Tarabolos – Cochetăria boierilor fanarioți

articol scris de Dr. Maria-Camelia Ene

În perioada domniilor fanariote, și un timp după încetarea acestora, costumul marii boierimi era strălucitor şi impunător. Călătorii străini în Țările Române erau impresionaţi de formele ample şi de motivele ornamentale ale vestimentaţiei. Ca aspect, supradimensionarea sferoidală a siluetei dată de ișlic, cealma și șalvari era o caracteristică dată de vestimentația din Imperiului Otoman.

Unul dintre cei mai eleganţi ai epocii a fost poetul Ienăchiţă Văcărescu (1740 – 1797), diplomat şi sfetnic al mai multor domnitori, care în misiunea de la Viena uimise strălucitoarea curte a lui Iosif al II lea cu luxul său oriental, ce le făcuse pe contesele şi baronesele timpului să renunţe la etichetă şi să-i admire şalul scump ce-i slujea la brâu, nu purta tarabolos. Veşmântul său bogat era cântat în versuri de un bard anonim, după cum ne povestește G. I. Ionnescu – Gion în ”Istoria Bucurescilor” la 1899 : ”Cu ciubuc de diamant, Capot roşu îmbrăcat, Cu anteriu de atlaz, (…) Cu hanger de Korassa, Boier astfel ca un brad/ Nu se află-n Ţarigrad”.

Despre veşmintele boiereşti şi princiare aflăm cu precădere de la călătorii străini care au făcut o descriere plastică încărcată de culoare şi de umor, după impresiile pe care le-a avut fiecare

Renumitul pictor britanic, Sir Robert Ker Porter, aflat în trecere prin Bucureşti, este primit de domnitorul Mihail Suţu pe 8 februarie 1820. Cu această ocazie artistul va schiţa portretul principelui, purtând pe cap un mare gugiuman pe care îl compară cu cel al dragomanului de la Stambul. În desenul realizat, personajul pare aplecat de greutatea căciulii sale şi a cabaniţei cu guler lat de blană.

Cu prilejul acestei călătorii, pictorul are prilejul să creioneze amuzat işlicele boierilor: ”Costumul era, în general, turcesc şi din brocartul cel mai viu colorat, brodat şi îmblănit ; până aici toate erau bune, dar enorma căciulă valahă transforma totul în ridicol. Este în formă de dovleac, cu o circumferinţă de aproape trei picioare şi de o egală înălţime. Materialul, piele de miel de Buhara gri argintiu, cu un ciucure în vârf pentru a-l ajuta pe purtător să şi-l scoată când vrea să salute o cunoştinţă. Această mică aplică este verde pentru oricine, cu excepţia familiei princiare care îl are alb. Acoperământul de cap al rangurilor mai de jos este de aceeaşi formă, dar nu chia ratât de mare, iar enorma lui podoabă este o perină pătrată acoperită cu postav întunecat ; de fapt, toţi aceşti oameni par a avea partea de sus atât de grea încât, după ce trece o primă impresie hilară de absurd, este dureros să te uiţi la ei ”. Această descriere este facută de Sir Robert Ker Porter în lucrarea intitulată ”Travels in Georgia, Persia, Armenia, Ancient Babylonia &c. During the Years 1817, 1818, 1819 and 1820”, Londra, 1822.

Un element din vestimentația boierului fanariot este șalul din cașmir cu bogată decorație florală și franjuri lungi care era purtat atât la brâu, cât și ca podoabă a capului.

Se obișnuia ca fiii de boieri (coconii) să poarte pe cap tarabolos sau cealma (turban) din șal scump. Aceștia aveau și o îmbrăcăminte diferită, un anteriu vărgat, mai lung sau mai scurt, după vârstă peste care adăugau fermeneaua sau cepchenul cu mâneci lungi și despicate, din catifea, cu multe broderii și ciucuri de fir. În loc de hanger, la brâu purtau călimara de bronz de care se serveau la învățătură.

Tarabolosul sau cealma era un acoperământ de cap mult mai comod, purtat și de domnitor și de beizadele în interior, în situații neoficiale, intime. Remarcăm, atunci când privim portrete ale unor boieri fanarioți că această piesă textilă le dădea un aer romantic și lejer.

Într-un portret pictat de Ralu Aghiropulo, talentata fiică a lui Ioan Vodă Caragea, părintele său domnesc apare purtând o astfel de cealmă de cașmir alb, înflorat, la mult timp după ce nu s-a mai aflat pe tronul Țării Românești. Chiar și pictorul Carol Wahlstein, profesorul de desen de la Colegiul Sfântul Sava, fascinat de această modă se autoportretizează purtând o cealma pe cap, chiar dacă nu deținea nici un rang boieresc.

Cealmaua sau tarabolosul nu semănau cu turbanul musulmanilor, fiind cu totul altfel alcătuit. Astfel, șalul se rula de mai multe ori într-un singur sens în jurul capului până ce lua o formă cilindrică și plată. Capătul franjurat al șalului era lăsat să atârne elegant pe partea dreaptă.

Imagini:

1. Cocon, acuarelă de monogramistul R.G.A.I, 14 martie 1830, B.A.R

2. Fiu de boier, acuarelă de monogramistul R.G.A.I, 29 aprilie 1830, B.A.R

4. Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818), planșă după pictura de Ralu Aghiropoulu, B.A.R

5. Carol Wallenstein, autoportret, u/p, M.N.A.R

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.