Pentru că Paul Goma a combătut mereu uitarea, pentru că a amintit multora momentele lor de lașitate sau rătăcire morală, scriitorul și memorialistul care ne-a părăsit la greu, victimă a unei infecții nozocomiale, probabil cu noul coronavirus, pe fondul propriilor afecțiuni cronice, i se cuvine un elogiu direct, desigur, dar și pomenirea acelora care au încercat mereu să-i înfunde călușul în gură, de la unii din profesorii săi de la Școala de literatură, sau la facultate, înainte de arestare sa, prin generalul de Securitate Pleșiță, care se lăuda că i-a dat scatoalcele cuvenite, la colegii scriitori care nu-i suportau franchețea și au declarat că regretă că l-ar fi cunoscut. Adevărul este că nu l-au cunoscut niciodată. El însă i-a cunoscut, sub măștile jalnice de carnaval. Dacă îi citim acum Jurnalul vom vedea că diatribele sale nu au fost niciodată fără temei, chiar dacă argumentele folosite nu erau uneori temeinice, chiar dacă trimiterile nu erau totdeauna exacte.
Paul Goma avea un adevărat instinct moral, un fler care depista fără greș oportuniștii, mincinoșii, maeștrii combinațiilor, lașii, colaboraționiștii, turnătorii. Nu voi extrage acum din Jurnalele sale toate numele celor pe care Paul Goma i-a feștelit astfel. Cea mai gravă lașitate a fost cea a colegilor din Consiliul Uniunii Scriitorilor care au decis excluderea colegului scriitor din Uniune, în timp ce era sub anchetă, la 14 aprilie 1977. Lașitatea celor care nu au avut niciodată curajul să-și asume nominal porcăria, deși numele votanților sunt cunoscute (citiți Cutremurul oamenilor, nota finală din 2008), nici să-și ceară iertare pentru supușenia grețoasă și grosolană, nici să permită cercetarea arhivelor Uniunii, pe care fie le-au distrus, cum declară uneori, fie le țin închise sub șapte lacăte, refuzând orice informație sau difuzând minciuni în fața cercetătorilor care le-au solicitat accesul.
Pentru că scriitorul Paul Goma a combătut mereu uitarea, cred că este obligația mea de a reaminti uitucilor numele sociologului Mihai Dinu Gheorghiu, cel care a îndrăznit să ceară guvernului francez expulzarea sau pedepsire pe baza Legii Gaysot, a azilantului Paul Goma din Franța, în temeiul acuzației formulată în felul următor, sub titlul provocator și mincinos, Onoarea pierdută a unui disident român :
„Nu intenționez să polemizez aici nici cu Paul Goma, nici cu autoritățile orașului Timișoara. Voi aminti pur și simplu că „pedepsirea fermă” a evreilor de către regimul Antonescu a însemnat asasinarea a 14.000 de evrei în primele zile ale campaniei militare împotriva URSS, în iunie 1941, în orașul Iași și în „trenurile morții”, începutul Holocaustului în România, numărul total al victimelor fiind estimat între 250.000 și 400.000.
Voi observa, de asemenea, că teza genocidului românilor perpetuat de evrei preia argumentul central al propagandei de război fasciste românești, cu demonizarea adversarului „iudeo-bolșevic”, de această dată de către liderul unui partid „democratic”. Pentru că Gheorghe Ciuhandu a fost până de curând președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, de asemenea membru al Partidului Popular European.
Și voi încheia punând trei întrebări: este posibil ca un autor care continuă să alimenteze controverse antisemite din România să beneficieze de protecția statului francez? Este posibil ca statul român, membru al Comunității Europene, să nu asigure aplicarea propriilor legi, mai ales atunci când este vorba de o încălcare a autorităților locale? Este posibil ca intelectualii și asociațiile care au susținut Paul Goma în timpul angajamentului său împotriva regimului Ceaușescu să rămână tăcuți în ciuda declarațiilor sale actuale, fără a risca să se discrediteze? (Onoarea pierdută a unui disident român, de Mihaï Dinu Gheorghiu, Tribuna. Cum ar putea cetatea Timișoara, simbol al revoluției din 1989, să sărbătorească autorul scrierilor negaționiste? Postat pe 29 mai 2007 la 1:26 pm – Actualizat pe 29 mai 2007 la 13:26
Observ următoarele :
Legile la care se referă Mihai Dinu Gheorghiu sunt legi scelerate, impuse de presiuni imperiale sau comerciale externe, în interesul colectei de fonduri. Aceste legi nu sunt decât mijloace de șantaj și călușe puse în gura celor care contestă dogmele. Toate istoriile dispun de preistorii. În cazul nostru preistoria este invazia etno-demografică a Moldovei de către niște evrei care, pentru motive diverse au părăsit ținuturile de la Est de Prut și Nistru, unde fuseseră cazați de Imperiul rus. Istoria relației dintre neamurile evreiești și imperiul rus a fost scrisă și deci analizată pe larg în vremurile mai noi de Alexandr Soljenițân (Două secole împreună), de Yuri Slezkin cu Le siecle juif, (versiune franceză), cărți fundamentale scrise pe baza unui material comun, din perspective complementare, uneori contrarii, despre rolul în istoria recentă al unor evrei, despre rolul comunităților evreiești în această parte a Europei, după 1850 în țările care ne interesează acum.
