Personalități de marcă din lumea politică, dar și din economie, mediul academic, lideri inovatori din cercetare, media și tehnologie s-au reunit la prima Conferință anuală sub genericul ,,Puterea Inovării – Reclădind Încrederea, Imaginăm Viitorul ‘’, organizată de Asociația Proiectul România 2030.
Dedicată rolului primordial al inovației ca forță transformatoare a timpurilor noastre, conferința și-a propus să promoveze cele mai inovatoare idei, politici și tehnologii, care să permită transformarea modelelor noastre democratice, politice, economice și sociale. În era concurenței marilor puteri, reînnoirea contractelor noastre democratice, economice și sociale este esențială pentru un progres continuu, prosperitate și libertate.
Printre cei prezenți la eveniment se numără și Mircea Geoană, Secretar General Adjunct al NATO, care a ținut un discurs, în care a vorbit despre schimbările profunde nu doar geopolitice și revoluțiile tehnologice și științifice, ci și despre modelele și teoriile economice, care susțin fundația modului de organizare a societăților.
Discursul secretarului general adjunct al NATO, Mircea Geoană
***
Noul Model Economic
”Lumea se schimbă mai profund decât oricând altcândva în istorie. Nu doar geopolitica și revoluțiile tehnologice și științifice, dar și modelele și teoriile economice care susțin fundația modului de organizare a societăților noastre.
Domnia piețelor nereglementate și statul minimal fac loc tot mai mult unei alternative radicale, cu rolul statului augmentat masiv și cu o nouă relație între economie, securitate, tehnologie și societate.
Pentru România, istoric țara formelor fără fond, această schimbare de paradigmă și adaptarea la noua realitate politică și economică globală va fi extrem de complicată. Dictatura mediocrității și politizarea dusă la extrem a instituțiilor statului împiedică factorul politic să opereze cu fenomene atât de complexe. Iar modelul existent este el însuși greu de deslușit și cu atât mai greu de transformat.
Cum putem reuși în această situație aparent fără ieșire? Indiferent de culoarea politică sau ideologia partidelor aflate la guvernare acum și în viitor, două axe strategice mi se par obligatoriu de urmat pentru a asigura Saltul Istoric de dezvoltare pe care România trebuie și poate să îl realizeze:
În primul rând, modelul economic de astăzi, cu 70% din PIB produs de primele 12 mari orașe ale țării, și-a atins limita de creștere și efectul de tracțiune pentru restul țării și întreagă economie. O politică energică de ridicare a orașelor de talie medie, de încurajare a conurbațiilor și a sindicatelor de comune, de agregare de investiții în comunele cu vitalitate economică pentru a iradia și către ruralul mic este absolut necesară. Punerea într-o logică coerentă a fondurilor naționale, europene, locale și atrase pot face diferența.
A doua mare axă obligatorie este legată de asumarea inovării ca principal motor de creștere și dezvoltare al societății.
O astfel de politică ar reprezenta și o excelentă oportunitate de a recupla cu țara masiva diasporă științifică, tehnologică, academică și intelectuală românească. Un Fond de capital de risc, inclusiv de deep tech, pentru tehnologii cu dublă întrebuințare, o Agenție de Inovare care să investească în cele mai promitoare start-up-uri, stimularea proiectelor de cercetare și a consortiilor universitare, crearea unei adevărate piețe de capital de risc pentru inovatorii români, toate trebuie să conducă la ceea ce aș denumi România Innovation Nation.
Într-o prima etapă, ceea ce ne putem propune este măcar un Stat care Merge, care funcționează la parametri normali în funcțiile sale esențiale și care își alege cu cap politicile economice și sociale pe care le îmbrățișează ca priorități.
Un Stat Activ, dar Selectiv în ceea ce face. Și care încurajează sectorul privat să creeze țesutul industrial și antreprenorial de care ducem atât de multă lipsă. Iar atunci când intervine – în dezvoltarea teritorială omogenă a țării sau în inovare – să o facă într-o profundă logică public-privată, ceea ce aș numi Parteneriatul public-public/privat-privat (PPP la pătrat), prin care resursele guvernului și ale autorităților locale și ale capitalului străin și a celui românesc să lucreze coerent și în aceeași direcție.
Dacă statul român investește în zone unde capitalul privat nu are randamentele sau resursele să investească (zone sărace și sectoare de mare intensitate de capital și R&D), acest New Deal Românesc va crea stimulente pentru ca marile firme occidentale să dea o preferință explicită companiilor românești ca parteneri, furnizori sau subcontractori privilegiați.
Digitalizarea accelerată și completă a sectorului public, a economiei și societății va trebui să devină “ordinul de zi pe unitate” pentru statul roman.
România trebuie să-și propună să fie campioana dual-use tehnologies, a securității cibernetice, a securității și independenței energetice și a tranziției către un model energetic sustenabil și respectuos față de mediu și biodiversitate.
