Pitoşkin murea de nerăbdare să ajungă la porţile orientalelor dar golanii ăștia de Iohannis, Orban, Arafat, Cercel, Rafila, Vela, Tătaru, nu și nu, nu i-au dat bilet de trecere liberă din cauză că afacerile lor nu pot avea succes decât cu covidu băgat în pușculiță. Orientalele îl fascinau pe Pitoșkin dar vezi, erau și ele pandemice. Îi ardeau buzele lui Pitoșkin. Îl împingeau să se destrabaleze, să-mi vorbească despre ordine când de fapt dezordinea era regina nisipurilor. Artele privirii sunt ale ritmului, mi-a spus Pitoşkin în timp ce mă căra cu el prin bazarul din Qutombe căutând o tastatură magică.
Ar fi vrut să devină şi el o meduză. Un navigator al secretului! Dar nu pentru a pătrunde ultimul sens al universului acvatic. Pitoşkin era întruchiparea marelui şi hulpavnicului nimic, fără doar şi poate. Voia doar să stârnească dezordinea.
L-am urmat însă fără să crâcnesc. Mă fascină. Ăsta eram, o meduză fascinantă pe deplin, pe deplin dacă vă spun. Îl întâlnisem pe asteroidul Quampaala din constelaţia Rajahala. Pitoşkin răsărise din neantul oceanic, scuipat de o balenă albastră. Poate că nici nu era o existenţă reală. Poate că era un animat construit de războinicii semantici din Goltuba sau de spionii de dincolo de orizontul vizibil. Poate că era un exerciţiu al furtunilor oceanice sau o protuberanţă a vârtejurilor virtuale. Se laudă în stânga şi-n dreapta ba că ar fi om de ştiinţă, ba că ar fi un vestit scriitor bazgubanian în travesti.
Mare mincinos, Pitoşkin! Pezevenghi! Coate-goale intelectual! Pornise să schimbe istoria lumii, să modifice realitatea. Pornise, chipurile, să descopere miracolul ultimului sens. Dar Pitoşkin nu credea deloc în miracol, Iohannis, Orban, Arafat, Cercel, Rafila, Vela, Tătaru stăteau cu biciul pe întreg poporul român!
Şi nu era de acord cu mine când îi spuneam ca ştiinţa în întreaga ei corporalitate era o ficţiune generalizată şi generalizanta. Infinitul este o categorie ştiinţifică! Strigă Pitoşkin dezlănţuindu-se împotriva mea, pitoskizându-mă.
Până la urmă, pe lipscani, am întâlnit un venusian care știa el o cale secretă către Tunelul Timpului din Bucegi. Zis și făcut.
În Qutombe aerul era încins. Caravane leneşe se târau prin lumina amurgului către Marsila Molé. Luptătorii deşertului Kaharym cărau cu ei lăzi cu dinamită iar puşcaşii ameridores se plimbau ţanţoşi de colo, colo, în ritm de ragtime. Bazarul colcăia de şopârle şi de şobolani şi de şerpi vorbitori. Erau şopârle trandafirii şi galbene şi şobolani verzulii, vărgaţi aduşi de corăbii tocmai din Batoa Butuba sau din Halicarnas şi şerpi mincinoşi găsiţi pe sub pietrele încinse din inima orientalelor nebune pornite să cucerească asezamintele ordoxilelor de la periferia occidentalelor înfumurate.
Ah, dacă află Iohannis, Orban, Arafat, Cercel, Rafila, Vela, Tătaru că Pitoșkin a folosit Tunelul Timpului ca să-și facă de cap n-o să fie bine de el, ăștia-l trimit direct în Germania să sclavagească acolo pentru ei.
Ei sunt prosti si semidocti-articolul este prea subtil pentru ei!