Această invazie, a teritoriului Moldovei de Vest, este probată de toate studiile de demografie istorică. Asemenea fenomene de o agresivitate majoră au modificat compoziția etnică a orașelor mici și mijlocii și a localităților periurbane ale Moldovei într-un interval foarte scurt, românii devenind minoritari în localități vechi ca Bacău, Botoșani etc. Nu este vorba doar de aspectul etnic ci de fenomenul de ghettoizare caracteristic acestei populații fără căpătâi, în perpetuă mișcare oportunistă, migrantă din motive economice și administrative (refuzul sedentarizării pe terenuri agricole, indaptarea la viața rurală, practicarea unor meserii neproductive, de comerț și colportaj, sustragerea de la servicul militar lung din Imperiul rus).
Mihai Dinu Gheorghiu nu poate nega realitatea, de aceea declară că nu polemizează cu Paul Goma, fiindcă nu are argumente. Nimeni nu poate nega asasinatele organizate de avangarda, de agentura ocupantului sovietic în timpul retragerii românești, prin ocuparea samavolnică a Moldovei de Est. Această agentură bolșevică, recrutată prioritar dintre minoritări, era pregătită și formată, în condițiie de pre-război ale ultimatului sovietic, din trădători aparținând unor minorități ostile : evrei, ucrainieni, ruși etc. Să ne amintim de provocarea de la Tatar Bunar, în Basarabia, din 1924 și de executanții așa-zisului program revoluționar,
Erau cetățeni ai României, nu și cetățeni români, cei care s-au aliat cu ocupantul, declarat apărător și salvator al intereselor acestora. Victimele au fost numai sau în primul rând români, soldați, membri ai admnistrației, lideri politici, intelectuali, învățători, preoți; există documentele istorice autentice care descriu situațiile și pomenesc numele victimelor acestei epurații etnice, sub mască revoluționară, care a continuat în Basarabia ocupată nu doar între iunie 1940 și iunie 1941 ci și după 1944 în Moldova de Est transformată în republică sovietică.
Pactizarea cu dușmanul în orice situație similară este o crimă prevăzută de codul penal, în orice țară din lumea veche ca și din lumea asta.
Majoritatea străinilor care au scris pe această temă fac abstracție de starea de beligeranță. Ceea ce s-ar fi putut reproșa statului român era doar faptul că nu s-au organizat procese, că nu s-au judecat, atunci sau ulterior, cazurile cunoscute de crime politice și etnice, într-un cadru legal. Că, deci, pedepsirea criminalilor care au acționat violent contra reprezentanților statului și culturii române a devenit o răzbunare practicată de victimele terorizate și umilite, supraviețuitoare. Ea nu a fost susținută juridic, ci a avut un caracter anarhic, pătimaș, victimele răzbunărilor nu au fost cei cu adevărat vinovați. Agenții, criminalii, vinovații s-au retras înainte de 22 iunie 1941 dimpreună cu administrația sovietică, care se organiza pentru război, punându-și la adăpost uneltele. Adevărații criminali nu mai puteau fi trași la răspundere deși numele erau cunoscute din rapoartele serviciilor de informații ale României.
Pentru a putea scrie despre astfel de situații se impun două demersuri logice: recontextualizarea și comparația. Adică, în cazul nostru, precizarea contextului de beligeranță și descrierea surselor tensiunilor politice și etnice, demografice anterioare. Pentru comparație avem destule situații din istoria contemporană. Ocuparea Germaniei înfrânte a celui de al III-lea Reich și modul în care s-au purtat învingătorii este un exemplu clasic de organizare a unor procese cu reguli ad-hoc, din care adevărul nu a ieșit învingător. Proiectul de otrăvirea a resurselor de apă ale unor mari orașe a fost unul din proiectele de răzbunare imaginate de agenți evrei, din fericire pentru legea morală și pentru cele două popoare, nedus până la capăt. Dar violurile la care îndemna Ilya Ehrenburg în publicistica militantă și militară a sa au fost realități pentru populația civilă feminină din Germania ocupată. Iar comportamentul anarhic, ilegal, jafurile ocupantului sovietic au lăsat urme durabile în memoria colectivă a națiunilor est-europene. În timpul acestui război legile, nici măcar cele ale războiului, nu mai sunt respectate. Exemplul recent al Războiului balcanic care a condus la dezagregarea Jugoslaviei și la constituirea republicii kosovare au avut aceleași carcaterristice de nebunie colectivă provocată de imperiali. Agresori, agresații, învingătorii, răzbunătorii, nici unii nu au fost decât brute dezlănțuite și nu au dreptul de a se considera curați.
Orice situație de aceste tip nu poate fi evocată fără precizarea că odată războiul terminat sistemul politic democratic și parlamentar (chiar dacă departe de perfecțiune) din România a fost înlocuit, într-o țară ocupată de armata sovietică, cu un sistem dictatorial de tip comunist în care rolul minorităților ostile a devenit important în aparatul politic, în cel represiv, în Securitate, Miliție, posturile conducătoare principale și secundare erau deținute de persoane recrutate din minoritățile ostile, așa-zis oprimate în regimul «burghezo-moșieresc». Așa că nici un fel de proces normal nu mai era posibil, nici într-un caz unul care să tragă la răspundere membrii agenturii comuniste sovietice care se instalase în Moldova de Est, aceștia fiind criminalii care acționaseră în iunie 1940.
