Fără să contest calitatea artistică excepţională a celor doi ex-membri Queen, a ambala un produs surogat cu aceeaşi titulară este ca şi la femeile divorţate care îşi păstrează numele soţului după divorţ. Bine, la ei ar fi chestie de văduvie. Ce a fost la concertul Queen + Adam Lambert în Piaţa Constituţiei din 21 iunie nu a fost un concert Queen fiindcă Queen a însemnat, înainte de toate, Freddie Mercury. Fără Freddie, Queen nu mai e, aşa cum Doors nu a mai putut fi Doors fără Jim Morrison. Freddie Mercury ne-a părăsit în 1991 şi toată lumea consideră pe bună dreptate că nu va mai exista unul ca el. O voce şi o carismă scenică unice în muzica rock. Da, a fost un concert de comemorare a marelui Freddie, nicidecum un concert Queen.
În muzica rock, magia, adulaţia şi adesea isteria dansează cu solistul vocal. El este front man-ul, el creează în sine identitatea grupului. Istoria rockului a fost adesea marcată de evenimente tragice, unele naturale, dar majoritatea aflate sub incidenţa nefastului destin. Poate singura excepţie în care o trupă rock din clasa A, lovită de implacabila soartă în apogeul carierei lor, a fost AC/DC. După moartea prematură a solistului vocal Bon Scott, AC/DC au reuşit să continue cu succes prin cooptarea vocalistului Brian Johnson. Nu aceeaşi şansă au avut-o însă Deep Purple sau Black Sabbath atunci când au fost nevoiţi să îşi schimbe solistul vocal care a marcat identitatea grupului, cu atât mai puţin Queen. Queen a murit odată cu Freddie, muzica lor însă nu a murit şi nu se va perima prea curând, căci miturile nu au termen de expirare. Mitul e frumos şi decent să îl comemorăm, dar nu îl putem resuscita. Moartea are şi ea frumuseţea şi distincţia sa şi este indecent să ne jucăm de-a viaţa cu moartea. Regina a murit, trăiască memoria ei!
Adam Lambert, bombonica teribilă descoperită de “America has talent”, e din alt film şi alte închipuiri, un surogat alterat de logica şi atitudinea unei alte generaţii, cu alte percepţii şi înfăţişări. Adam este hărăzit de natură cu o voce bună, dar nu chiar deosebită şi cu atât mai puţin educată. Spiritul generos şi modest totodată al lui Freddie a întipărit în memoria fanilor săi sintagma “The show must go on”, asemenea claunului trist la intrarea în arena. Publicul cere şi trebuie să fie distrat şi mulţumit. Raţiuni mercantile de marketing au transformat aceast deziderat în “the showbiz must go on”, iar pentru reuşită e necesară o abilitate de a camufla lipsa autenticităţii prin ambalare în staniol şi sclipici şi adesea mult fum. Adam nu are fumuri de vedetă (încă), ştie şi simte unde îi este locul şi nici pretenţia, declarată de altfel, că l-ar putea înlocui pe marele magician, însă prestaţia sa este artificială şi, cel puţin pentru mine, neconvingătoare.
Brian May şi Roger Taylor s-au ambiţionat să ducă stindardul Queen mai departe şi să reinventeze sau să mimeze un careu de regine. John Deacon a avut ceva mai multă decenţă şi s-a retras din proiect. Avem astfel în această formulă doi membri fondatori ai trupei Queen, dar şi ai formaţiei “Smile”, trupa anterioară a faimoasei Queen în care au cântat May şi Taylor. Cum Adam Lambert a fost totuşi “vedeta” proiectului, mă întreb dacă s-ar fi putut vinde sub titulatura, mult mai onestă, “Lambert & Smile plays Queen”? Cum oare mai reuşeau astfel antreprenorii de concerte să vrăjească publicul şi să-şi încaseze profitul? Că tot am adus vorba şi de organizatori: Emagic şi-a făcut casa şi de data aceasta, oferind în schimbul entuziasmului publicului şi al preţului biletului, nu chiar pentru buzunarul oricui, aceleaşi condiţii precare şi reguli aberante de siguranţă, chiar nejustificate.
Nu am fost la concert, căci una din regulile impuse de organizatori a fost să nu se introducă mâncare în perimetru. Aveam nişte colivă pentru acest parastas. Am mâncat-o cu noduri pe o bancă în parcul Izvor, ascultând bocetele şi tristeţea de peste gard.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.