România continuă să fie, ca în deceniile comuniste, o societate în care infracțiunile de serviciu sunt considerate mai grave decât cele împotriva vieții. De aceea, la noi, societatea nu protestează față de traficul de copii, ci față de abuzul în serviciu.
Această constatare este importantă pentru înțelegerea mentalității în care ne aflăm. O face un fost membru CSM, Georgiana Iorgulescu, reprezentantă a societății civile. Această mentalitate non-liberală, care privilegiază statul și diminuează importanța individului, vine din tiparele mentale ale formatorilor de absolvenți ai școlilor de drept. Acolo este izvorul reziduurilor masive de non-liberalism din sistemul nostru judiciar, care, de pildă, încă nu se poate desprinde mental și instituțional de nevoia de a colabora cu serviciile de informații.
Georgiana Iorgulescu: SIIJ s-a înfiinţat pentru că în interiorul DNA au fost comise abuzuri
Nevoia aceasta vine și pe linia prostocrației din sistemul nostru de drept. Una-două, faci rost de niște interceptări, dar pentru regina probelor, flagrantul, ai nevoie de munci extrem de nuanțat calificate. Ceea ce procurorii noștri nu au unde să învețe la ora la care sunt încă învățăcei. Ei ajung să conducă anchete penale cu acest tipar mental care nu privilegiază drepturile individuale, ci nevoile statului, dar ceea ce este și mai rău este că ajung să le poată finaliza doar dacă sunt sprijiniți să pună mâna pe mormane de interceptări.
Această îndelungată retardare în mentalități judiciare consolidate sub comunism nu s-a lungit peste măsură doar pentru că au funcționat inerții mentale grele ca plumbul, ci pentru că toată asistența întru statul de drept ce a venit dinspre UE a ales să sprijine retardarea noastră în tipare non-liberale. Esența non-liberală (sensul clasic al libertăților) a birocrației UE este un fapt ce nu mai poate fi negat decât din interiorul unor mentalități deja non-liberale, care doar se prefac a privilegia drepturile individului din ecuațiile care cuprind și drepturi ale statelor.
Noi nu gândim i-liberal, ci anti-liberal, și asta ni se pare normal, dezirabil și demn de a fi apărat cu dinții noștri de câini de pază ai democrației. Jurnalistul român nu înțelege că, la noi, infracțiunile contra vieții sunt considerate inferioare în ierarhia interesului național. El, jurnalistul, se vrea partener al statului și al abuzurilor sale contra demnității indivizilor. Nu a gândit liberal decât în exerciții teoretice. În practică este un câine dresat pentru represiune.
Formăm o societate în care au avut continuitate proteste pentru arestarea, nu pentru eliberarea cuiva. Asta spune multe și despre sprijinul popular al represiunii la noi, și despre locul mai adânc în care s-a cuibărit antiliberalismul nostru: mentalitatea.
Ce intelege autorul prin DECENII COMUNISTE? A trait el DECENII in kibutzurile din Israel? Caci, alea sunt SINGURELE COMUNITATI DE PE TERRA, IN CARE S-A TRAIT IN COMUNISM SI SE TRAIESTE SI ACUMA TOT IN COMUNISM.