Discursurile politicienilor de Ziua Unirii trec neobservate pentru că nu sunt credibile. Cum să-l asculți pe Iohannis vorbind despre unitatea românilor? Nici nu știe ce e aia.
Pentru a-și conserva luxul și confortul funcției, Iohannis și-a demonizat ani la rând adversarii politici, a readus și tolerat idei de inspirație nazistă în discursul public, a încurajat răzmerițele împotriva unui guvern care nu-i era pe plac, a căutat noaptea elefanți prin sediul aceluiași guvern etc etc. Pe scurt, a desăvârșit opera lui Băsescu-Petrov de scindare a societății, de escaladare a războiului româno-român, de răspândire a dihoniei în popor și de ridicare a urii la rang de politică de stat.
Când și-a văzut la adăpost și cel de-al doilea mandat, a lăsat-o mai moale, s-a pupat Piața Endependenți cu săracu^ Ciolacu și-și vede liniștit de golful, schiul și „tenerifele” sale, în așteptarea unui cașcaval mai gras de la partenerul strategic. Cam asta rămâne în principal din cei zece ani de mandat ai lui Iohannis – încă un deceniu pierdut pentru România.
De Ziua Unirii și-a organizat o paradă militară personală în Parcul Carol, la Mormântul Ostașului Necunoscut. Care mormânt și care ostaș n-au nici în clin, nici în mânecă cu evenimentul de la 24 ianuarie 1859. Cică s-a dus acolo în semn de „aducere-aminte a jertfelor pe care înaintașii noștri le-au făcut pentru independență, unitate și suveranitate”. Eu cred că s-a dus acolo pentru că la Focșani sau la Iași ar fi fost deranjul prea mare. Și greața de oameni pe măsură. Acolo, n-avea încotro, trebuia să mai stea de vorbă, să mai silabisească despre una-alta, să mai dea o mână moale cu lingușitorii…La Mormântul din Parcul Carol l-au ascultat doar crucile și ciorile. Poate și fanfara. N-a trebuit să dea mâna cu nimeni și nici să scoată către fitecine vreo propoziție fără să citească. Defilarea și onorul militar par să fie singurele sale plăceri la sindrofiile astea plictisitoare.
Acum ne citește dintr-un text că vom trece peste vremurile grele „dacă, la fel cum ne îndeamnă Hora Unirii, vom ști ^să dăm mână cu mână^, să prețuim solidaritatea și unitatea” și să „ne concentrăm pe lucrurile care ne apropie, călăuziți de spiritul unității naționale”. Limbaj de lemn și demagogie pură. Acum 3-4 ani, personajul vorbea exact pe dos, țara colcăia de corupți și trebuia să scape de pesediști, „autoritățile să-și facă datoria”, legile justiției să fie schimbate, iar la numai două luni de la alegeri anunța că vrea altele, anticipate, pentru a avea „guvernul său”.
De Ziua Unirii, premierul Ciucă a fost dejurnă, prezent și la Focșani, și la Iași. Premierul a citit și el pe-acolo niște texte de cântare a unității.
Dar nu prea deducem ce înțelege dumnealui prin unitate. Pe de o parte, zice frumos: „Nu poți să construiești destinul unei țări prin dezbinare. În marile momente istorice trebuie să prevaleze unitatea de voință, nu dorința de dezbinare”. Pe de altă parte, premierul, militar de felul lui, afirmă că trebuie dusă o „mare bătălie” pentru a opri „cu toată forța mișcările politice populiste, iliberale și xenofobe care reclădesc în sânul națiunii și în sânul Europei germenii autoritarismului și ai totalitarismului”. Nu știm ce-ar înțelege premierul prin iliberalism, de pildă. El afirmă că „mișcările extremiste din sânul democrațiilor liberale europene, inclusiv din România, încep să prindă curaj” și că „societățile democratice sunt astăzi sub asediu și trebuie să lupte împotriva unei forțe care plantează ură și neîncredere în mințile și inimile oamenilor”.
Dacă e așa, premierul are dreptate să vorbească despre niște bătălii. În care unii, băieții buni, să fie uniți împotriva băieților răi. Cam asta ar fi „unitatea”.
În teorie sună bine, dar în practică lucrurile sunt mai complicate. Problema e a etalonului și a celui care măsoară. Cine deține bagheta care arată cine e populist, iliberal sau extremist – și cine nu e? Eticheta de extremist începe să fie pusă peste tot cam ușor și, de regulă, adversarilor celor de la putere. Așa cum eticheta de putinist e pusă chiar și celor care îndrăznesc să nu-și manifeste plenar extazul pentru victoriile ucrainienilor, democrația kieveană și discursurile lui Zelenski.
