Președintele Zero votat la ștanță

Principalul motiv pentru care Werner n-are ce căuta la Cotroceni este gândirea sa rudimentară, exprimată sintetic prin unicul obiectiv concret pe care l-a declarat în această campanie electorală – desființarea unui partid politic. Așa ceva este posibil numai în regimurile totalitare, modelul de referință fiind cel al Germaniei hitleriste, unde Goebbels, ministrul Propagandei din acei ani, a lansat sloganul „ciuma roșie” cu trimitere tot la social-democrații timpului. Acest slogan a fost reluat de ceva vreme în țara noastră, cu gura plină și ochi sticloși, de principalul propagandist și țucălar de lux al lui Werner, personaj comic ce avea să fie propulsat în Parlamentul European tocmai pentru acest mare merit.

Pentru Werner, lozinca „România normaaală” capătă conținut concret atunci când PSD va fi distrus, așa cum a declarat și în seara alegerilor. Acest lucru se poate face fie prin scoaterea PSD în afara legii (cum anunța explicit europarlamentarul Cristian Preda) pentru „politică de înaltă trădare, vizând scoaterea României din Europa bla bla”, fie prin arestarea fostului Guvern Dăncilă, în frunte cu fostul premier, pentru „subminarea economiei naționale”, fie prin ambele metode.

De altfel, Mafalda cu pantofi bicolori ajuns în PE a și anunțat acest lucru, chiar marți după alegeri. Sforțându-se să facă din rahat bici și să explice de ce marele Werner nu se coboară să aibă o dezbatere cu contracandidata sa, discipolul propagandei despre „ciuma roșii” scria negru pe alb că „Dăncilă ar trebui să se pregătească pentru un dialog cu oamenii legii, din cauza subminării securității românilor, a economiei naționale, a devalizării Companiilor și Societăților Naționale, a bugetului din Rezervă de Stat și nu numai”.

Desigur, comportamente deviante și minți bolnave au fost și vor fi mereu în orice colectivitate umană. Preocupantă nu este existența acestor cazuri patologice, ci lipsa de atitudine publică împotriva comportamentului și ideilor de sorginte fascistă vehiculate în spațiul public. Desființarea unui partid, al cărui Guvern tocmai a încheiat cu mare succes președinția Consiliului UE – deci validat ca democratic – nu este o problemă doar a partidului în cauză. Este o problemă de principiu a existenței democrației în societatea românească și a evoluției viitoare a acestei societăți, o problemă care ar trebui să preocupe orice cetățean, indiferent de opțiunile sale politice.

În mod particular, ar trebui văzut dacă electoratul lui Werner, care a pus șatmpila ca la ștanță pe numele lui, este în cunoștință de cauză cu modul de gândire al acestuia și cu consecințele pe care viziunea lui de inspirație totalitară le poate avea asupra întregii societăți.

Să nu știe lumea ce origine are sintagma „ciuma roșie”? Și ce efecte dezastruoase a avut ideologia bazată pe acest concept? Să nu știe oamenii unde și când s-a mai întâmplat în istorie să fie demonizate anumite partide politice, până la scoaterea lor în afara legii? Și în ce regimuri se practicau condamnări după criterii de ideologie? Și justiția să pedepsească vinovățiile colective?

Pentru a ne lămuri, să vedem câteva detalii despre votanții majoritari ai lui Werner la alegerile din duminica trecută:

• din totalul votanților care au studii mai puține decât liceul, pe Werner l-au votat 38,7%.

• din totalul celor cu studii liceale, l-au votat 42% .

• din totalul celor din mediul rural, l-au votat 40,7%.

• din totalul votanților din Moldova, pe Werner l-au votat 39,8% .

La toate aceste criterii, Werner s-a clasat primul pe țară.

Așa stând lucrurile, putem accepta că, în zonele electoratului de mai sus, subiecte precum Goebbels, „ciuma roșie”, „Mein Kampf”, incendierea Reichstagului sau arderea cărților „care acționează subversiv asupra viitorului sau atacă rădăcina gândirii germane și forțele conducătoare ale poporului nostru…” sunt complet necunoscute.

Dar nu la fel stau lucrurile în mediile universitare, cum este Cluj Napoca, de pildă, oraș în care Werner a primit peste 38% din voturi. Nu demult, la 1 octombrie, s-au împlinit 100 de ani de la fondarea Universității românești din acest oraș. Dar în septembrie 1940, după diktatul de la Viena, profesorii și studenții au fost siliți să părăsească Clujul, căutându-și refugiu la Sibiu și Timişoara, orașe în care universitatea refugiată a funcţionat pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial.

Să nu fie Universitatea clujeană de astăzi sensibilă la învățămintele istoriei, inclusiv la fractura produsă în propria biografie de regimul horthist de ocupație? Să nu fie oare remanentă, pentru intelectualii de astăzi ai Universității, experiența tragică pe care a oferit-o posterității manifestarea politicilor naziste asupra populației românești din Transilvania?

În contextul aniversării centenarului, la Editura Școala Ardeleană din Cluj Napoca a apărut volumul „Leadership academic clujean (1919-2019)”, sub coordonarea prof. univ. dr. Vasile Pușcaș. Reputatul istoric apreciază că, la Cluj, comunitatea academică ar putea lucra la un „proiect în devenire”, creându-se „o structură constituțională în care cele mai puternice universități clujene să-și unească energiile și potențialului pentru a face față provocărilor secolului XXI, inclusiv viitoarelor solicitări ale societății românești”.

Ca fost absolvent al acestei prestigioase Universități, îndrăznesc să pun prof. Pușcaș, cu smerenie, câteva întrebări: cum apreciază comunitatea academică din Cluj Napoca angajamentele politice ale lui Iohannis privind desființarea unui partid politic? Cum apreciază intelectualii din Cluj reapariția în spațiul public românesc a sintagmei „ciuma roșie”, folosită cu sârg de propagandiștii aceluiași Iohannis? Consideră domnia sa că limbajul de sorginte nazistă reprezintă sau nu o provocare la adresa societății românești actuale și viitoare?

Pe cale de consecință, acel „proiect în devenire” despre care vorbește prof. Pușcaș, n-ar putea oare să înceapă de pe acum, cu implicarea comunității academice clujene în a explica vulgului care l-a votat pe Werner ce au însemnat în istorie subiecte precum Goebbels, „ciuma roșie”, incendierea Reichstagului sau arderea cărților „care acționează subversiv asupra viitorului”?

Istoria arată că tăcerea în fața nenorocirilor altora, pe baza teoriei că „mie nu mi se poate întâmpla”, a fost nefastă și întotdeauna s-a întors împotriva celor care credeau, în mod fals, că lașitatea de tipul „nu mă bag, nu mă amestec” poate fi salvatoare.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.