitalul unde lucra.

Pe urmă, s-a întâmplat minunea: când nu s-a mai așteptat nimeni, Romulus și-a găsit un prieten. Pe Eduard Portal. Nu numai că accepta ca pe acesta să-l privească în față, dar îi și căuta insistent tovărășia! (Cu ceilalți oameni a rămas la fel de retras.) Cum Edi avea mereu multă lume în jur, fără să intervi-nă vreodată în discuție, Romulus asista la numeroasele întâl-niri ale prietenului său. Când Portal a inițiat o rețea de comerț cu droguri, Romulus a acceptat să devină „magazionerul”. Cine să-l bănuiască pe omul acela care scotea atât de greu o vorbă, care și când era de față parcă nu era de față? Când, după o per-cheziție, Romulus a fost reținut, tânărul n-a resimțit arestul ca pe o mare pedeapsă, el găsindu-și locul în intimitatea sa prin-tre gălăgioșii săi tovarăși de celulă. Poate resimțea doar lipsa lui Eduard, care, ca de obicei, a dispărut în ultima clipă. În spe-ranța de a se minimiza tot cazul, Romulus a fost apărat în in-stanță de celebrul Maestru Doctor Gustav R. Propp, plătit din-tr-o sursă anonimă, adică din banii dispărutului Eduard Portal. (Desigur din bani făcuți tocmai din comerțul ilicit.) Maestrul Propp a izbutit să atragă întreaga atenție a instanței asupra cli-entului său în detrimentul culpei. O mulțime de martori au de-clarat că inculpatul este un personaj ciudat, imposibil de inclus într-o discuție, introvertit extrem, ba psihiatrul a menționat cu argumente de specialitate că Romulus ar fi schizofren. Romu-lus a fost achitat, fiind considerat iresponsabil, iar despre gra-vitatea comerțului inițiat de Eduard Portal nu s-a mai făcut vorbire, Maestrul Propp convingând instanța să amâne cazul până ce vor fi aduși și ceilalți suspecți. Care? Cei care n-au mai compărut niciodată în această speță.

„Remus și Romulus” îi suna în urechi lui Gustav. Habar n-avea cine era Remus, dar povestea lui Romulus bineînțeles că n-a uitat-o. Păi, el, Marele Avocat, considera una dintre cele mai mari biruințe ale sale la bară nu neapărat faptul că l-a scos de după gratii pe Romulus – despre care nu era chiar convins că ar fi fost schizofren și mai ales că ar fi acționat fără conștiința faptei – ci mai ales pentru că a izbutit să facă să in-tre în uitare întregul caz. Acesta era adevăratul triumf pentru care se felicita. Iar acum, Eduard, care ar trebui să fie cel mai interesat ca speța să nu iasă la suprafață, prin faptul că face trimitere la bietul Romulus, scoate el însuși pe tapet întreaga tărășenie! În fața Comisarului, a Directorului spitalului și a ci-ne o mai fi acolo la masă! Incredibil!

– Am de lucru! a spus pe un ton ce nu permitea replică și a întrerupt convorbirea. După care a stat cu inima cât un pu-rice să vadă dacă Portal va mai insista. Pe lângă enervarea pe care i-a provocat-o Eduard întotdeauna, de data asta situația era și mai gravă: infractorul acesta irecuperabil, dar care a că-zut mereu în picioare, se afla într-o tovărășie care Doctorului Propp i se părea total nepotrivită – de obicei, un asemenea om trage după el pe cine vrei și pe cine nu vrei. Și, tot de obi-cei, un asemenea individ scapă, iar cei pe care i-a atras în pân-za lui de păianjen o încurcă rău. Păi, nu așa s-a întâmplat în cel puțin cele două cazuri pe care le știau și Gustav, și Glach, și Comisarul, și cei pe care tocmai îi hipnotizează la Noul Lon-don. Treaba lor! Păi, și-a completat ideea Gustav, mai mult ca sigur că Edi nu numai că n-o să intre iar într-o belea, ci că deja se și află implicat într-o nouă ticăloșie! Altfel de ce să-l caute atât de insistent? Că n-a riscat fără motiv să revină de pe unde o fi fost! Portal e nesimțit cât cuprinde, dar nu și idiot! Singura întrebarea e: în ce s-a băgat iarăși? „Nu trebuie să-mi bat ca-pul ca să aflu, răspunsul va veni el la mine!” Gustav stă cu ochii ațintiți asupra telefonului. După câteva minute răsuflă ușurat: în mod sigur ăia de la masa lui Portal fac bancuri pe seama lui, dar măcar îl lasă în pace. La local, discuțiile trec de la una la alta și, pe măsură ce se golesc paharele, nimeni nu mai știe ce spune celălalt. Bine măcar că telefonul tace.

Dar abia se reîntoarce Gustav pe fotoliul său, că telefonul sună din nou. Însă nu este Edi. Doctorul Propp se uită la ceas: nu este o oră tocmai potrivită să fii deranjat duminică seara. De altfel, nu este nicicând o oră potrivită pentru a fi sunat la telefon: în primul rând, pentru că orice apel poate să aducă o veste proastă. Chiar și o veste foarte proastă. Stai liniștit în fo-toliu, ești preocupat de treburile tale, te simți în siguranță, te simți bine fiindcă te afli în singura ordine adevărată și brusc, total neașteptat, poți primi prin telefon o veste îngrozitoare care să-ți schimbe întreaga viață. Și se duce naibii și singura ordine adevărată cu tabieturile și cu micile plăceri! De când avea acces la telefon, Gustav știa că nu toate apelurile repre-zintă prologul unor vești înfiorătoare. Nici măcar al unor vești rele. Dar chiar și veștile bune tot pot să-ți schimbe planurile, să te facă să te rupi din singura ordine adevărată, din tabietu-rile, din obiceiurile și din micile tale plăceri. Da, din îndelun-gata experiență cu telefonul, Gustav a înțeles că orice apel, bun sau rău, tot îți modifică singura ordine adevărată.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.