UNITATEA E CERUTĂ MEREU DE CEI LA PUTERE
Probabil că politicienii ar trebui să ne spună mai clar ce înțeleg ei prin unitatea pe care o reclamă cu atâta patos. Pentru cei de la putere, unitate este probabil doar atunci când strada e mucles, presa le ține bâzul, iar opozanții lor politici merg pe burtă. Cei care nu-i susțin, sunt populiști sau extremiști. Cam peste tot în Europa, cine nu e cu puterea este considerat extremist sau populist. Este acuzația cea mai uzitată pentru că este cea mai la îndemână și nu pretinde argumentație.
În societatea românească vor rămâne pe mai departe adversități politice. Se vor adânci inegalitățile sociale și se vor amplifica diferențierile dintre bogați și săraci. Vor persista și frustrările de tot felul. Este în natura lucrurilor să existe tensiuni, confruntări, dispute de tot felul. Am vrut capitalism, avem capitalism. Unitatea exclude unanimitatea. Ce căutăm acum ar fi „unitatea în diversitate”, cum se spune.
Întrebarea este ce înseamnă unitate în vremurile de azi și cum se poate ea construi?
Dacă ar fi să dau un exemplu, aș spună că generația din care fac parte a avut parte de trei manifestări majore ale unității naționale. Una a fost în august 1968. Alta în decembrie 1989. Și a treia în 1995, după adoptarea de către toate forțele politice ale țării a Strategiei de la Snagov, inițiată de președintele de atunci, Ion Iliescu, pentru aderarea țării la UE.
Problema unității naționale, a eliminării fracturilor sociale de tot felul, a refacerii solidarității în societate etc etc este, într-adevăr, una fundamentală. O astfel de preocupare merită să fie noul proiect de țară din 2025 încolo.
Țara este vraiște din acest punct de vedere. Există nu unitate, ci un conglomerat de grupuri de interese, mai mari sau mai mici, care conviețuiesc, se suportă reciproc, intră în coliziune nu o dată, dar care, la nevoie, pot inventa și „principiul rotației” – al „rotativei”, cum zic unii care nu știu care-i diferența.
Și, ce e mai grav, mai există o prostocrație care s-a întins ca o pânză de păianjen peste tot, sufocând valorile, ideile, meritele și tot ce i-ar amenința privilegiile.
Există un sistem ocult de putere, o putere deasupra puterilor, nealeasă și netrecută prin vreo procedură democratică, care conduce din umbră absolut totul, paralizând ceea ce numim doar pe hârtie mecanismele democratice.
NOI SURSE DE DEZBINARE
Cauzele rupturilor din societate sunt adânci. Unele sunt de dată recentă, altele au rădăcini mai vechi. Persistă faliile create cu osârdie de regimul Băsescu-Petrov și adâncite de regimul Klaus Weekend Iohannis.
Dar au apărut noi provocări, care nasc polarizări la fel de complicate nu doar între gulerele albe ale politicii, ci deja la nivelul oamenilor de rând. Societatea românească începe să fie divizată în legătură cu alte teme importante. Câteva exemple.
Atitudinea românilor față de UE nu mai este atât de optimistă. Oamenii s-au trezit, încep să perceapă jocurile birocrației de la Bruxelles. Entuziasmul de acum 15 ani s-a cam fâsâit. Ceea ce numeam valori europene – asumate prin tratatele de aderare – încep să fie înlocuite de interesele europene, impuse prin decizii unilaterale. Cei cu mentalitate de slugă sunt disprețuiți, iar cei care nu știu să spună NU au parte numai de NU. Nimeni nu cere să ieșim din UE, disputele sunt doar despre poziția României în această comunitate. Unii sunt admiratorii poziției ghiocelului cât dulapul, continuând să importe legi, să citeze „Bruselul” ca pe o biblie și să lingă cu spor clanțele ambasadelor, cum spunea atotștiutorul Băsescu-Petrov. Alții cer mai mult respect din partea „Bruselului” și mai multă demnitate din partea celor care se plimbă pe acolo.
A apărut o confruntare inevitabilă între suveranism și globalism. Mulți o neglijează sau o ridiculizează, dar asta nu înseamnă că disputele dintre cele două orientări, aflate abia la început, nu se vor accentua în anii care urmează. Un mare merit în ascensiunea suveranismului îl au erorile și exagerările globaliste. S-a ajuns până acolo încât detaliile vieții personale – de la cum trebuie să vorbim la ce trebuie să mâncăm – încep să ne fie stabilite de o birocrație bruxeleză veroasă și, după cum se vede, coruptă până la cel mai înalt nivel.