A scrie doar despre victimele aparținând minorităților ostile de după 22 iunie 1941 și până la începutul anului 1945, fără a se pomeni de victimele românești anterioare, este o erezie juridică și moralmente o porcărie pe care Mihai Dinu Gheorghiu nu este singurul care o practică. După război, adică începând cu 1945 au apărut cărți și broșuri de acest tip, îngropate e drept destul de repede sub tăcere de linia politică oportunistă a PMR. Se pot cita câteva, dintre care unele au reservit după 1990 propagandei antiromânești. Cartea neagră a avocatului evreu Matatias Carp, reportajul de război a lui Aurel Baranga, Ninge peste Ucraina, broșurile semnate de Marius Mircu, despre masacrul de la Iași, cu referiri la «săpunul din grăsime evreiască, una din legendele propagandistice menținute în actualitate vreme de decenii, etc. Cercetarea istorică românească nu a reușit să dea o replică serioasă alegațiilor acestor agenți, analizele din presa oficioasă de după 1990 fiind evident conforme tezelor agenturii, critica broșurilor s-a făcut doar în presa românească de dreapta underground sau în fițuica de scandal a lui Corneliu Vadim Tudor, editată sub un titlu pretențios, România Mare.
Intervenția lui M. D. Gheorghiu în presa franceză este bazată pe o formulă retorică pentru a impresiona cititorii îndoctrinați și manipulați ai ziarului parizian Le Monde. Această publicație se mai bucură la unii de o faimă de obiectivitate și de profesionalism pe care nu o merită, paginile referitoare la România ca și la alte țări din Europa de Est fiind orientate ostil, impregnate de superficialitate, caracteristice unui ziar de propagandă și nu unei prese libere. Merită poate să se facă o dată analiza tuturor textelor dedicate României în ultimii 50 de ani precum și lista autorilor acestora, cu precizarea etniei, pentru a se trage o concluzie obiectivă. Deși multe articole ostile, deloc obiective, sunt semnate de evrei, eu nu pot fi precis acum, făra baza de date exactă. in păcate pentru fostul meu coleg de exil, Mihaï Dinu Gheorghiu, cândva sociolog calificat, acum profesor universitar la Iași, devenit, pe baza unei pseudocalificări inexistente dar oportuniste, membru al Institutului Elie-Wiesel de București, activitatea sa publicistică din Franța îl descalifică moral, fiindcă e bazată pe exportarea incorectă și «ilegală» din România a unor tensiuni morale și profesionale între o istoriografie care se bazează pe documente și o alta care se naște din resentimente etnice.
Dan Culcer
Înţeleg perfect de ce v-aţi simţit obligat să salutaţi dispariţia lui Goma, arătîndu-vă solidaritatea cu solidaritatea lui faţă de poporul nostru. Dar mă tem, domnule Culcer, că tot „nu e momentul” analizei riguroase şi echilibrate a evoluţiei raportului dintre români şi evrei de-a lungul ultimelor două secole (vedeţi în acest sens reacţia global controlată faţă de ultima carte a lui Soljenitîn ).
Datorită laşităţii colective (contagioase, degenerative) care l-a scos pe Goma din minţi, intimidarea apărătorilor adevărului/interesului naţional (în drept- prin prin OUG 31/2002, L217/2015, L157/2018, în fapt- prin închinarea securistă a ţării la noua/vechea „Poartă”) a reuşit pe deplin. Veţi fi somat să vă retrageţi argumentaţia, cu scuze, oricît de solid ar fi probatoriul prin care poate fi susţinută. Nu se va obosi nimeni să vă contrazică cu argumente, cum nu l-au contrazis nici pe Goma. Ci veţi fi acoperit (ca şi el) cu invective/aluzii ameninţătoare. Dacă nu v-aş cunoaşte luciditatea, m-aş teme că vă expuneţi imprudent represaliilor previzibile, enunţînd aici adevăruri la a căror epurare din memoria/cultura romînă se lucrează sistemic/sistematic, de atîta timp. Cum însă vă ştiu, nu-mi rămîne decît să mă asociez gestului dv. comemorativ- semnalînd că, după mine, manipularea istoriei românilor în interes filosemit nu putea merge atît de departe, dacă românii nu ar fi fost îngenuncheaţi în halul pe care Goma, lăsat singur în tranşee, l-a denuţat… cu durere.
Domnule Ioan Roșca, Mulțumesc pentru comentariu și pentru asocierea la acest text de recuperare a memoriei.
