„Du-te soare, vino lună,/ Sânzienele înbună, Să le crească floarea-floare,/ galbenă, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prindă-n pălărie,/ struţuri pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească!”
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezatorul, „Cap de vară”, în calendarul popular, pentru că acum soarele ajunge la apogeu, Sânzienele sau, după regiune, Drăgaica. Toate într-o singură zi, 24 iunie.
Singura sărbătoare păgână intrată cu nume propriu în calendarul creştin, Sânzienele aduc un altfel de magie, în care minunile îşi găsesc locul lor, în care „zânele” coboară din basme pe pământ. Este o sărbătoare în care creştinismul, credinţele păgâne şi vrăjitoria se împletesc fascinant. Numele, acelaşi cu al parfumatelor flori galben aurii, ce cresc la margini de păduri sau în livezi, i-ar veni, după unii cercetători, de la latinescul „Sancta Diana”, zeiţa vânătorii şi a castităţii.
În noaptea dinaintea zilei de Sânziene, zânele zboară sau umblă pe pământ, cântă şi dau rod plantelor şi fertilitate femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, puteri de vindecare ierburilor, dacă sunt onorate cum se cuvine. Dacă nu, îi pedepsesc pe oamenii care lucrează de ziua lor, pe cei jură strâmb sau au făcut rău semenilor. Din zâne bune devin atunci surorile Ielelor.
Este noaptea care însufleţeşte satele cu ritualuri rămase de veacuri. Femeile se duc în miez de noapte să culeagă ierburi de leac ce vor servi peste an şi descântecelor bune sau rele. Virtuţile vindecătoare sunt întărite prin ducerea plantelor la biserică pentru a îndepărta puterile zânelor rele ale pădurilor.
Fetele de măritat culeg micile flori galbene, însoţite de muzică şi de chiuiturile flăcăilor, pentru a împleti cununi ce vor apăra gospodăria de forţele malefice şi care aruncate peste casă, dacă se agaţă de coş, le anunţă nunta apropiată. Puse sub pernă, florile de sânziene le ajută să-şi vadă în vis viitorul soţ. Fetele de măritat şi flăcăii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse.
A doua zi, fetele ce au participat la datinile din timpul nopţii joacă „Hora Zânzienelor”, purtând, în unele locuri, „Steagul Drăgaicei”, o prăjină ce are în vârf o cruce împodobită cu flori de sânziene, cu pelin şi spice de grâu şi îmbrăcată ca o păpuşă.
Şi tot în această noapte se culege „Apa de stele”, roua culeasă din locuri necălcate, fiind învestită cu puteri tainice. Orice obiect impregnat cu preţioasa „Apă de Stele” devine un talisman: este de ajuns să-l laşi în seara de dinainte şi să-l iei dimineaţa, înainte de a-l vedea Soarele.
Sânzienele sunt florile cele mai căutate. Cunoscute şi sub numele de „iarba Sfantului Ion”, se crede că au puterea de a lunga diavolii şi duhurile necurate.
Strania poezie a acestei nopţi în care, aşa cum scria Mihail Sadoveanu, „Dumnezeu rânduieşte un răstimp de linişte, când stau în cumpănă toate stihiile şi cerurile cu stelele şi vânturile”, în care timpul este suspendat, iar călătoriile magice devin posibile ca în romanul lui Mircea Eliade, poate fi petrecută în Bucureşti, pentru a cincea oară consecutiv, la Muzeul Minovici.
Graţie Asociaţiei „Prietenii Muzeelor Minovici”, livada de lângă Fântâna Mioriţa va aştepta zânele bune cu muzică, dans, teatru şi expozitii. Spectacolelor oferite de dansatorii Răzvan Mazilu şi Monica Petrică, de naista Cornelia Tihon şi de actriţa Brânduşa Casandra Mircea, de coregrafa şi dansatoarea Ioana Macarie, de actorul Constantin Florescu, li se adaugă concertul Grupului Coral „Sound”, condus de Voicu Popescu, şi expoziţiile de pictură şi fotografie ale artiştilor Flavia Lupu, Luiza Zamora şi Şerban Bonciocat. Iar creaţiile vestimentare semnate de Rhea Costa şi Elena Perseil nu vor lăsa, desigur, indiferente vizitatoarele.
În centrul oraşului, se va relua în această noapte programul „Lectura la lumina felinarelor”, în grădina interioară a Şcolii Centrale. Se vor citi, nici nu se putea altfel, fragmente din „Noaptea de Sânziene” de Mircea Eliade. Magiei textului i se va adauga atmosfera unui concert nocturn susţinut de cvartetului „Bella Musica” al Teatrului Naţional de Operetă.
„Noaptea Sânzienelor,/ Între cer şi pământ…/ Iubite de Lună şi vânt,/ Plutesc peste plaiuri…/ Alaiuri de zâne cântând”.
O „horă” modernă a Sânzienelor într-o lume care, din când în când, mai crede în minuni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.