Solidaritatea de breaslă nu e un schimb de interese

Sunt de acord cu Ion Spânu că CTP a pactizat, în timp, și cu tabăra onorabilă, și cu tabăra mai puțin onorabilă… Vorbim de micile-marile noastre conjuncturi social-politice…

În planul internațional al conjuncturilor, nu prea avem pasiuni, așa că nu mulți își aduc aminte că CTP s-a prins (în contra naivului Gabriel Liiceanu) că la Srebenica, în timpul războaielor iugoslave, ceva nu putea fi cum spunea presa occidentală că ar fi. Mai apoi a aplaudat așa-zisa „Primăvară arabă”, dar n-a mai revenit cu o „mea culpa” în privința faptului că nu democrația a venit odată cu primăvara aceea – cum sperase el. Acum a spus că, oricât de agresoare ar fi azi Rusia, regimul Putin n-ar trebui tratat cu dezinformări în presa care pretinde că e presă, nu propagandă. A spus asta chiar la Digi 24, unde avusese loc o astfel de dezinformare. A doua zi a rămas fără contract de colaborare.

Ce a urmat? Unii jurnaliști s-au solidarizat cu CTP. În fapt, s-au delimitat de abuzul conducerii Digi 24. Ion Spânu a scris că el nu se poate solidariza cu CTP, care nu a fost solidar în cariera sa decât cu SRI. Nici nu era nevoie, zic eu, să fie solidar cu CTP, dar nu era rău dacă ar fi comentat abuzul căruia îi este acum, cum se zice, victimă.

Pe de altă parte, cei care s-au solidarizat cu CTP nu au greșit. Pentru că solidaritatea de breaslă a jurnaliștilor nu e pe căprării. Cei care ar ține cu SRI ar fi o căprărie? Cei care ar critica SRI ar fi altă căprărie? Așa ar trebui să fie? Cei mai buni pantofari din București au avut o breaslă care nu s-a spart când câte unul ciripea la urechea agenților Siguranței.

Jurnaliștii din lumea întreagă țin cu NATO. Câțiva, puțini, își iau libertatea de a susține că și NATO a greșit față de Rusia. Acestora nu le e ușor. Riscă să treacă drept agenți ai putinismului. Norocul lor e totuși că îl pot cita pe Kissinger, care de la începutul invaziei din Ucraina a spus că și NATO are o anume vină.

Mă rog… Altceva vreau să comentez. De ce oare a ținut CTP să susțină că presa onorabilă ar trebui să fie profesional corectă față de Rusia? Nu a spus că ar trebui să țină cu Rusia (atenție!), ci a spus că n-ar fi onorabil să mintă (să dezinformeze) cu privire la Rusia. Cred că CTP a spus doar jumătate din problemă.

După părerea mea, presa onorabilă se află azi într-o situație tipic tragică. Dacă vrea să rămână obiectivă, nu participă total la efortul de război.
Dacă nu participă total la acest efort, în caz de înfrângere a Ucrainei, s-ar putea să fie acuzată că n-a făcut tot ce putea face pentru victoria Ucrainei. Mă fac mai ușor de înțeles în felul următor: să ne imaginăm că în vremea luptelor lupta contra lui Hitler, anumiți ziariști ar fi ținut să insiste că revizionismul Germaniei a fost provocat de deciziile de la Versailles, așa că și marile puteri poartă o vină pentru război.