Războiul din Ucraina este pentru români tot ca un Ianus cu două fețe. Nu poate fi neglijată ruptura ce există între decizia politică și propaganda militaristă dezgustătoare, pe de o parte, și nedumerirea românilor care nu înțeleg această frenezie a implicării țării într-un război care nu e al lor și într-o cursă a înarmărilor fără precedent și care suge din bugetul țării sume considerabile, în dauna altor priorități existențiale, cum ar fi sănătatea și educația.
Există un murmur împotriva slugărniciei cu care am intrat într-o aventură militară la sfârșitul căreia nu e prea clar ce statut va avea țara noastră, având în coaste o nouă și mare putere militară, o Ucraină supra-înarmată de puternicii lumii. Se adaugă și frustrarea care mocnește peste tot în țară, născută din tratamentul la care sunt supuși românii din Ucraina și din comportamentului ucrainienilor care au venit peste noi, mulți cu bani la valiză, mașini de lux și o aroganță de-a dreptul jignitoare.
Unitatea națională atât de cântată în aceste zile nu se poate reface fără aducerea sub același steag a celor care au opinii atât de diferite despre probleme atât de grave. Cine să fie spiritul unificator?
Asemenea teme majore care divizează societatea nu pot fi ascunse sub preș. Abordarea lor presupune bărbăție politică, spirit vizionar, capacitate intelectuală și un simțământ patriotic renăscut.
Invocarea cu atâta tam-tam nevoii de unitate nu este suficientă pentru realizarea acesteia. Realizarea unității naționale, în sensul atât de clamat în aceste zile pe toate portativele, este un proces complicat, sensibil și de mare anvergură. El trebuie derulat zi de zi, prin decizii coerente, guvernate de principii unificatoare.
Un asemenea proiect de țară poate fi asumat numai de o personalitate excepțională în fruntea statului, care să aibă viziune pătrunzătoare, determinare puternică și vocație istorică. Să fie urmat de popor pentru patriotismul său, dintr-un instinct al demnității, reaprins la scară națională.
Solutia optima este balcanizarea Rromania si poporul Valah din Sud sa fie in sfarsit liber de sub ocupatie straina si ardeleneasca!
Unire printre garduri , spp iști ai fostei securități sau avortonii lor, militieni. Trebuie să scăpăm de mafia peneleu și pesedeu cu toți academicienii lor cu doctorate
Așa se întâmplă când pui alogeni dezinteresați de popor și foarte interesați de avantajele jobului înșfăcat. E ca o fiară care a apucat prada și nu-i mai dă drumul. La fel sunt hoții și escrocii care au inhățat câte o halcă din bogăția țării și nu-i mai dau drumul cu niciun chip.
Totul e o comedie, o fabulație și mai intâi cred că ar trebuie stabilit de cine sunt românii, de există ei,.Sau doar incă se cercetează,. Despre unire ce să povestești, nu a fost voința și nici in puterea izmenarilor de a fac unire, nici cu prima, nici cu doua ocazie..e doar uu circ de dragul unora căscați, care inghit orice,. M
Asa se intampla cand plasatii dupa alegerile dubioase ca numaratiare si procent fals, isi bat joc de compatrioti, de semenii lor si de propria patrie! Aranjamentele cu marii capi dinaintea alegerilor care ulterior santajeaza, le-au simtit si le simt cetatenii destul de bine! Hoiturile politice cred si la ora actuala dupa ani si ani, ca cetatenii romani au ramas prosti si nesimtiti ca ei! Ghinion, ne-am trezit, am deschis larg ochii si pus creierul in functiune e ceva vreme!
Pe langa nefirescul organizarii in Bucuresti a sarbatoririi zilei de 24 Ianuarie de catre Armata, sa remarcam si un alt aspect: niciun ierarh nu a fost invitat, nici macar un consilier de la Arhiepiscopie. Slujba religioasa a fost sustinuta, la ambele locatii (Patriarhie si Parcul Carol) de catre 5 preoti militari. Ba chiar a fost un soi de competitie. In catedrala patriarhala si pe deal (prin sistemul de difuzoare) se auzea Te Deum-ul pentru Alexandru Ioan Cuza, aceeasi slujba fiind sustinuta simultan, in exterior, de catre preotii armatei… Nu mai zic nimic despre public, care a lipsit cu desavarsire. Presa a avut si ea partea sa de vina, mentiunile despre cele doua manifestari gasindu-si loc marginal, pe unele canale de socializare. A fost liniste in Bucuresti. „Mini-vacanta pentru o mini-tara”.