Putem produce energie ieftină și curată și să creem locuri de muncă bine plătite în economia verde. Economia circulară, digitalizarea economiei, nu doar a statului, dar și industriile creative vor trebui să-si găsească locul natural în noul model economic românesc.
Imensul potențial agricol si agro-industrial al țării trebuie și el valorificat și pregătit pentru mutațiile tehnologice și climatice. Statului îi revine un rol important în sprijinirea și asumarea riscurilor de asigurări și investiții pentru fermele mici și gospodăriile țărănești. Irigațiile și managementul apelor de ultimă generație trebuie introduse de urgență, folosind pe scară extinsă modelul israelian.
Politicile și fondurile europene sunt elemente de sprijin și nu un substitut al unei viziuni economice și instituționale proprii. PNRR ar trebui să devină un Plan Național nu doar de Redresare, ci și de Transformare. România trebuie să-și gândească o politică industrială 4.0, care să anticipeze și să îmbrățișeze revoluțiile industriale și tehnologice în plină desfășurare și să o integreze într-un tot armonios.
O economie competitivă merge mână în mână și se potențează reciproc cu un contract social generos. Investiția în educație, sănătate, infrastructuri și inovare nu sunt simple cheltuieli bugetare, ci catalizatorii și indicatorii succesului oricărei națiuni. Nu nivelul taxelor este cel care reflectă un anume contract social, ci importanța și calitatea acestor politici și servicii publice, reflectate ca norme și valori în societate.
Și restul actorilor din societate, precum Biserica și mediul civic au un rol important de jucat. Bisericile și ONG-urile din sfera socială trebuie constituite într-o adevărată rețea socială națională. Așa vom putea asigura atât creșterea generală a economiei, atacând simultan problemele de sărăcie, excluziune și abandon școlar, inclusiv în comunitatea rromă.
Acest New deal românesc va trebui să cuprindă politici de natalitate ambițioase și un plan strategic de recuperare a unei părți cât mai mari din Dispora românescă și moldovenească cu dublă cetățenie.
Și, selectiv, de forță de muncă din alte geografii. Experiența butoiului de pulbere pe care stau democrațiile occidentale datorită unei politici necontrolate de atragere de forță de muncă ieftină din Africa și Orientul Mijlociu și Îndepărtat trebuie să ne servească drept lecție despre cum să nu facem în politică noastră de imigrație.
Brandul de țară va trebui să devină parte a noului model economic. Promovând coerent și perseverent un brand care să reflecte adevărata esență a țării și poporului noastru – o țară cu talent în inovare și tehnologie, cu natură superbă și cu oameni creativi – vom face ca exporturile de mărfuri și servicii, dar și de cultură și idei să crească valoarea întregii economii, recâștigând respectul străinătății și încrederea și speranța românilor.
Economia și societatea sunt ținute în loc și trase în jos de modul de operare al clasei politice. Clasa politică trebuie să-și revizuiască resursa umană. Și acest lucru trebuie nu doar spus, ci și asumat. E treaba partidelor să se confrunte cu această axiomă a competenței și să se conformeze fiecare după curajul, inteligența și onestitatea de care dispune. Și tot partidele politice trebuie să înțeleagă că fără un acord politic pe un program de dezvoltare strategică, România nu are cum să-și recupereze întârzierea.
Transformand statul, politica, economia si societatea si înarmati cu viziune, ambiție și tenacitate vom putea începe marșul forțat către top 10 țări în Europa și
Și, selectiv, de forță de muncă din alte geografii. Experiența butoiului de pulbere pe care stau democrațiile occidentale datorită unei politici necontrolate de atragere de forță de muncă ieftină din Africa și Orientul Mijlociu și Îndepărtat trebuie să ne servească drept lecție despre cum să nu facem în politică noastră de imigrație.
Brandul de țară va trebui să devină parte a noului model economic. Promovând coerent și perseverent un brand care să reflecte adevărata esență a țării și poporului noastru – o țară cu talent în inovare și tehnologie, cu natură superbă și cu oameni creativi – vom face ca exporturile de mărfuri și servicii, dar și de cultură și idei să crească valoarea întregii economii, recâștigând respectul străinătății și încrederea și speranța românilor.
Economia și societatea sunt ținute în loc și trase în jos de modul de operare al clasei politice. Clasa politică trebuie să-și revizuiască resursa umană. Și acest lucru trebuie nu doar spus, ci și asumat. E treaba partidelor să se confrunte cu această axiomă a competenței și să se conformeze fiecare după curajul, inteligența și onestitatea de care dispune. Și tot partidele politice trebuie să înțeleagă că fără un acord politic pe un program de dezvoltare strategică, România nu are cum să-și recupereze întârzierea.