Pentru ca să nu scriu rezumate ale textului lui Paul Goma,Săptămâna Roșie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia și Evreii, trimit cititorii la sursă. Iată locul unde cartea lui Paul Goma, etichetată cu vorbe goale, poate fi citită gratuit. Au apărut între timp noi ediții tipărite. Cartea poate fi confruntată cu bibliotecile scrise de alți autori, dar situația de bază nu este și nu poate fi contestată. http://paulgoma.free.fr/dl_links/publicistica/saptamana_rosie.php
Bine venită trimiterea la carte, pe care ultima generaţie de critici/cenzori o vrea excomunicată, fără a fi citită. Ca si Soljenitin, Goma a facut un mare efort de documentare/argumentare, mînat de dragostea faţă de adevăr, neamul său şi rădăcinile sale basarabene. Punîndu-şi la bătaie capitalul de imagine şi forţa de convingere, a scos din penumbra creată de laşitatea intelectuală colectivă informaţii/documente din surse ocultate. Cei care l-au hăituit pentru poziţia patriotică şi demnă ştiu foarte bine că în spatele „bibliografiei (selective)” folosite/indicate în cartea se află muntele textelor eliminate metodic de Judecătorii la putere, referitoare la istoria conflictului dintre băstinaşii români şi imigranţii evrei, intre 1789 şi 1989 (ca să rotunjim două secole). Căci a începe povestea confruntării în 1941, sau 1940, sau 1917, sau 1879, sau 1866- e deja o falsificare (ţinînd cont şi de colonizările practicate de ocupanţi -ruşi, austrieci , unguri- în teritoriile româneşti reunite în 1918). Întru sfidarea „amneziei” care l-a rănit/scîrbit pe Goma, îmi permit să completez trimiterea dv. cu piste de studiu pe care nu le abordează în carte, dar pe care le-ar fi putut invoca, dacă s-ar fi stîrnit o adevărată dezbatere. Grăbindu-mă , nu mai corectez/complez/precizez paginile/ fragmentele/ aspectele de interes, mă rezum la a le semnala existenţa. Îmi cer scuze pentru lunga dar foarte incompleta enumerare, dar Goma merită ca cititorii săi să ştie că el a reprezentat o parte semnificativă din cultura română, condamnată de duşmanii ei la uitare.
Lista (1)
V. Alecsandri (discurs din 10 octombrie 1879, în senat), I Antonescu (oct.1941 Scrisoare de răspuns adresată lui Wilhelm Filderman), V. Babeş (1901- „Regenerarea Poporului Român”), N.Baciu („Agonia Romaniei 1944 – 1948”, „Din temnitele Anei Pauker, in puscariile lui Tito” etc.), B. BARKER
(1834-Amintiri de calatorie), N. Basilescu (1897- „Intelegerea art 5.7 din constitutie” etc.)
[vezi continuarea] V. BATTHYANY (1801 Calatoria prin tara romaneasca), S.Băbescu („Creşterea populaţiei oraşelor, pe neamuri , 13 mai 1937), N.Bădulescu (1940 „Apărarea muncii naţionale”), I.Bălan episcop- conform J. Ancel (5 sept.’37, „Problema palestiniană „), V. Băncilă (1936-„Naționalismul și misiunea românească” etc.), S.Bărnuţiu (fondatorul rezistentei de la Iaşi-în „Dreptul Public al Românilor”), V. Bianu („Însemnări din Răsboiul României Mari”, articole cum ar fi „O vizită la Reşiţa”, „Invaziunea străinilor”, intervenţii în senat, cum ar fi la 28.5.1924, 1.9.25, 15.10.25 etc.), Gh. Bâgu („Mărturisiri din întuneric”), I.D.Bârzan (1924 „Evoluţia şi reînvierea ideii naţionale.Problema evreească.”), L.Blaga (articole în „Gindirea”, ca „Despre rasă ca stil”-1935, „Temele sacrale şi spiritul etnic”, 1941-elogiul lui N Crainic etc.), Sever Bocu (activitatea din Moldova/Basarabia, ziarul „România Mare”), D.Bolintineanu (poezii ca „Ovreii leşeşti”, articole ca „Nepasarea … la Romani” 1869 etc.), C. Bolliac (numeroase articole şi acţiuni), A.A. BONAR (1834- „Doi misionari scotieni in tarile romane acum o sută de ani”), D. Gh Bordeianu („Mărturisiri din mlaştina disperării”), T. Brăileanu (1940-„Sociologia si arta guvernarii”), I A Brătescu Voineşti (1940-„Strigăte de alarmă în chestia evreească”, etc.),
Lista (2)
I C Brătianu (de exemplu, intervenţiile din 28/30 sept 1878, 23/25 feb 1879- in Senat), Gh. Brătianu (1943 „Basarabia-drepturi naţionale si istorice” etc.) , Vintilă Brătianu („Memoriu ” prezentat CC al PNL,23 sept.’30), A. Brişcă („Rezistenţa armată anticomunistă din România (1944-1962)”, E. Bucuţa (1926- „Pan-Europa şi Basarabia”), Gh Buzatu (numeroase lucrari, ca „Bătălia pentru Basarabia 1941-1944” etc.)
