Drumul Ucrainei spre reconstrucție si „civilizare”

Contactele dintre șefii serviciilor secrete ruse și americane sunt interpretate de unii analiști ca semnale ale pregătirii negocierilor pentru pace în Ucraina. Pe de alta parte, o mulțime de publicații cu greutate arată că pacea trebuie neapărat să consfințească victoria Ucrainei, victorie care este definită în termeni inacceptabili pentru Rusia, care ar trebui să se retragă din toate teritoriile ocupate până acum, inclusiv Crimeea. Asta ar însemna prelungirea războiului. Cu cât? Folosind un model istoric în care iau în calcul Războiul Crimeii (1853), războiul ruso-japonez din 1904 și Primul Război Mondial, Princeton Policy Advisers estimează că războiul din Ucraina se va încheia cel mai repede peste un an sau, cel mai târziu, în toamna anului 2025.

Discuțiile pentru reconstrucția Ucrainei par mai avansate decât cele pentru pace. La Bruxelles a apărut ideea folosirii activelor ruse confiscate pentru finanțarea reconstrucției, însă mulți specialiști avertizează că UE ar crea astfel un precedent ce ar dăuna ulterior monedei unice europene, așa cum înghețarea activelor ruse denominate în dolari riscă să reducă încrederea guvernelor lumii în moneda americana ca principală valută de rezervă și să amenințe dominația dolarului.

Apoi, încă de anul trecut, președintele Volodimir Zelenski a început să curteze Wall Street-ul, pentru a investi în Ucraina. ”Ucraina este povestea victoriei ce va urma și o ocazie pentru ca voi să investiți acum în proiecte de sute de miliarde de dolari, pentru a vă putea bucura de victorie împreună cu noi. Va fi victoria voastră și un nou succes pentru companiile voastre”, a spus Zelenski. Parcă pentru a spori încrederea investitorilor vestici, Zelenski a bătut palma cu cel mai mare fond de gestionare a activelor din lume, BlackRock, care va oferi consultanță pentru programele de reconstrucție a țării.

În presa occidentală au început să fie prezentate o mulțime de potențiale programe de refacere a economiei ucrainene: investiții revoluționare în hidrogenul verde și alte surse verzi de energie, investiții la fel de revoluționare în noile tehnologii, investiții masive în industria militară. Ucraina acestui nou Plan Marshall a început să fie prezentata ca un Eldorado (sau măcar ca o Coreea de Sud) a forței de muncă înalt calificată, foarte hotărâtă să-și ridice țara și, pe de altă parte, foarte ieftină.

Dar, dincolo de aceste promisiuni de prosperitate, ce s-a realizat concret din planurile pentru reconstrucția Ucrainei și pentru creșterea economică? Ei bine, înainte de începerea războiului din Ucraina, s-a renunțat la moratoriul pentru vânzarea cernoziomului ucrainean și astfel terenul agricol deținut de țărani a început să intre și mai mult pe mâna oligarhilor ucraineni și a agribusiness-ului din Occident. S-a dereglementat masiv piața muncii și astfel sindicatele au rămas aproape fără niciun rol. Au crescut tarifele la utilități. Practic, ”civilizarea” și ”modernizarea” Ucrainei promise de președintele Zelenski în campania sa electorală s-a rezumat la neoliberalizarea și privatizarea Ucrainei.

Există o afacere care prosperă în Ucraina si care poate ilustra bine situația economică a țării, precum și stadiul la care a ajuns ”civilizarea” și ”modernizarea”. În mai 2020, Princeton.edu scria că firmele din Ucraina dețin un sfert din piața globală a mamelor surogat. O analiză din 2022 realizată de Global Market Insights arată că această industrie valorează 14 miliarde de dolari la nivel mondial, iar Ucraina deține bună parte din ea. Interesant este că state precum India, Nepal sau Thailanda, unde industria mamelor surogat se dezvoltase foarte mult, au început să ia măsuri împotriva acestei practice, după ce s-a constatat că se comiteau abuzuri împotriva drepturilor omului. Restricțiile din aceste țări au canalizat cererea globală către Ucraina.

Cum funcționează aceasta afacere in Ucraina este o poveste prezentată în doua moduri total diferite de presa vestică – înainte de izbucnirea războiului și după invazia rusă și turarea mașinii propagandei, arată un articol publicat de The Grayzone. Ucraina are bănci de spermă și de ovocite care funcționează legal. Afacerea mamelor surogat era reglemantată și ea înainte de februarie 2022 și este perfect legală și acum.

 

Însă iată cum era ea prezentată în presa vestică înainte de război.

