Cel mai liniștit clovn din lume

„E singurul meu spectacol în acest moment“, mi-a spus Alex Buescu, imediat după reprezentația sa cu „Opiniile unui clovn“, după romanul lui Heinrich Boll. L-am oprit după ce clubul s-a golit și s-a așezat la masa noastră. În timp ce vorbeam, continua să își șteargă machiajul din spectacol.

Luna trecută, mă anunța că proiectul său a adunat un an de reprezentații. Îl mai văzusem pe scena de la Comedie cu ani în urmă, când avea un rol în „Audiția“ lui Aleksandr Galin alături de colegii săi de la Hyperion. Era spectacolul lor de absolvire. Personajul pe care îl interpretează aici, în adaptarea după Heinrich Boll, l-a prins de la primele lecturi. Era abia în primii ani de facultate când a pus mâna pe romanul tradus la noi. Cartea din 1963 a rămas și astăzi la fel de provocatoare ca în anii în care aprindea mânia conservatorilor din Germania. Așa că a pus mâna și a dramatizat povestea. A scris și a rescris de mai multe ori textul care acum a ajuns pe scenă, „pentru că romanul nu este tocmai teatral“. „Cred că asta a și fost un lucru în plus care m-a provocat să găsesc formula cea mai bună pentru scenă“, îmi povestea Alex. Te duci să vezi o poveste de dragoste spusă de un clovn și te trezești prins în depresia unui tânăr care are mai puțin de-a face cu o deziluzie amoroasă și tot mai mult cu reacția la formele decente de ipocrizie.

„Nimeni nu o să știe vreodată cât de multe romane, poezii, analize, confesiuni, suferințe și bucurii au fost adunate pe acest continent numit Iubire, care nici măcar nu s-a dovedit că a fost cercetat în totalitate.“
Heinrich Boll

Cu ochii pe întuneric

Nu știu alții cum sunt, dar mie, când dau cu privirea peste un clovn mă grăbesc să întreb pe oricine e cu mine: „îți e frică de clovni?“. În principiu, cred că este vorba despre reacția pe care o avem oricând ni se flutură prin față o mască din care ar trebui să înțelegem că ar trebui să fie vorba despre amuzament, dar habar nu avem ce este în spatele fațadei care solicită cheful nostru de râs. „Opiniile unui clovn“ nu îți dau nici cea mai mică iluzie. Hans Schnier, personajul interpretat de Buescu, își desprinde treptat masca profesională pentru a dezvălui nu atât un peisaj afectiv, cât un teritoriu pe care obișnuințele lumii (de la cele politice la cele morale și artistice) și-au zgâriat obrajii fără să aibă vreo șansă să își revină. Când Buescu începe să spună povestea lui Schnier, tot ce știi despre deziluzie se învârte în jurul tău între „de ce e așa?“ și „dar cum altfel?“.

Spectacolul din partea cealaltă

„Hai să ieșim pe terasă“, i-am spus lui Alex atunci când am văzut că în subsolul clubului mai eram doar noi și barmanii. Ne-am așezat la o masă lângă balustrada de lemn care separă centrul curții de marginile cu pietriș, la care te așezi când vrei să urmărești ce se întâmplă în Green fără să se foiască prea multă lume pe lângă tine. Noi eram spre centrul curții, dar, cum tocmai începuse să picure, nu era nici cine știe ce aglomerație: „cred că la Barcelona m-aș muta“, spune Alex dintr-odată. „Nu mai pot cu ploaia“. Îmi povestise cât de important a fost pentru el să lucreze cu Vest and Page, duo-ul de performance compus din Verena Stenke și Andrea Pagnes. „Eram în Germania și nu am mai văzut teatrul la fel după aceea. Dacă nu ar fi fost vremea infectă de acolo nu aș mai fi plecat. Aș sta la Roma.“ Cum spuneam, după câteva minute se mutase în Spania. Germanii i-au fost, într-un fel, parteneri pentru spectacolul la care visa. A avut de plătit câteva sute de euro ca drepturi de autor pentru 15 reprezentații după textul lui Boll: „Abia câștigasem banii aceia de la o reclamă și i-am trimis în Germania“.

Cel mai greu moment este cel dinainte să înceapă spectacolul, spune Alex Buescu. Foto Mihaela Tudor

Scena finală

„Dar tu ce ești de fapt: catolic, protestant sau evreu?“, povestește că este întrebat personajul lui Buescu la un moment dat. „Clovn! – este răspunsul său. De fapt, scena finală poate fi oricare din acest spectacol. Dar acest lucru este evident abia după ce totul se termină. Așa se întâmplă întotdeauna după ce iluziile s-au dus. Din orice direcție ar porni, de la sunetul cizmelor mărșăluind pe străzi, de la muzica lui Ovidiu Savu sau de la costumul ticluit de Matei Vladimir, „Opiniile unui clovn“ au același punct final: ce vezi atunci când știi că nu mai ai ce să speri?

Centenarul furiei

Anul acesta este marcat centenarul nașterii lui Boll. Montarea de la Green Hours se numără printre producțiile internaționale care au mutat pe scenă furia din scrierile germanului, o furie care a rămas intactă la decenii distanță de la momentul publicării lor. Este scriitorul care a anunțat public despărțirea sa de Biserica catolică „fără să se îndepărteze de credință“. Spectacolul „Opiniile unui clovn“ se numără în acest an printre cele 6 producții finaliste ale concursului Bacău Fest-Monodrame. Azi se anunță câștigătorul premiului de 2.000 de euro.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cosmin Tupa 152 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.