J. Caillat (1854 „Calatorie medicala in provinciile dunarene”),G Calciu Dumitreasa (articole ca „Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului”) A. Cantacuzino (texte ca „Lumea legionară versus lumea comunistă” etc.), I.L Caragiale ( „1907 Din primăvară pîn-n toamnă”), Carol I (din memorii si din corespondenţa cu tatăl sau), Carol II (din „Insemnari zilnice”), M.Carp („Cartea neagră”), A. Călinescu (Intervenţii în parlament 1934-39, Insemnări), I.C. Cătuneanu (1924-34- articole si interventii parlamentare, la 4.03.32, 1.03.34 etc.), P.Chirnoagă („Istoria politică şi militară a răsboiului României contra Rusiei sovietice” ), P. V. Cigeacov (1812-„Relatare despre ţările romane, in calitate de comandant militar al lor, in timpul razboiului ruso-turc” ), E.Cioran („Din mărturisirile unui. naţionalist”, „Schimbarea la faţă a României ” etc.), Ion Cîrjă (1974-„Canalul Mortii”), C.Z. Codreanu (carti, jurnal, circulare, discursuri în parlament- 3 dec 1931, 30 aug 1932 etc.), I.Z. Codreanu („Crîmpeie de amintiri”- incursiunea sa in Basarabia ), N Coman („Martiriul Bucovinei : 1914-1915”), N.Petrescu Comnen (audienţă la Goga şi Micescu , 5 ian.’38, adresa din 2.12.38 catre legatiile Londra ,Paris, Roma, Washington etc.), J.D. Condurachi (1918-„Citeva cuvinte asupra condiţiei juridice a strainilor”),
Lista (4)
I. Făcăoaru (1938- „Amestecul rasial şi eforie în România” si alte articole in „Buletin eugenic si biopolitic”), W.Filderman (mesaje, memorii etc.), T.Fischer (interventii parlamentare, ca la 28.12.28, 17.12.29, 14.6.30, 1.07.31, 25.11.31 ), C Filipescu (1919-„Basarabia consideratiuni generale, agricole, economice si statistice”), ing. silvic M P Florescu (1.02.1915 „Acţiunea Românească şi pădurile”- 15.05.25 „Robia economică a munţilor noştri!”- 15.06.25, „Glasul codrilor” ),
G. Gafencu („Însemnări politice”, intervenţii „în problema evreească” ), Gh. Gavrilă Copil „(Holocaustul ( genocidul ) evreilor împotriva românilor”), Henrieta V. Gavrilescu (13.09.25- „Rolul femeilor minoritare în Statul român”), E. Gherghel (aug.1887-Convocare reprodusa in Revista israelita). V. Gheorghiţă („Et ego”, „Sub semnul ororii depline”), Aurel Gheorghiu („Antisemitismul universitar în România 1919-1939”), C. Virgil Gheorghiu (1942- „Ard malurile Nistrului”), B. Geymet (1838-Vedere generală asupra principatelor Moldova şi Tara Româneasca), Ion Ghica („Convorbiri economice”), Dimitrie Ghyka („Memorii”), N. K. Giers („Prima mea calătorie in Moldova (septembrie-octombrie 1841)”), I. Gigurtu (discurs la Mesaj, Cameră 23.06.1939), CC Giurescu (interventii parlamentare cum ar fi cele din 12.12.1934, 26.11.36, 25.02.37), O.Goga (jurnal, poezii, articole- multe în „Ţara noastră”- cum ar fi “Mustul care fierbe”- 1923 , interviuri, programe, discursuri parlamentare cum ar fi cele din 15.1.29, 3.03.1934, 27.02.37, etc.), T. Golea (1953-procesul legionarilor parasutaţi), C. G. Gordon (1856-„Scrisori de la Dunăre”), I. C. Grădisteanu (6.04.1927 „Politica etnică a României”), N Grebenea („Amintiri din întuneric”), E. Grenier (In Moldova 1855-1856),
Lista (5)
C. Guébhart (1842 Amintiri din Moldova), A. Gulan („Victime şi călăi”), A. Charles conte de Guilleminot (Amintiri-1807), R. Gyr (poezii, articole ca „Studenţimea şi idealul spiritual” etc.), P.Halipa („Testament pentru urmaşi” etc.), A. Hâciu („Evreii în Tările Româneşti” 1943), B.P. Hasdeu (numeroase lucrari, ca „Industria naţională, industria streină şi industria evreiască faţă de principiul concurenţei”-1866, Caracterul nationalitatii romane ca baza legislatiunii sale- 1868, „Istoria toleranţei religioase în România”-1868, etc.), I. Haţiegan (15.11.1924, articol in Actiunea Romaneasca etc.), A. D’Hauterive (Moldova in 1785), A. D. Holban (principalul militant de la Iasi, semnatar al multor texte, ca ” Jalba Moldovenilor”- 1 mai 1866, „Proiect de lege pentru regularizarea stării jidovilor în România”- prezentat de 31 deputaţi moldoveni, Adunărei deputaţilor, la 1868, „Raport asupra situaţiunei Ţărei”- 1871 etc.) , X. H. de Hell (Călătorie in Turcia şi in Persia, făcută din ordinul guvernului francez in anii 1846, 1847 şi 1848) , Vintilă Horia (1942 Cântarea României etc.), E. Iacobovici (documente – internaţionala comunistă ), I. Iakovenko (1820-situatia actuala a principatelor Moldova si Ţara Romaneasca), I. Ianolide („Întoarcerea la Hristos”), I. Ioanid („Inchisoarea noastra cea de toate zilele”), Nae Ionescu (conferinţe, articole, ca „A fi bun român”-1930, prefaţa la Mihail Sebastian), Nicolae Ionescu (acţiuni si intervenţii- în cadrul „facţiunii” de la Iasi), P.P. Ionescu (articole ca „Războiul României”- 1942), Ştefan Ionescu (1943- „Tendinţe de rusificare a Europei”),
