Sănătatea, misiune imposibilă

26 de miniștri. Nici mai mult, nici mai puțin. Atâția s-au perindat, pe rând, pe la conducerea Ministerului Sănătății de la Revoluție până în prezent și cam tot atâtea strategii de reformă în sistemul medical au fost anunțate. Numai că… ce să vezi? După 28 de ani și 26 de miniștri, Sănătatea tocmai de o reformă duce lipsă.

Bolnav diagnosticat de toți, dar netratat de nimeni, Sănătatea a fost în ultimii 28 de ani „cobaiul“ celor 26 de miniștri. Sistemul sanitar funcționează pe avarie tocmai din cauza acestor schimbări frecvente de viziune. Aceste schimbări frecvente ale conducerii sunt, de fapt, motivul pentru care sistemul de sănătate românesc nu funcționează, sunt de părere experții în politici de sănătate publică. Aceștia afirmă, într-un singur glas, că fiecare ministru care s-a aflat la cârma Ministerului Sănătății a încercat să facă o reformă în sistemul medical, însă puțini sunt cei care au reușit să-și îndeplinească obiectivele. Peste tot acest tablou, nici Finanțele nu au fost un aliat al Sănătății, fiind deseori zgârcite cu un minister pe care l-au lăsat mai tot timpul la coadă, deși ar fi trebuit să fie cap de listă. Chiar și în timpul guvernului Tăriceanu, când bugetul Sănătății trecea de 4% din PIB, banii s-au dus mai mult pe proiecte fanteziste, moștenire grea pentru succesori.

1998 – cel mai mare declin

Ministerul Sănătății este un minister greu, cu o mare responsabilitate. La cârma lui, cel mai mult au rezistat Iulian Mincu, cu un mandat de 3 ani și 9 luni (1992-1996), şi Eugen Nicolăescu (2005-2008), cu un mandat de 3 ani și 4 luni. Nu înseamnă că s-au făcut remarcați prin mari realizări. La polul opus, cu cel mai scurt mandat sunt Valeriu Stoica (un mandat de 15 zile) şi Ionel Blănculescu (mai puțin de o lună). Sub conducerea celui de-al 27-lea cap, Florian Bodog, Sănătatea așteaptă să fie resuscitată, dar nu prea dă semne că așa s-ar și întâmpla. Ba, din contră.

Se pare că cel mai „coerent“ ministru al Sănătății, potrivit analiștilor, ar fi fost medicul Iulian Mincu, cel de-al patrulea după 1989. Dar a și avut timp, având cel mai lung mandat. El este cel care a efectuat primul studiu-pilot privind medicii de familie, care a stat la baza sistemului de asigurări, și a inițiat taxa pe viciu. Au urmat Daniela Bartoș și Ștefan Iosif Drăgulescu, Ion Victor Bruckner, udemeristul Francisc Baranyi (care a rezistat doar două luni) şi un interimat de o lună al lui Valeriu Stoica. Anul 1998 a reprezentat cel mai mare declin pentru Sănătate din cauza sumelor modice alocate acestui minister, dar și din cauza crizei de autoritate a instituției, când trei miniștri au fost înlocuiți în câteva luni.

Datorii de peste 700 miliarde de lei

În perioada 1998-2000, ministru al Sănătății a fost Hajdu Gabor, el fiind cel care a adus asigurările de sănătate în țara noastră, după modelul german. Legea asigurărilor de sănătate a fost adoptată în unanimitate de Parlament și la 1 ianuarie 1999 casele de sănătate au intrat în funcțiune. Experții în politici de sănătate publică spun că a fost o măsură esențială. În același mandat, o treime din medicii de familie au devenit independenți, făcându-și cabinete particulare.

Revine în funcție Daniela Bartoș, când Sănătatea avea datorii de peste 700 miliarde lei. Situația a fost preluată de succesorii acesteia, Mircea Beuran, Ionel Blănculescu (interimar), Ovidiu Brânzan și Mircea Cinteză (înlocuit de Eugen Nicolăescu pentru proasta gestionare a medicamentelor compensate).

