Moto: „Hârtiile oficiale reprezintă fundamentul neprețuitei stabilități“ (Legiuitorul universal)
- Hârtiile oficiale (doar) pentru mine
Pe lângă hârtiile oficiale ce privesc întreaga comunitate1, există acte într-adevăr importante pentru fiecare dintre noi şi doar pentru fiecare dintre noi.
De pildă, un certificat medical. Pentru vecinul de pe strada alăturată nu e deloc important certificatul meu medical. Nici măcar pentru vecinul de pe strada mea.
Uneori, hârtiile oficiale importante doar pentru noi nu intră în disonanţă ori chiar în conflict cu hârtiile oficiale ale altora.
De pildă, diploma mea de medic nu intră în disonanţă şi nici în conflict cu diploma ta de inginer. Şi nici cu calitatea ta de pacient. În schimb, titlul de proprietate asupra casei mele, unde se specifică oficial că şi curtea îmi aparţine mie şi numai mie, poate deveni subiect de proces cu tine, dacă tu consideri că gardul dintre proprietăţile noastre intră doi metri pe teritoriul tău, asupra căruia ai şi tu o hârtie oficială la fel de valabilă ca şi hârtia mea.
Hârtiile oficiale importante (doar) pentru noi sunt cele ce provoacă majoritatea proceselor civile. Până când, neînţelegând mersul filosofic al lucrurilor, părţile în conflict ajung la atacuri fizice. Atunci, hârtiile oficiale importante (doar) pentru noi provoacă şi procese penale. Însă şi unele şi altele sunt rezolvate în mod strălucit de către Justiţia Suverană. Care desigur (tot desigur!) lucrează pe baza unor rapoarte oficiale ale organelor de anchetă. Şi, bineînţeles, acele rapoarte oficiale nu le sunt emise pe cale orală, ci tot prin nişte hârtii oficiale (prevăzute cu antet, dată, număr de înregistrare, conţinut, ştampilă şi semnătură)2. Fără hârtii oficiale, nici un proces n-ar putea avea loc. Iar, ca o încununare absolută a muncii înţelepte a Justiţiei Suverane, soluţiile, verdictele, sentinţele şi motivaţiile sunt făcute nemuritoare tot prin intermediul unor hârtii oficiale importante doar pentru mine, întrucât, de obicei, pe tine nu te atinge un asemenea înscris. De obicei, nu te atinge deloc!
Când am vorbit, mai devreme, despre hârtiile oficiale numite „paşapoarte“, am arătat că ele dau dreptul la libera circulaţie: degeaba sunt eu la fel ca tine, dacă eu n-am paşaport şi tu ai, eu nu voi putea să călătoresc unde ai tu voie să călătoreşti.
Richard Rumba a avut paşaport şi a putut intra fără probleme în ţara noastră. Conform unor înţelegeri bilaterale, n-a avut nevoie nici măcar de viză.
Karen Laguedo n-a primit viza pentru ţara noastră.
Richard Rumba a devalizat nouăsprezece bancomate, înainte de a fi prins.
Karen Laguedo n-a putut veni să ajute la reconstrucţia regiunii grav afectată de cutremurul din 4 ianuarie.
Şi iarăşi îl vom cita pe filosoful Platon: „Fiecare trebuie să aibă doar ce i se cuvine!“
Aşa că e limpede ca „bună ziua!“ că, în lipsa hârtiilor oficiale, am regresa la stadiul de comună primitivă, orice relaţie socială căzând în arbitrariu, fiinţând doar sub imperativul puterii fizice. (În lumea modernă, în aşa-numita lume civilizată, nici măcar micile şi marile şmecherii financiare n-ar putea avea loc fără hârtiile oficiale!)
De unde se vede că hârtiile oficiale stau la baza dezvoltării societăţii, mai mult chiar decât descoperirea focului sau a plugului, mai mult chiar decât marile invenţii şi revoluţia tehnologică!
Hârtiile oficiale pentru mine reprezintă garanţia progresului.
- Hârtiile oficiale importante (doar) pentru tine
Hârtiile oficiale importante pentru noi, precum şi cele importante doar pentru tine reprezintă cea mai genială pârghie a ierarhiilor. Ele certifică faptul că oamenii sunt egali doar la naştere. Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, devine tot mai puţin egal cu ceilalţi copii ce avansează în vârstă. Acesta este şi farmecul vieţii, spun filosofii: acela că suntem atât de diferiţi între noi. Or, realitatea că suntem atât de diferiţi impune cu tărie şi legi diferite, respectiv hârtii oficiale diferite, întrucât o reglementare potrivită pentru tine poate să nu fie deloc potrivită pentru mine. Conştiente de acest lucru, Autorităţile nu s-au lăsat pe tânjală şi au elaborat hârtii oficiale şi doar pentru tine. Lucru care arată limpede grija Autorităţilor faţă de fiecare cetăţean, grijă ce presupune o mulţime de activităţi meticuloase! Să le mulţumim Autorităţilor că, făcând permanent astfel de sacrificii, sunt mereu prezente în viaţa noastră!
De pildă: pentru ca eu să mă pot bucura nestingherit de un lucru numai al meu, am fost apărat prin aceea că tu NU ai voie să te bucurii de el. Casa aceasta este a mea, aşa că a apărut o lege prin care tu nu ai voie să intri în ea decât dacă-ţi permit eu. Dacă o faci trecând peste această interdicţie, voi avea grijă să primeşti acasă o hârtie oficială (cu antet, număr de înregistrare, dată, conţinut, semnături, ştampilă etc.) prin care să ţi se comunice delictul săvârşit şi consecinţele posibile ale acestui delict. Prin urmare, mie nu-mi este interzis să fac aproape – aproape! – tot ce vreau pe domeniul meu, acolo unde tu ai drepturi extrem de limitate.
Spre noroc, există diferite reglementări ce nu sunt imperative. Aşa şi cu aceasta: e bine să nu faci ceea ce vrei tu pe terenul care este numai al tău şi unde nimeni n-are voie să se amestece. Asta fiindcă te poţi lovi de alte reglementări care să-ţi interzică să faci tot ceea ce vrei pe terenul care este numai al tău şi unde nimeni n-are voie să se amestece. Unele interdicţii nu sunt definitive: ele îţi pretind hârtii oficiale cu antet, dată, număr, titlu, conţinut, ştampilă şi semnătură autorizată ca să ai voie să faci un anumit lucru pe terenul care este numai al tău şi unde nimeni n-are voie să se amestece. De pildă, să construieşti o anexă în curtea ta, care este numai a ta şi unde nimeni n-are voie să se amestece. Nici statul nu se amestecă: el nici nu-ţi pretinde să ridici acea construcţie, nici nu-ţi interzice s-o ridici. Vom arăta la momentul potrivit cum e să primeşti o aprobare pentru asemenea iniţiative. Deocamdată, ne rezumăm doar să spunem că o asemenea aprobare te priveşte doar pe tine, nici pe poştaş, nici pe medicul de familie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.