Uniunea Scriitorilor din România, o cetate inexpugnabilă

Nu, nu e vorba de partidul cu aceeași siglă, ci de Uniunea Scriitorilor din România, organizație fanion a culturii noastre, deschisă tuturor celor care, în loc să pună mâna pe pahar sau pe pușca de vânătoare (nici cu undița nu mă prea împac), se apleacă asupra cuvântului și împărtășesc semenilor trăirile lor.

Nu apreciez opiniile celor care consideră că sunt prea mulți cei care scriu și – grație facilităților actuale – publică. Nimic mai firesc, după aproape jumătate de secol de oprimare și siluire a cuvântului. Nu trebuie să ne temem că sunt prea mulți scriitori. Singuri cititorii sunt cei care hotărăsc cine va rămâne în literatura noastră și cine nu.

Mărturisesc că după revoluție, am trăit cu credința foarte acută că dacă fiecare dintre noi va face, în afara profesiei sale, ceva în plus, indiferent de amploare, ne vom desprinde mai ușor de marasmul trecutului. Obraz subțire, nu m-am implicat într-un bar de noapte sau într-o fabrică de chiloți tanga, mult mai rentabile, ci într-o editură. Nu am rupt gura târgului, am adus la lumina tiparului mai puțin decât aș fi vrut sau aș fi putut, dar mi-am permis luxul să public numai ce am considerat demn de a figura în literatura noastră și cu o atenție cu totul specială pentru cei cu respect pentru limba română.

Nu ascund propriile implicații în ale scrisului. Când am știut că am ceva de împărtășit semenilor am făcut-o, iar când am socotit că întrunesc condițiile statutare, am inițiat demersurile cuvenite pentru a deveni membru Uuniunii Scriitorilor din Romania. De unde să știu că asemenea întreprindere devine o epopee în adevăratul sens al cuvântului ?!?

Pe scurt, în anul 2008, am depus la o filială apropiată, un dosar de admitere în prestigioasa uniune. Trei ani mai târziu, odată cu schimbarea conducerii filialei, dosarul mi-a fost restituit. Intact și fără nici cea mai sumară explicație.

Am reluat demersurile la o altă filială și vreme de mai bine de doi ani de zile, am participat la toate întâlnirile planificate sau ocazionale ale acesteia, acolo mi-am lansat cărțile publicate și aș face păcatul cel mai mare dacă n-aș recunoaște că m-am simţit bine printre colegii de condei. La un anumit moment, domnul președinte de filială, om integru și poet de mare clasă și profunzime (?!), manifestând față de mine o disponibilitate cu totul particulară, mi-a adus la cunoştinţă, cu lacrimi în ochi şi cu durere abia disimulată în memistofelica-i bărbuţă, că dosarul meu, aprig susţinut de către D-sa la Bucureşti, fatalitate !, nu a reușit să înfrângă cerbicia membrilor Comisiei de Validare. Nu și nu.

Față de cea de doua tentativă eşuată, am renunţat, dar cum unii dintre apropiații mei m-au atenționat că lucrurile erau cusute cu aţă albă, pentru că, în fapt, Comisia de Validare nu se prea amestecă în bucătăria filialelor, m-am adresat, în repetate rânduri, via E-mail și poșta obișnuită, conducerii USR, respectiv domnului președinte, vice-președinților și președinților de comisii. Nu am primit absolut nici un răspuns, așa cum se petrece în societățile civilizate. Nici măcar … „vezi-ţi, domnule, de treburile dumitale, lasă scrisul pe seama noastră !”.

Odată cu ultimul memoriu, expediam prin curier un pachet (aș zice, voluminos) cu cărțile mele, solicitând doamnei secretare ca, înainte de a le duce la bibliotecă, să-l roage pe domnul preşedinte să arunce o privire asupra lor. Nimic mai mult, socotind că nu era posibil să nu sesizeze că era vorba, totuși, de câteva mii de pagini publicate.

După mai bine de un an de zile de tăcere absolută, secretariatul USR bătea un mesaj : ”suntem cam strâmtoraţi cu spaţiul; pachetul Dvs. cu cărţi se află intact (?!?), aşa cum l-aţi trimis ; puteţi să veniţi în orice moment să-l ridicaţi sau … să ne spuneţi ce să facem cu el”.

Prima pornire a fost să-i transmit doamnei secretare să ia pachetul și să-l ducă la pubela din curtea forului suprem al cărţii şi să-i dea drumul acolo. Dar (obraz subţire !), m-am abţinut. Dornic să descâlcesc discriminarea căreia îi eram victimă, am rugat-o să-mi expedieze o copie a procesului-verbal al şedinţei în care a fost a discutat dosarul meu. Stupoare ! Un asemenea proces-verbal nu exista, fiindcă ilustrul președinte al filialei care mă asigurase de nereușita demersurilor sale, nu-l supusese Comisiei de Validare.

Intrigat, l-am contactat telefonic, i-am reproşat lipsa de fair-play și, mai ales, minciuna. Răspunsul a fost categoric : ”Da, fac mea culpa, dosarul dvs. nu a ajuns la București … puteți să faceți orice doriți”. A doua zi, mă suna din proprie iniţiativă, îşi cerea scuze că nu-şi amintea ce-mi spusese în ajun, mă sfătuia să încerc şi la alte filiale din țară (?!?), încheia apo-te-o-tic : „Ce, domnule, acum, la bătrâneţe, vreţi să deveniţi membru USR?!?”.

Las cititorului plăcerea de a califica atitudinea conducătorului destinelor literare ale unei filiale USR (din păcate, trecut în lumea cealaltă, mai sinceră), capabil să arunce în derizoriu probitatea instituției pe care o reprezenta.

Interesant, m-am adresat președintelui Societății Medicilor Scriitori și Publiciști, al cărui membru sunt, D-sa a discutat direct cu domnul președinte al USR, care s-a arătat mirat (?!?) de situația subsemnatului și mi-a indicat să înaintez o Contestaţie către Comisia de Validare, pentru a putea avea acces la dosarul meu, lucru pe care l-am făcut. Dar … urmarea a fost aceeași: USR nu are în statutul său obligația de a răspunde celor care i se adresează.

Și dacă cineva se întreabă (firesc), cum aș putea justifica pretențiile mele de aspirant la calitatea de membru USR, consemnez ”zestrea” personală de scrieri beletristice, care însumează 24 (douăzecișipatru) cărți de beletristică și 7 (șapte) traduceri din literatura universală. Or fi de ajuns pentru a deveni membru USR?!?

În ultimul memoriu adresat domnului președinte Nicolae Manolescu, rămas tot fără răspuns, îl rugam să-mi păstreze, totuși, un loc de membru USR postmortem. Despre morți …

Virgil Răzeșu – Piatra Neamț

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.