De ce s-au închis 67 de spitale

Ioan Bazac a fost cel de al 16-lea care a condus Sănătatea. N-a stat mult, doar zece luni, din decembrie 2008 până în octombrie 2009 Atunci și-a dat demisia, alături de ceilalți miniștri, în semn de protest față de revocarea din funcție a lui Dan Nica, ministru de Interne. I-au urmat Adriean Videanu, care a stat două luni, și Cseke Attila, cunoscut ca fiind ministrul care a închis spitale pe bandă rulantă. Dar este unul din cei care au adus modificări importante sistemului sanitar din țara noastră. În perioada mandatului său, bihoreanul a reușit:

• clasificarea spitalelor pe categorii, în funcție de performanțe, de la spitale de competențe foarte înalte până la cele de competență limitată, respectiv unitățile medicale pentru boli cronice sau spitalele de monospecialitate;

• a trecut o parte din spitale în subordinea autorităților locale;

• a fost cel care a alocat bani pentru programele de fertilizare in vitro și cel de infarct miocardic. Acesta din urmă funcționează și la ora actuală, cu bani de la Ministerul Sănătății;

• cea mai controversată măsură a lui Cseke este de departe cea de închidere a 67 de spitale, urmând ca 21 să devină cămine de bătrâni, lucru nerealizat până acum, măsură contestată atât de pacienți, cât și de medici.

Ladislau Ritli a preluat șefia instituției în luna august 2011. În timpul mandatului său, a fost extinsă rețeaua centrelor de permanență, în 2012 ajungându-se la 195 de astfel de centre. Ritli e predat portofoliul de la Sănătate pe 6 februarie 2012, odată cu demisia guvernului Boc. A urmat Vasile Cepoi, care și-a dat demisia după numai cinci luni, în urma unor acuzații lansate de Agenția Națională de Integritate, cum că s-ar face vinovat de conflict de interese, dar nu a fost urmărit penal de procurori. Cepoi a adus în discuție necesitatea unui pachet de servicii medicale de bază, a asigurărilor private, dar și a pachetului social de servicii medicale, acesta din urmă fiind accesibil persoanelor cu venituri reduse.

Scandalul Hexipharma l-a dat gata pe Achimaș-Cadariu

Imediat după tragedia de la Colectiv, ministru a fost numit Patriciu-Achimaș Cadariu, care a stat doar 6 luni. El a anunțat încă de la început că nu poate face mari schimbări în Sănătate. Dar a cerut o serie de controale în unitățile unde deja mulți dintre răniții de la Colectiv au murit, bănuindu-se că din cauza infecțiilor nosocomiale din spitale. El ar fi vrut să schimbe actele normative, în așa fel încât managerii care raportează un grad ridicat de infecții nosocomiale să nu mai fie penalizați. De numele lui Cadariu s-au legat două mari scandaluri din cauza cărora a și demisionat: cel al dezinfectanților diluați și cel al bebelușilor infectați cu o tulpină agresivă de E.coli. Interimatul a fost asigurat de fostul premier Dacian Cioloș, căruia i-a succedat Vlad Voiculescu.

• Una dintre deciziile luate în timpul guvernării tehnocraților a fost creșterea salarială medie de 15%, din care aproximativ 163.000 de cadre medicale au primit venituri mai mari.

• A fost introdus primul mecanism de feedback pentru măsurarea satisfacției pacienților prin SMS și web.

• De asemenea, pentru asigurarea unui management performant în spitale, a fost modificată Legea 95/2006 și a fost eliminată restricția conform căreia managerul unui spital clinic trebuie să fie cadru universitar sau medic primar.

• În mandatul lui Voiculescu a fost lansat primul mecanism de raportare transparentă a lipsei medicamentelor prin site-ul medicamentelipsa.ro, unde pacienții, medicii și farmaciștii pot semnala dispariția medicamentelor de pe piață.

• A fost mărită alocația pentru hrana pacienților în spitale, pentru prima dată din 2008, cu procente care variază între 20% și 170%.