Vom repeta faptele si nu vorbele : 75 de procente din legile induse de fostul PSD sunt respinse de CCR urmare contestarilor Presedintelui Iohannis totul culminind cu oprirea legii PSD ce oferea Tinutului Secuiesc autonomie . Presedintele este girantul sumelor obtinute de Romania din PNNR.Presedintele isi invinge politic toti adversarii ce doreau sa il scoata in afara deciziilor la virf .Presedintele aduce in tara batalioanele de lupta ale francilor si americanilor . Presedintele reuseste sa elimine MCVul si prin ministrul de Justitie reface legile atit de contestate . Presedintele numeste anticipativ un Premier General al Armatei Romane chiar inainte de inceperea razbiului in Ucraina .Presedintele , urmare a fugii USR de la guvernare , formeaza o Coalitie ce prin procentul ultra majoritar pe care il are in Parlament este obligata si are puterea de a pune in practica (asa cum se vede deja )toate dorintele cetatenesti exprimate in strada si pe cele devenite obligatorii de la Bruxelles .Presedintele ajuta Ucraina si pe cetatenii ei fugari .Iaca doar citeva fapte nu balbe de presa .
Ce treaba are johanis cu unitatea romanilor? Nu a declarat el PUBLIC razboi unui partid parlamentar, ales de romani? Nu s-a dus el, de cand a candidat prima data, NUMAI la o televiziune din Romania, dintre cele care l-au invitat? S-a dus la aia unde i se soptea in casca ce sa spuna, la celelalte, care nu-i sopteau, nu s-a dus, desi el zicea ca vrea sa fie presedintele TUTUROR. Daca ii da cineva o shpaga substantiala si-i cere sa sparga muntii Romaniei, a doua zi il vezi cu tarnacopul in munti.
SE pare ca in pauza trecerii dintre ani Nea Stireanu a dat in boala filosifisticii molipsindu-se de la PROFI MARGA si PROFI Severin
responsabilii in domeniu…Nea Stireanu duriga precum majoritatea postacilor de parca ar fi frati de cruce ideologica…Ce fel de atac la Alogenul Secu-i e acela in care marsand pe lene, puturosenie si tabieturi il absolva de crimele comise la ordin, crime ce se inscriu in „rotativa” aripilor Securitatii de dupa 1989? Cum adica, inainte de 2004 curgea miere sau se pusesera bazele solide ale DISTRUGERII Romaniei? Despre ce „unitate” vorbeste Stireanu referindu-se la 1968, 1989 si 1995? Parodia ceausista din 1968 am demascat-o de-a lungul ultimilor zece ani, faptul ca Ceausescu nu a scos Romania din Pactul de la Varsovia, ca Albania bunaoara si nici nu a rupt relatiile economice, politice, ideologice si de LUPTA SECRETA cu URSS si Lagarul de Concentrare Comunist? Unde
s-au dus mare parte din utilajele si tehnologiile occidentale asigurate prin PACALIREA Lumii LIBERE? Nu cumva prin Romania in URSS? Dar de un cinism iesit din comun mi se pare declararea anului 1989 al GENOCIDULUI LOVITURII DE STAT KGB/GRU/Comintern drept un alt an al „unitatii”!? Deci inainte fusese dezbinare si deodata romanii s-au unit? „Dezbinare”(!?) care trezeste nostalgiile SECURISTOIZILOR CEAUSISTI si astazi cand Stireanu ne asigura ca e dezbinare? Pai, eu ce zic si sunt hulit de securistoizi si de dulai zi de zi? Tocmai asta zic, ca ROMANII sunt NEINTRERUPT DEZBINATI din 1945 ca mijloc de TEROARE IDEOLOGICA!!!
Unitate, Unitate…. la platit taxe si impozite pentru hotii astia, la care prostimea se uita „ca vitelul la poarta noua” si nu s-a lamurit cine-i stapanul ?! Ala care plateste sau lautari ca Ciolacu sau Johanis care spun ca ei sunt demnitari, iar prosimea nu se intreaba, ce-i aia ???
Niciun președinte al României de după ’89 nu a excelat la capitolul unitate pentru români.
Un tip care promite ar fi Calin Georgescu. Deja are notorietate la un mic numar de romani dar beneficiind de media si-ar spori-o la nivel de tara in ritm rapid. Si-a clarificat public vechile relatii cu unii si cu altii dar cu securitatea nu (inca). Desi tot securitatea (or fi mai multe?) este aceea care-l tine la colt dovedind ca nu este omul sau.