N. Iorga (numeroase intervenţii, articole, lucrări- cum ar fi „Neamul romanesc in Bucovina”-1905, „Neamul romanesc in Basarabia”-1906, „Istoria evreilor in terile noastre”-1918, „Doctrina naţionalistă”-1923, „De ce atata ură”-1940 etc.),
Lista (6)
I. Istrate (articole ca „Se împlinesc doi ani”- 1.12.1924, „Sufletul românismului” 15.02.1925 etc. ), P. Istrati (de la articole ca „Studenţii noştri”-1929, „Un episod al luptelor revoluţionare din România pentru Cristian Racovski”, „Între neam şi umanitate”-1924 „Trecut şi viitor-1925”, „Împotriva ororilor româneşti”-1926, „In jurul unui congres”-1927… la „Spovedanie pentru învinşi”, „Afacerea Rusakov sau u. r. s. s. de astazi”, „Scrisoare lui Romain Rolland” si în final la „Scrisoare deschisă … către dreapta” -1934 urmată de dialogul cu Vlădescu/Stelescu/Talex din „Cruciada Românismului”, incluzind „Cine propaga antisemitismul”), C. Iulian (Noi rezultate ale cercetărilor în legătură cu „Experimentul Piteşti”), P. Jadovski (1853 Moldova Tara Româneasca in contemporaneitate), D. Bantas – Kamenski (1808 Calatorie in Moldova, Tara Romaneasca si Serbia), MM Katz (AntiSemitism in Romania- Rapoarte anuale), M.Kogalniceanu (scrieri, interventii ca la 22.05.69, 16.12.69, 10.02.1870, 7.02.1887, comunicarea adresată de către ministrul de interne către Ministerul de Externe in iunie 1869 etc.), J. G. Kohl (1808-1878 „Călătorii in Rusia de Sud”), C. A. Kuch („Starea de lucruri din Moldova şi Tara Româneasa din anii 1828 pină la 1843”), A. Labatut (1837 Bucuresti si Iaşi), A. De Lagarde (1813 „Scrisori catre Jules Griffith”), J. Lahovary (1902, „La Question Israélite en Roumanie”), M. Landau (interventii parlamentare, de exemplu 5.12.29, 26.03.32, 2.08.32, 8.10.32 etc.), L.A.A. de Langeron (Relatarea generalului despre razboiul ruso-turc din 1806-1812), D. Lascu (cuvântarea ţinută la Camera in ziua de 5 Iunie 1925) , T. Lateş (din gruparea facţionistă- Iasi), T. Lefebvre (Studii diplomatice şi economice despre Tara Româneasca),
Lista (7)
J. Lehmann (1782 „Calatorie in Transilvania, de la Bratislava la Sibiu”), E. Lupescu (Memoriile ei din 1928), C. Lupu (articole ca „Pozitia evreiasca in vara anului 1940”, „Basarabia si erorile politice ale Romaniei”, „Autorităţile române şi pogromul de la Iaşi” etc., ), T. Maiorescu (interventii si articole), I.Maniu (intervenţii cum ar fi la 26.5.30, 6.6.30, 4.04.34), M.Manoilescu (in „Lumea nouă”, anul V, nr. 11-12, din noiembrie 1936, „Rostul şi destinul burgheziei româneşti”-1941), Gică Manole („De ce nu cred ca a existat un holocaust romanesc” etc.), A. Marghiloman (in Jurnal), V. Marin („Crez de generaţie” etc.), X. Marmier („De la Rin la Nil. Memorii de calátorie 1846”), D. Pop Marţian (in Anale economice-1860), A. C. Mavrocordat (Hrisov/anafora 28 nov.1782), V.Maxim („Imn pentru crucea purtată”), E. Măgirescu (poezii, Moara dracilor -Amintiri din Închisoarea de la Piteşti), S. Mănuilă (statistici, lucrări ca „Evoluţia demografică a oraşelor şi minorităţile etnice din Transilvania”-1929, „Recensămîntul general al populaţiei României”- 29 dec.1930 , „Evoluţia demografică a oraşelor şi minorităţilor etnice”-1931, 1938- „Populaţia României” [1930]) , Gh.Mărdărescu (intervenţia armată la Budapesta , 1919- comunicare 12 dec.’36 ), I. Micescu (intervenţii- la 9.05.37, 29.07.37, 2.12.37), regele Mihai ca semnatar (telegrame 22.06.41, 27.8.41 generalului Ion Antonescu, Comunicat 23.08.44, Decret-Lege Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării din 27.01.45, alte mesaje), I Mihalache (intervenţia de la 12.12.1935, cea din procesul PNT-1947 ), mitropolit Irineu Mihălcescu (despre fancmasonerie), J. Mikoscha (1782 Trecerea prin Moldova), Ş. Milcoveanu (Memoriu 23 mai 1935, Memorii, Interviu „Secretele Basarabiei” ),
Lista (8)