• Vlad Voiculescu este cel care a hotărât ca la Spitalul „Sf. Maria“ din Capitală să nu se mai facă transplant de plămâni pentru că spitalul nu îndeplinește criteriile de acreditare. Unul dintre acestea: după ce a fost acreditat, spitalul a constatat că nu poate avea grijă de pacienţi după efectuarea operaţiei pentru că nu există un compartiment de pneumologie.

Instabilitatea – cuvântul care caracterizează Sănătatea

A urmat „epoca“ Bodog. Probabil că niciun alt ministru nu a reușit să bifeze atâtea minusuri și să fie implicat în atâtea scandaluri care pun în pericol viețile bolnavilor. O să punctăm doar câteva:

• programări și așteptări de cel puțin 6 luni pentru RMN;

• proteste de stradă ale medicilor nemulțumiți de salarii și de birocrația din sistem;

• scandalul legat de vaccinarea antirujeolică;

• lipsa imunoglobulinei, care a dus la decesul unei femei;

• lipsa medicamentelor oncologice;

• transformarea Institutului „Cantacuzino“ în unitate militară;

• sosirea târzie a vaccinurilor antigripale;

• scandalul concursului de rezidențiat, când s-a greșit grila de punctare;

• birocrația din sistem: bolnavi aduși cu targa pentru a li se elibera o adeverință în baza căreia să aibă acces la servicii medicale;

• a finalizat Legea vaccinării, care impune obligativitatea imunizării copiilor și sancționarea părinților care se opun fără motiv.

Schimbarea miniștrilor, consecventă

Consecvența și continuitatea nu au fost niciodată caracteristice Ministerului Sănătății, iar astfel de situații au fost definiția perfectă a instabilității. Succesiunea frecventă a miniștrilor descrie un cadru perfect în care schimbările au împiedicat schimbarea și reforma, cele de care Sănătatea au avut și au nevoie în continuare. Iar consecințele se văd cel mai bine astăzi: nu sunt medicamente pentru bolnavi, pacienții își aduc tratamentele și feșele de acasă, nu sunt vaccinuri suficiente, infecțiile nosocomiale din spitale ne plasează pe locuri rușinoase în Europa, medicii pleacă din țară, iar birocrația ori te bagă în spital, ori în mormânt, de multe ori. De fapt, în ceea ce privește Sănătatea, poate singurul capitol în care a existat consecvență a fost schimbarea miniștrilor. 15 din cei 26 care au condus Ministerul Sănătății au avut mandate mai scurte de 12 luni. Și asta, în timp ce o reformă necesită ani de zile.

Nicolăescu, de la șef de aprovizionare la ministru al Sănătății

Probabil cel mai controversat ministru al Sănătății de până acum, posesor de două mandate, între 2005 și 2008 și între 2012 și 2014, a fost Eugen Nicolăescu. La 1 iulie 2007, el lansează Programul Național de Evaluare a Stării de Sănătate. S-au cheltuit peste 170 milioane euro într-un an și jumătate de derulare a programului. Aici se încadra și cumpărarea a 110.000 de vaccinuri anti-HPV, în valoare de 23 milioane euro. Doar 2,5% au fost folosite, restul ieșind din garanție între timp. „Din rezultatele programului de evaluare a sănătății, derulat între 2007 și 2008, nu se poate sub nicio formă evalua, cu limite de eroare admisibile și previzibile, starea de sănătate a românilor“, aceasta era concluzia unei anchete a Ministerului Sănătății asupra acestui program, ale cărei rezultate sunt publice pe site-ul oficial al instituției.

Ancheta a identificat faptul că pentru 1,2 milioane persoane datele de evaluare sunt absente sau informațiile esențiale sunt incomplete. Pentru aproximativ 450.000 de cazuri, au fost constatate coduri de raportare dublate, deci consultații și analize fictive, care nu s-au realizat, dar care au fost plătite, se arată pe site-ul Ministerului Sănătății. „Acest program este cel mai costisitor și ilogic demers de evaluare a stării de sănătate a populației. S-a cheltuit o sumă considerabilă pentru a nu se afla nimic. Numai cu costurile administrative ale programului s-ar fi putut dota fiecare din județele României cu câte două computere-tomograf performante, sau ar fi putut fi salvați anual 2.000 de bolnavi de infarct miocardic“, spunea ministrul Ioan Bazac, care a cerut la acea vreme o anchetă asupra programului. În apărarea inițiativei sale, Eugen Nicolăescu declara că „programul s-a dorit a fi unul care să-i aducă pe oameni la medic. Peste 60-65% din oameni s-au dus la medic. Pentru ca un program în masă să fie considerat un succes, este necesar ca 40-60% din oameni să se prezinte“.