„trebuie stabilit cine sunt românii” …
Denumirea de Romania (sub forma expresiei in solo Romaniae) scrisoarea lui Auxenţiu de Durostorum, databilă în jurul anului 383, păstrată în adnotările asupra Conciliului din Aquileia (cel ţinut la 381).
„Sclavini a civitate nova et Sclavino Romunense et lacu qui appellantur Mursianus” (Iordanes, Getica/551 AD)
Lucrarea Strategikon din secolul VI a împăratului bizantin Mauricius/582-602 AD, care atestă prezența proto-românilor pe teritoriul fostei Dacii, menționați sub numele de „romani”.
Împăratul Constantin VII Porfirogenetul/1020 a amintit de așezarea slavilor în Balcani, înfățișând întrepătrunderea lumii slave cu cea românească, numindu-i pe cei din urmă cu termenul de romani, în vreme ce pentru bizantini utilizează denumirea de romei.
„In which land there lived theSlavs [Sclavi], Bulgarians [Bulgarii] and Vlachs [Blachii], and the shepherds of the Romans [pastores Romanorum]. (Keza, Gesta Hunnorum et Hungarorum/1285).
Poggio Braccciolini/1450 nota „După cum se spune, Traian a lăsat o colonie în rândul sarmaților nordici care, trăind în mijlocul atâtor barbarii, păstrează încă o mare parte din vocabularul latin, lucru observat de italienii veniți de acolo. Se pare că latinii, care au rămas acolo ca coloniști, foloseau limba latină.”.
Francesco della Valle scrie în 1532 că românii „se denumesc Romei în limba lor”, iar mai departe el citează expresia : „Sti rominest ?”
În 1534, Tranquillo Andronico nota că: Valachi nunc se Romanos vocant („se numesc români”).
Umanistul polonez Stanisław Orzechowski scrie/1554 „acești daci lăsați în urmă în propria lor limbă se numesc romini, după romani, și Walachi în poloneză, după italieni” – (Włochy în poloneză însemnând Italia).
„poporul Valah din Sud „…
Sasul ardelean Johann Lebel scria, în 1542, că „Vlachi se numeau între ei Romuini”.
Cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski (Orichovius) notează, în 1554, că în limba lor « walachii » se numesc « romini ».
Croatul Ante Verančić precizează, în 1570, că «Vlahii» din Transilvania, Moldova și Țara Românească se desemnează ca «romani»
După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania, Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă “românești” (romanesci).
Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, “se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba “românește”, adică romana”.
Despre care „valahi” … diferiti de ROMANII (nord-dunareni) din ROMANIA de la 383 AD si pana astazi poate fi oare vorba ?
Spre conformitate … Umanistul polonez Stanisław Orzechowski scrie/1554 „acești daci lăsați în urmă în propria lor limbă se numesc romini, după romani, și Walachi în poloneză, după italieni” – (Włochy în poloneză însemnând Italia). QED
” Poporul din Sud[ul Dunarii] ” se numesc actual bulgari, sarbi, croati, sloveni … si sunt alte tipuri de neamuri/SLAVICE.
Postacul recent numit astfel, diasporean, ne propune un sekuristoid legionarizat si ca sa para „echi distant” ni-l prezinta pe impricinat ca avand dosarul de cadre rezolvat pe relatii cu securistii(dragutzul de el, cica „cu unii si altii!?), urmand sa si-l rezolve cu INSTITUTIA GENOCIDULUI!? Si aici intervine rafinamentul provocatorului legendat in strainatate folosind un „pseudo-argument” obtinut prin „eliminare”!? Impricinatul „nu ar fi securist” pentru ca nu-l sustine Securitatea? Asa si cu SECURISTUL COMINTERNIST Del Ponte…Sau cu celalalt Diaconescu, Dan, simplu securist…Calin file de poveste s-a compromis cu Legiunea, cu Capitanul Legiunii, ucraineanul Zelinsky cu nume de cod „Codreanu” si cu Dictatorul sovietic legionarizat-nazificat al Romaniei, Antonescu, dar mai ales cu traiectul sau in cele strainataturi intr-o vreme cand numai cei mai FANATICI CEAUSISTI erau dati de Securitate la export, culminand cu infiltrarea Clubului bolsevic de la Roma, cazut intre timp in desuetitudine, ocazie cu care a fost REDISLOCAT la BAZELE din Padure!!!