6. Companiile sunt cu atât mai responsabile pentru implementarea drepturilor omului cu cât sunt mai mari și mai pregnante la nivel global. Este o obligație de rezultat, iar nu o chestiune de simplă diligență, de aplicare voluntară a principiilor de sorginte morală ale dreptului.
Corporațiile care pun propriul profit deasupra drepturilor omului și care dislocuiesc, exploatează și pun în pericol viața omului de rând trebuie să fie făcute responsabile pentru această opțiune răuvoitoare și infracțională.
Rolul corporațiilor și al managerilor acestora în faptele sistematice de încălcare a drepturilor omului, mai ales când este vorba de implicarea lor în dictaturi, regimuri teroriste sau în războaie, trebuie supus anchetelor penale.
Crimele contra umanității nu se prescriu.
Exemple:
(i) dosarele penale contra unor corporații franceze, cum ar fi Lafarge, care au sprijinit dictatura Siriană și au făcut afaceri cu, ba chiar au mituit pentru contracte, lideri ai ISIS1;
(ii) în ciuda numeroaselor atacuri teroriste contra locuințelor civililor, contra școlilor, spitalelor și piețelor publice și contra avioanelor sau a vaselor, conduse sau tolerate de puterea politico-militară din Arabia Saudită, corporații cu sediul în Europa sau în SUA au continuat să aprovizioneze cu arme regimul saudit și să cumpere țiței ori acțiuni la cea mai mare companiei din lume, Aramco, o corporației petrolieră saudită.
Încălcările grave și extinse teritorial și temporal ale drepturilor omului depășesc sfera intereselor individuale ale celor direct afectați. Aceste încălcări denotă greșeli de sistem, antrenând riscuri sistemice, care vizează întregi națiuni sau chiar omenirea, la scală globală. Mai mult chiar, aceste încălcări depășesc sfera juridicului și a muncii avocatului, trecând în terenul sociologiei, al psihologiei, al filosofiei și chiar al artei. De exemplu, prin artă se poate comunica în modalități care merg cu mult dincolo de granițele unui discurs juridic, politic sau filosofic, întrucât utilizează un limbaj emoțional și pătrunde direct în subconștientul colectiv.
A evidenția în mod onest crimele comise de guverne, actori statali și corporații este o primă condiție necesară sancționării faptelor celor care încalcă drepturile omului și este o șansă primordială, sine qua non, ca justiția să fie înfăptuită în favoarea celor afectați. Devolarea acestor fapte, judecarea lor, reparațiile acordate victimelor, ar avea și efect disuasiv – oricine ar fi tentat de încalcări ale drepturilor omului (sau să fie, din interes pecuniar, politic ori geo-strategic, complice la astfel de fapte) ar trebui să se teamă de implacabilitatea acelorași sancțiuni.
1https://www.ecchr.eu/en/case/lafarge-in-syria-accusations-of-complicity-in-grave-human-rights-violations/.
Guvernarea corporatistă în era capitalismului de supraveghere (I)
Guvernarea corporatistă în era capitalismului de supraveghere (II)
După cum am văzut deja, singurele cu efect disuasiv în cursul istoriei au fost spînzurătoarea și ghilotina.
Trebuie re-introdusă pedeapsa cu moartea!
Tentaculele corporatiilor sint multe. Eu cind ma uit la un canal de stiri ma uit si la reclame pentru ca reclamele apartin corporatiilor care cenzureaza. Daca ceva nu le place in informatie se taie. Pe termen lung majoritatea populatiei ajunge sa creada intr o realitate falsa pentru ca televiziunea impune respect. Asta fara sa vorbim de publicitate subliminala. Vorbim de corporatii multinationale care forteaza mina guvernelor sa le accepte legal hotia si minciuna. Adica #1 concurenta. Sub o lupa jurnalistica ar fi multe de spus. Problema e ca aceste corporatii sint out of touch adica nu cunosc Viata reala a omului simplu de rind dar vor sa o influenteze. Disney de exemplu sexualizeaza copii si are un mesaj clar pervers. Amazon Asa Netflix pe dincolo apple fabrificatorii de automobile armament si medicamente deci ar fi un volum de un milion de pagini. Cind copiii se nasc infermi pentru ca acele corporatii au otravit mediul cind multi sufera din cauza abuzurilor corporatiilor se impune o reforma care o fac tot ei la comanda. Dar daca le merge rau sint rascumparate corporatiile sau bailout. Ridicol.
În 1951, directorul general al Ministerului Sănătății din Israel, dr. Chaim Sheba, a zburat în America și s-a întors cu șapte aparate cu raze X, furnizate de US Army. Acestea au fost folosite într-un experiment atomic de masă cu o întreagă generație de tineri sefarzi. Fiecărui copil sefard i s-a administrat de 35.000 de ori doza maximă de raze X. Pentru aceasta, guvernul american a plătit guvernului israelian 300 de milioane de lire israeliene pe an. Întregul buget al Sănătății era de 60 de milioane de lire. Pentru a păcăli părinții victimelor, copiii au fost duși în „excursii școlare”, iar părinților li s-a spus ulterior că radiografiile sunt un tratament pentru flagelul pecinginei scalpului. 6.000 dintre copii au murit la scurt timp după ce li s-au administrat dozele, în timp ce mulți dintre ceilalți au dezvoltat cancere care i-au ucis cu miile de-a lungul timpului și încă îi ucid acum. Doar copiii sefarzi au primit radiatii, cei ashkenazi nu au fost incluși în program. Legislația americană de la sfârșitul razboiului a pus capăt experimentelor cu radiații umane efectuate asupra prizonierilor, a celor retardati mintal și altii asemenea. Programul atomic american avea nevoie de o nouă sursă de cobai și guvernul israelian i-a furnizat. Episodul este comentat pe larg in documentarul „The Ringworm Children”, regizat de David Belhassen si Asher Hemias
Cumva Pfizer? Săracii! Au fost pedepsiți de onor ministerul Sănătății(?)prin cumpărarea de 0.9mld$ a zemurilor aducatoare de „sindromul morții subite al adultului”.Statul, ca coprorație.