Cum să cheltuiești repede și inutil un munte de bani

În anul 2008, Ministerul Sănătăţii stătea pe un munte de bani. Ca să-i cheltuiască repede, ministrul Eugen Nicolăescu s-a angajat la un proiect faraonic, de parcă ar mai fi rămas la guvernare încă 10 ani: construim 28 de spitale nou-nouţe în toată ţara, a anunţat acesta. Mai apucă să facă doar studii de fezabilitate şi alte documentaţii premergătoare în valoare de 40 milioane lei.

Eugen Nicolăescu revine în forță în luna decembrie a anului 2012, după ce fostul premier Victor Ponta și medicul Raed Arafat au asigurat, pe rând, interimatul, câte o lună și jumătate. Revenit pe scaunul de ministru al Sănătății în 2012, Eugen Nicolăescu își reia strategia. De data aceasta, propune un program de screening pentru cancerul de col uterin. El preconiza testarea a peste 200.000 de femei doar în anul 2012, dar au fost numai 40.000. Eugen Nicolăescu este cel care a declanșat odiseea Institutului „Cantacuzino“, obligându-l să producă 400.000 de doze de vaccin antigripal într-un timp foarte scurt. Dozele s-au dovedit a fi neconforme și nu au primit aviz de punere pe piață. În luna aprilie 2014, Nicolăescu anunța că ar fi trebuit să intre în vigoare pachetul de servicii medicale de bază, urmând ca pachetul de programe naționale să fie implementat abia în august, iar cel minim să devină funcțional începând cu luna ianuarie 2015. Acestea au devenit funcționale după ce el a demisionat, în contextul scandalului dozelor neconforme produse de Institutul „Cantacuzino“.

Un Bănicioiu pentru un minister

După Cepoi, a revenit Nicolăescu, care a fost nevoit să-i predea ștafeta lui Nicolae Bănicioiu, de profesie medic dentist. În dreptul numelui său stă proasta gestionare a asistenței medicale în timpul și, mai ales, după tragedia de la Colectiv. La 1 noiembrie 2015, Bănicioiu s-a opus public transportării răniților în străinătate. „Chiar nu avem nevoie de nimic în acest moment. Medicii noștri pot gestiona situația. (…) Franța, Germania, am primit din foarte multe părți astfel de solicitări. Momentan noi ne descurcăm foarte bine. Ne descurcăm foarte bine, iar medicii noștri pot face față cu brio oricărei situații, da?“ După numai 6 zile, timp în care autoritățile s-au pierdut într-un lung șir de contradicții, se declanșează mecanismul european de ajutor în caz de catastrofe. Iar Bănicioiu spune că nu a afirmat niciodată că nu este nevoie de ajutor din afara țării. Trimiterea răniților ar fi trebuit făcută încă din momentul în care era deja evident că sunt foarte multe victime, iar spitalele din țara noastră nu sunt pregătite să primească și să îngrijească marii arși. Încă o bilă neagră a mandatului lui Bănicioiu este scăderea prețului medicamentelor la minimul european.

Măsura a fost privită cu scepticism de cei care lucrează în industria farmaceutică, aceștia amenințând în repetate rânduri că se va ajunge la situația în care pacienții vor fi privați de medicație. Măsura a fost agreată, dar în timp multe tratamente au început să dispară de pe piață. Și asta, pe motiv că sunt prea ieftine, iar companiile farmaceutice nu mai au interes în a le produce sau în a le aduce în țară, ele plecând spre export paralel. Consecințele se simt și astăzi: peste 2.000 de medicamente au fost retrase în perioada 2015-2017, alte peste 435 de notificări de retragere a medicamentelor de pe piaţa din România fiind în acest moment înregistrate pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.