Producția de gaze a României nu crește deloc peste 23-24 de milioane de metri cubi zilnic, în timp ce necesarul de consum ajunge pe la 36 de milioane mc, astfel încât deficitul este acoperit de importuri și extracție din depozite. Pentru ca importul este totuși limitat în capacitate – toată Europa are mare nevoie de gazele rusești, salvarea în consum este data de o tot mai mare extractie de gaze, un lucru de natura să îngrijoreze pentru că nici măcar nu s-a încheiat ciclul de stocare și nici vremea rece nu a venit cu adevărat.
Potrivit datelor Transgaz, astăzi, la un consum de 36,2 milioane mc, producția interna contribuie cu 22,4 mil. mc, importul cu 7,3 mil. mc iar extracția este aproape cât importul – 6,5 mil. mc. Peste o săptămână, la 1 noiembrie, se termina oficial sezonul de injecție gaze în depozite, însă România scoate gaze deja de mai mult de 2 săptămâni, ca să acopere cererea. În plina criza europeana a gazelor, atât din punct de vedere a cantităților disponibile cât și de pret, depozitele României sunt umplute la doar 70% fata de anul trecut, 2,3 miliarde mc fata de 3,1 mld., iar aceasta cantitate trebuie sa ne tina pana la 31 martie, când se termina oficial sezonul de extractie. Ministrul Energiei Virgil Popescu a precizat recent ca nu avem de ce sa ne temem, gazele ar fi suficiente, însă un calcul simplu arata ca suntem cam la limita. Când temperaturile scad sub gradul de îngheț, extracția se duce, de obicei, către maximul posibil – 20 de mil mc zilnic, atât pentru ca firmele ce au stocat vor sa vândă în primul rand aceste cantități, pentru a nu rămâne cu ele pentru un nou ciclu(și alta plata a taxei de depozit). Consumul atinge însă până la 70 de mil. mc, asa ca trebuie acoperita diferența din producție și importuri. Numai ca producția nu da semne ca ar putea creste prea mult(cu precădere, Petrom are dificultăți în acest sens, din pricina depletării zăcămintelor), asa ca depindem de importuri.
Iancu: Înseamnă că e jale
Săptămâna trecută, Transgaz a scos la licitație în SICAP un contract de achiziție a pana la 100 milioane mc de gaze din import, „pentru echilibrarea SNT”, previzionand unele disfuncționalități în aprovizionarea cu gaze. Pana la 600 de milioane lei este pregătit transportatorul sa plătească pentru aceste cantități, în seama lui fiind sarcina echilibrării Sistemului. Transgaz este dispusa sa plătească cu peste 30% peste prețul bursei locale, numai sa aibă gaze. Iulian Iancu, fost președinte al Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților și unul din oamenii cu cea mai mare experienta în energie din România, atrage atenția că existența unei asemenea achiziții arata că semnele nu sunt bune. „Dacă Transgaz atenționează în octombrie, înseamnă că va fi jale în ianuarie„, avertizează Iancu.
Toată UE are acum nevoie de gaze, pentru ca majoritatea tarilor au umplut semnificativ mai puțin depozitele pentru iarna. Lupta pentru aprovizionare a urcat prețul acestei mărci la recorduri istorice. România ar trebui, teoretic, sa aibă o poziție privilegiata, pentru ca 80% din consum poate fi acoperit din intern. Realitatea este însă că și noi depindem, în aceasta iarna, de ruși. Lângă noi însă, situația este aproape dezastruoasa.
Republica Moldova nu mai este sub contract pe termen lung cu Gazprom, acesta exprand la finele acestei luni. Un nou contract va fi făcut doar dacă moldovenii achita datorii restante de peste 700 de milione de dolari, pretinse de rusi, pana la 1 decembrie, iar oricum, noul preț pe care îl cere Moscova este mult peste puterile vecinilor – 790 de dolari pe mia de metri cubi. După 1 decembrie, dacă datoriile nu sunt achitate și nu este accepta prețul pentru contract pe termen lung, gazele vor fi taiate și rămâne de văzut la cine va apela Chișinăul ca să nu înghețe. „Problema este ca noi nu prea avem nici pentru consumul propriu, nu știu dacă putem ajuta pe cineva”, conchide Iancu.
De ce jale ???
Se poate REMEDIA usor … cate un singur CONTOR … si doar la CENTRALE …
Si astfel … pierderile si transportul vor fi suportate doar de catre PRODUCATORI !
Da tov. Soare, e nasol sa depindem de rusi. O sa primim gaze de la partenerul strategic, asta numai dupa ce mananca fasole.
De ce dam vina pe rusi. Problema e aici la noi. Cine a facut contracte din astea in prejudiciul statului, subminarea averei nationale cum zicea Ceausescu odinioara ar trebui condamnati si bagati la puscarie pe termen lung, asa cam 30 de ani.
Avand in vedere ca Ro are gaze, ar trebui sa platim mai mult numai pt diferenta pe care o importam. Deci pretul intern de productie si livrare plus al celui importat nu ar trebui sa fie atat de mare. Acei „experti” care au semnat contracte in frunte cu al nostru incapabil presedinte trebuie demisi si trasi la raspundere. Pestele de la cap se impute, dar cred nici cap nu mai are de fapt pestele nostru.
Ar trebui să pricepeți că hidrocarburile sînt anorganice, vin din adîncul pămîntului.
Producția și în România e plănuit mică ca să ne omoare cu plata.
http://www.gasresources.net
Dar să zicem că așa cum ne mint. Ce ne oprește, doar e democrație, voința oamenilor, să dăm gazul din România românilor pt încălzit și gătit? ALRO Slatina, dacă tot e ruso-feniciană să-și aducă de la Gazprom.
„În timpul studenţiei, spre sfârşitul anilor ʼ70, distinsul profesor universitar doctor geolog Constantin Beca strecura în timpul magistralelor sale cursuri idei care aveau să-i supravieţuiască şi care continuă să trezească interesul comunităţii ştiinţifice mondiale. Nu de puţine ori, în amfiteatrul Ap-9-Petrom, plin până la refuz […] regretatul dascăl, zis „Doctorul”, ne reamintea despre speranţele petroliştilor de pretutindeni privind oligocenul de profunzime (formaţiune geologică colectoare de ţiţei şi gaze, puţin investigată la acea vreme) şi despre teoria anorganică a originii petrolului, teorie pe care, în anii războiului rece, oamenii de ştiinţă din fosta U.R.S.S. o relansaseră şi obţinuseră rezultate practice prin descoperirea de hidrocarburi în bazinul Dnieper-Donets şi apoi în platoul continental vietnamez, a zăcământului petro-gazier White Tiger, considerate sterile până atunci, din punct de vedere geologic. Potrivit acestei noi terorii, hidrocarburile nu au legătură cu materia organică de la suprafaţa pământului, fiind considerate materii primordiale care erup din adâncul planetei.
…
Pornind de la acest nou mod de abordare, rezervele de hidrocarburi ar fi cu mult mai mari decât s-ar putea crede, iar vechile zăcăminte epuizate, ar putea fi reînviate şi ar putea produce, din nou.”