Transformand statul, politica, economia si societatea si înarmati cu viziune, ambiție și tenacitate vom putea începe marșul forțat către top 10 țări în Europa și statutul de economie dezvoltată, bazată de inovare, competitivitate, coeziune teritorială și socială și sustenabilitate, generatoare de locuri de muncă și civilizație pentru toate generațiile.
asta este programul lui ceausescu , cu urbanizarea ( demolarea satelor) si 5% din industrie sa fie de varf , de cercetare, inovativa. si rotatia cadrelor … ciudat , unde l-au gasit , inseamna ca traieste ceausescu , o fi fost neam cu dracula????
Un delir nici macar original, ci copiat la litera de prin zari straine, al unui individ megaloman care habar n-are cat costa o paine in piata Chibrit.
Cuvinte goale, ce din coada au sa sune. In vremea asta natia se dezintegreaza si societatea se descompune, dar cu ce-l afecteaza asta pe candidatul manciurian?
El e acolo sa dea din gura…lumea lui din Primaverii si Manhattan si lumea amaratilor din Bronx si de la Pata Rat nu se intersecteaza.
Daca astea sunt personalitati…toate scursurile tradatoare toti evvrei.
Ca să vezi cât de prostănac și incult e Geoană, care a învățat și el doi termeni de când viețuiește irelevant și nefolositor pe culoarele NATO, anume „axă” și „strategic”, folosește sintagma lui Roosevelt- New Deal pentru a defini liberalismul asocierii dintre firmele occidentale și cele românești. Când de fapt New Deal-ul lui FDR din 1938 era exact invers, intervenția statului în economia americană și suprareglementarea birocratică pentru ieșirea din criza economică recursivă, proiect considerat atunci de mediul de afaceri american ca fiind pro-socialist. Da, asta e, când ajungi în sfere înalte primul lucru, nu mai citești. Al doilea, nu mai asculți. Al treilea, te faci de râs deschizând gura.
Hai sa hai! Cata dreptate a avut Iliescu.
tot voi ati condus de 30 de ani. Mai vreti inca 30?
Avem 170 miliarde datorie, cat ne mai fericiti?
Racul, broasca și știuca
de Alecu Donici
Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Și la el toți se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Știuca foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc au rămas.
Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă și cu pace”
Racul ar fi Geoana,Broasca ar fi Ciolacu si Stiuca ar fi Ciuca,dar pot fi variante in distributie
PS Donici avea dreptate:))obstea e Romania
ba geoana, in afara de „miaela dragostea ta”….nu te vrea nimeni ….cu alte cuvinte: „hai, sictir!”.
@Libiu Mateescu: ai uitat-o p-aia cu flancu’ estic, alt rumegus iesit din rindeaua atlanticeasca.
A primit eticheta de Prostanac de la iliescu .Cu eticheta lipita pe frunte cu o nunta de megaloman facuta odraslei și cu Limba de Lemn neomarxista ce rost are sa pui ștampila pe el. Ștampila deja o are.
Cand incepe razboiul ei se rad in cap casi Gioana. Se pare ca acesti evvrei sunt cei care capushau sumerienii. Exista o fresca…toti rasi in cap si nasu coroiat. Se credeu zei cazuti pe pamant si asupreau oamenii. ANUNAKHI.
Asupresc si acum prostii.
Incep sa.l deplang pe CEAUSESCU si idealurile lui intinate.Ba vreti sa intoarceti DICTATURA Marxisist/Comunista acum sub forma DE CONTROL DIGITAL TOTAL,bine!LIBERTATEA SI DEM9CRATIA NU V.A MAI PLAC, DUPA CE NE.ATI IMPUS.O FORTAT.Acum toti sant nazisti,e un trend ,clar vor veni Comunistii sa rezolve.Santeti niste PARAZITI ROSII,PSIHOPATI,noi o sa murim liberi si ortodoxi,nu uitati!
Prostanacul crede ca mai apuca 2030. Ma refer la functii oficiale. Dupa ce se destrama NATO, o sa culeaga pepeni la Dabuleni.
Mie mi-e scarba de stiri de-astea,cititi-le voi.
„Iata, iata,
Un prostanac s’arata!
Vine, vine,
Sa ceara la tine!
‘Ndurare, mila mare,
Sa fie in prasala,
Si dupa, dupa,
In ochi te scuipa!”
„A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Un prostanac milog la porti,
Venit dintre netoti.
Cerea un vot ca betivanul,
Un vot ca sa-si revina,
In brate doar cu milaela,
Milogul sa ramaie!”
Trebuie pornit de la realitatea tristă că modelul economic de astăzi, cu 70% din PIB produs de 12 mari orașe ale țării, și-a atins limita de creștere și efectul de tracțiune pentru restul țării și întreagă economie. Cu toate astea România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin reorganizare administrativ-teritorială s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Lucrul acesta se poate face mai simplu fără modificarea constitutiei, printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta ar permite reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
Pentru asta nu trebuie asteptat Proiectul România 2030.