V.Militaru (poezii de pe front), M. Mitilineu (1884-Ministrul româniei la Belgrad, către ministrul afacerilor externe, D. A. Sturdza”), I Moldovan (articole in „Buletin eugenic si biopolitic”, ca: „Neamul”-1941, „Statul etnic”-1943), A. Moraru (lucrari, articole ca „70 de ani de la deportarile sovietice din Basarabia si Bucovina”, „Basarabia in razboi documente de arhiva” etc.), I. Moţa („Cranii de lemn” şi alte texte ), I. Muntean („La pas, prin „reeducările” de la Piteşti, Gherla şi Aiud”), Anatol Munteanu (lucrări ca „Fauritori si martiri ai unirii Basarabiei cu Romania”, „Formatiunile de partizani si diversionisti sovietici in spatele frontului romano-german in perioada celui de al doilea razboi mondial”, „Refugiatii romani din Basarabia si valurile de deportari in Siberia” etc.), A.Neale (1805- „Relatarea calatoriei prin Moldova”) , J.D.F.Neigebaur („Descrierea Moldovei şi Tárii Românesti”), E. Neumann (amintiri), C. Dan Niculae („Razboiul nevazut al evreilor sionisti cu romanii” ), I.Niemirower (discursuri, interventii, memorii : 1.12.32, 28.11.36, 6.02.1939 etc.), G. C. Nistoroiu („Basarabia mireasa martira” , „Documente secrete ale tradarii regelui Mihai”etc.), C. Noica (articole ca „Fiţi înfricoşători de buni !”-10.09.1940, „Apelul Axei”-29 septembrie 1940, „Limpeziri pentru o Românie legionară” -11.10.40 ). A. Oţel Petrescu („Strigat-am către Tine, Doamne”), A. Oţetea („O istorie seceretă a romanilor”), C. Pantazi („Cu mareşalul pînă la moarte”), I. Pantazi („Scrisori catre Aurel Ionescu”), C. Papanace („Destinul unei generaţii”-1942, „Fără Căpitan.Conducerea în a doua prigoană-1943”, „Mihai eminescu- un mare precursor al legionarismului românesc”-1950 etc.), I Pascu („Stat ţărănesc , Stat capitalist”-1934, „Înoirea naţională şi lovitura de stat”-parlament 31.12.36, „De la dreapta la stânga”- 28.04.37),
Lista (9)
N Paulescu („Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria” etc.), B. F. Peixotto (Istoria misiunei mele in România- 1887, in Revista israelita), M. Pelin („Legenda si adevar”), A. Pencovici („Desbaterile asupra constitutiei din Romania [1866] republicate 1883”), Cezar Petrescu („1937 d. Isidor Leibovici, agricultor şi cerealist” -fragment din preludiul romanului 1907″), I Pintilie („Vremuri de băjenie şi surghiun”), părintele V. Pirtea (comunicare senat 3 mart 1937), V Pirogan (Scrisoare adresata de Președintele Asociației Jertfelor Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova Presedintelui Putin la 4 mai 2002), V. Pârvan (în „Idei şi forme istorice”), M. Polihroniade (articole ca „Dreapta romanesca”-1933, „Domnia lui Carol I”-1937, „Kulak sau chiabur?”-1937 etc.), Valeriu Pop (articole in Actiunea Romaneasca ca „Ofensiva contra ideei naţionale”-1.11.1924, „Proporţionalitatea”-15.02.1925, „Soluţii în chestia străinilor”-1.03,1925 etc.), N. Popa („Coborîrea în iad”), Traian Popescu (Experimentul Piteşti), V. Posteucă (Jurnal-1944), E. Poujade (1859 „Crestini si turci. Scene si amintiri despre viata militara si religioasa in Orient”), V.T.Prelipceanu (interventii parlamentare, ca la 2 -3 apr.1934 Legea lichidării datoriilor agricole şi urbane), I.Răducanu (interventie 2-3 iul.’34 la Legea utilizării elementului românesc în întreprinderi), I.H Rădulescu (Din „Echilibrul între antithese sau spiritul şi materia”, partea a III-a, titlul „Israeliţii şi Jidanii”, cap. X), M. Rădulescu („Istoria literaturii de detenţie la romani”), C. Rădulescu Motru („Naţionalismul”-1909, „Neam , popor şi naţiune”-1922, „Psihologia poporului român”-1938 etc.), L. Rebreanu („Itic strul dezertor”, si fragmente din Jurnal), C. F. Reinhard („Raport asupra Ţarii Romanesti şi Moldovei „-1807),
Lista (10)
N.Robu (intervenţii parl. ca la 19.08.1932, 2.04.1934-Legea lichidării datoriilor agricole şi urbane), J. Rohrer („Relatarea calatoriei prin Moldova şi Bucovina” -1802), M. Roller („Probleme de istorie”-1951), V. Roman (articole în Actiunea Românească- ca „Ideia naţională şi problemele economice”-1.03.1925, „Care este rostul nostru?”-1.11.24, „Problema noastră naţională”-15.06.25 etc) , T. Romanescu („Marea consipiraţie evreiască”), R. Rosetti (Verax ) („La roumanie et les juifs”-1903), „Pentru ce s-au răsculat ţăranii”-1907), Jipa Rotaru (articole ca „200 de ani de la primul rapt teritorial rusesc”, „27 martie 1918 unirea Basarabiei cu tara, prima veriga in infaptuirea Romaniei Mari-” etc), T. Rozenthal (Mişcrea evreească din România-1937),
E. Schwarzfeld („Evreii sub zavera”- anuar 1884, Situaţia evreilor in România, Din istoria evreilor-1914), M. Schwarzfeld (rapoarte 1887/8 ca prim secretar la societatea istorica Iuliu Barasch), Leon Scridon (intreventii parlamentare la Legea conversiunii datoriilor rurale şi urbane- 2-5 apr 1934, Legea protecţiei naţionale- 4 dec1934), M. Sebastian („De două mii de ani „, „Jurnal”, „Armata roşie vine”), R. Seişanu (intervenţii , interpelări ca la 3.07.34, 10.12.34, 29.11.35, 24.11.36), D. T Sfinţescu („Din luptele tineretului român – 1919-1939”), H. Sima („Istoria mişcării legionare”, „Prizonieri ai puterilor axei”, „Sfârşitul unei domnii sângeroase”, „Era libertăţii- statul naţional-legionar”, „Pentru ce am pierdut războiul din răsărit şi am căzut în robia comunistă”), A. Simion („Regimul politic din România în perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941”, „Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei romane din 1944”), S. Singer (interventie 3 dec.’31, discurs la mesaj, P.Evreesc ), I. Sîrbu (1 mart 1925 Scrisoare din soroca- Năvala lăcustelor),