”Nou născuții nu se află într-o maternitate, ci sunt aliniați în pătuțuri în două holuri ale unui hotel de la periferia Kievului, protejat de ziduri înalte și de garduri de sârmă ghimpată”, scria The Guardian, în 2020, când, în contextul pandemiei și închiderii granițelor, copiii nu puteau ajunge la părinții genetici care plătiseră pentru mamele surogat din Ucraina. Cât? Pachetul minim era de 25.000 de lire sterline la acel moment, din care circa 10.000 de lire reveneau mamei surogat. Străinii aleg Ucraina pentru că acest proces este legal și este si ieftin aici. ”Ombudsmanul ucrainean pentru drepturile copiilor a spus că nu a fost suficientă reformarea sistemului, pe care l-a descris ca o violare a drepturilor copiilor. El susține că serviciile pentru mame surogat pentru cuplurile din străinătate ar trebui interzise în Ucraina”, scria The Guardian. ”În contract scrie că ei protejează doar copiii, nu le pasă de noi”, era citată, în același articol din 2020, o mamă surogat care se plângea că firmelor din domeniu nu le pasă de sănătatea femeilor. The Guardian mai amintea și de posibile cazuri de trafic cu copii, după ce un cuplu din Italia a constatat că au primit din Ucraina un copil care nu avea legătură genetică cu ei. ”Un grup de femei spun că contractele le obligă să accepte transferul repetat de embrioni vreme de un an, înainte de a rămâne însărcinate. «Prin acest contract, femeile deveneau un soi de proprietate»”, arăta The Guardian, în 2020.

În 2018, Al Jazeera relata despre mamele surogat din Ucraina care erau obligate să-și petreacă 32 de săptămâni de sarcină împărțind câte un pat într-un apartament, cu un program strict și cu amenzi de cate o sută de euro, în cazul în care nu reveneau în acel apartament după ora 16. ”Doctorii își băteau joc de noi și ne tratau ca pe niște vite”, spunea una dintre mamele surogat.

 

Și iată cum este prezentată povestea mamelor surogat din Ucraina după începerea războiului.

În octombrie 2022, The New Yor Times a publicat un articol în care prezintă afacerea mamelor surogat în plin război ca pe un act de sfidare a Rusiei și de patriotism, descriind afacerea cu bebeluși ca ”o industrie pe care familiile fără copii se pot baza”. Articolul arată cum firmele din domeniu fac o adevărată muncă umanitară, le salvează pe mamele surogat și familiile lor din zonele de război și le aduc în orașe sigure oferindu-le și sprijin material suplimentar, pe lângă îngrijirea ireproșabilă de care au parte.

Într-un articol din iulie 2023, The Guardian sugerează că afacerea mamelor surogat este un mod de a sfida agresiunea rusă. Articolul amintește de criticile aduse acestei afaceri, însă tonul este departe de cel din 2020 sau 2018, atunci când ziarul britanic relata că un fost procuror ucrainean a fost demis în momentul în care s-a apropiat prea mult de o mare companie din domeniu cu investigațiile sale privind traficul cu copii. Articolul amintit The Grayzone sugerează că proprietarii marilor firme ucrainene ce se ocupă de mamele surogat ar putea fi pe lista cu persoanele ce nu trebuie să facă obiectul vreunei anchete, listă pe care fostul procuror general Yurii Luțenko spune că primit-o din partea fostei ambasadoare a SUA, Marie Yovanovich.

Până la ”modernizarea” și ”civilizarea” Ucrainei promise de președintele Zelenski, până la ”planul Marshall” pentru Ucraina promis de Vest și miracolul la care tot fac aluzie analiștii neoconservatori înfierbântați, aceasta este o parte a realității din Ucraina. O afacere nepermisă în marea majoritate a țărilor lumii (mame surogat pentru cupluri din străinătate) este legală, reglementată (chiar dacă criticată de unii parlamentari, juriști și ONG-iști) și asigură subzistența multor familii, asigură studiile copiilor, un drum mai lin către Vestul în care vor să învețe și să se stabilească și, pe moment, securitatea atât de greu de găsit în Ucraina. Apoi, această afacere îmbogățește o mână de afaceriști ucraineni și aduce bani la bugetul de război al statului.

 

În urma cu 30 de ani, când în România exista aceeași discuție legată de modernizare, occidentalizare și civilizare, speranțele erau legate de agricultură, de turism. Apoi au venit o mulțime de alte pariuri și pacte – cu sănătatea, învățământul, IT-ul, autostrăzile, cu morile de vânt producătoare de energie verde. Dar, în această vară, a apărut informația despre miile de firme de videochat, despre cele 400.000 de conturi de videochat din România. Asta pe lângă pariuri și crypto, care se adaugă la rulajul tot mai mare de bani. Probabil ”protagonistele” sau protagoniștii” sunt ceva mai puțini, însă, adăugând personalul auxiliar, se se ajunge la cel puțin 400.000 de cetățeni care lucrează în acest domeniu – o piață dublă față de IT-ul (6% din PIB), despre care se considera că va ”salva România”, împreuăa cu #rezist-ul. S-a ajuns ca aproape unul din zece angajați din mediul privat să lucreze în acest domeniu. Aduce la PIB suficient cât să finanțeze creșterea cheltuielilor militare la peste 2% din PIB, pentru armele din SUA, Germania, Franța, Suedia, Italia.

Nimic nu poate descrie mai bine distanța dintre promisiuni, speranțe și realitate și nu poate trasa mai precis cercurile concentrice ale UE (acolo unde va adera și Ucraina vecină) decât povestea mamelor surogat din Ucraina și videochatul din România. Cu peste o sută de ani în urmă, P.P. Carp avertiza că țara ce va exporta doar grâu va ajunge să exporte creiere. Acum, Europa de Est, afectată de cel mai puternic exod cunoscut în vreme de pace, la care se adaugă și milioanele de refugiați de război din Ucraina, începe să ne arate ce se întâmplă după ce și creierele au fost exportate.