Lista (11)
I. Slavici („SOLL si HABEN”, „“Propaganda semitică”, “Jidanii militanţi”, „Semitismul” – 1902, etc.), G.Sofronie (1937 „Le principe des nationalites et les Traités de Paix de 1919 et 1920”), V. Solomon (de ex. în şedinţa din 29.11.30), Teşu Solomovici („Securitatea şi Evreii „), E.Spencer (1853 „Turcia, Rusia, Marea Neagra si Circazia”), Mircea Stănescu (lucrări ca: Procesele reeducării, articole ca „Despre o masă nu foarte rotundă”, „Despre ultima „demascare“ a „holocaustiȘtilor“ etc.), N. Steinhardt („Jurnalul fericirii”), M.Stelescu (interpelari parlamentare ca la 27.9.32, 8.10.32, , articole in „Cruciada românismului” ca „În ţara în care nimeni nu se mai revoltă”, „Omul trebuie să adere”, „Rectificări” etc. ), C. Stere (1918 „Marele rasboiu”), A. Stern („Din viata unui evreu roman”-1915, „Insemnari din viata mea”-1921), M. Sturdza („România si sfârsitul Europei”), I S Suciu (delegatul studentimii la adunarea de la Blaj 1925), P. P. Suciu (în Societatea de maine – „Romanizarea oraşelor din Ardeal”-1943), A.Şafran- cf J Ancel (cuvântare la alegerea ca rabin 1940, Telegrama conducerii Comunităţii evreilor din Bucureşti adresată Mareşalul Ion Antonescu, Comunitatea evreiască din România Memorii.1939-1947) , David Şafran („Marx a fost antisemit” -1979), P. Şeicaru (interpelari- ca la 5 apr.1934 la legea apararii statului, 2-3 iulie 1934 la Legea utilizării elementului românesc în întreprinderi, articole in Curentul, „Procesul constiintelor nationale”, „Politica aistorică”-1972), C. Şumuleanu (Nota din 1923 ianuarie 2- in „Antisemitismul universitar în România (1919-1939)”,
A Talex (in Cruciada Românismului 1935: „Panait Istrati!”, „Da! un pumn…”, „Antisemitism şi antiromânism” etc), Gh.Tătărăscu („Mărturii pentru istorie”- 9 dec.’25 „Rebeliunea” de la Tatar Bunar ), R. Theodoru („Romania ca o prada”),
Lista (12)
C.Titel-Petrescu (în „Lumea Nouă”: „Procesul Gărzii de Fier”-25 mart.1934, „Problema refugiaţilor evrei din Europa” – 25 nov.1938 ). N Titulescu („Cum am încercat sa salvez tezaurul”, 4 apr.’34 răspunde la interpelarea Maniu pe politica externa , 13 dec.’35 răspuns interpelării lui Gh Brătianu , 22 mai 1936 Ministrul afacerilor străine,către ministerul afacerilor străine), C. Troncotă („Mihail Moruzov şi Frontul secret”), Anatol Ţăranu (Foametea in Moldova Sovietica din anii 1946- 1947 ca fenomen premeditat), P. Ţurlea („Regele Mihai si maresalul Antonescu”, „Romani si evrei in secvolul xx”, „Pogromul de la Iasi din iunie 1941 date si documente” etc.), P. Ţuţea („Manifestul Revoluției Naționale”-1935, august 1990- Dialog cu Iulian Grigoriu, texte în Expres Magazin- datate 2-8 august şi 9-15 august 1990, dialog cu Titus Ceia şi Cassian Maria Spiridon publicat În ziarul Timpul din Iaşi, în numerele 43 şi 44 din 13 decembrie 1990), V. A. Urechia („Evreii duc la peire pe Maghiari”), J. A. Vaillant (România sau istoria, limba, literatura, orografia, statistica Românilor) , Al.Vaida -Voevod (interventii- ca la 13 aug. ’20- Ratificarea tratatelor, 30 mart.’34- Mărturie în procesul Codreanu, Atitudinea Frontului Românesc, 1 ian.’38, fragmnte din Memorii), I. Varlam („Pseudoromânia – Interviuri acordate lui Liviu VALENAS”), Vasiliu-Oituz (21 sept.’32 încetăţenirea evreilor din Galiţia în Maramureş),
Lista (13)
G. Vatamaniuc (din interviul „Muntele mărturisitor”- Constantin Hrehor), Liviu Vălenaş (Convorbiri cu Mircea Dimitriu), F. Verca („Paraşutaţi în România vândută”), A. Vişovan („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?”), Pan M Vizirescu („Spioana”-1942), M. Vîlcu Mehedinţi (lucrări ca „Distrugerea şi cucerirea României fără război”, „Memoria Istoriei – Dezvaluiri”, „Noi iertăm dar nu uităm”, „Istorie, documente inedite”, „România și Cominternul”, „În România n-a fost Holocaust”), Al Vlahuţă („Din trecutul nostru”), O. Voinea („Masacrarea studenţimii române”), M. Von Angelli („1854 Fier imbatranit. Amintiri intime din anii de război si pace”), F.W.von Bauer (1778 „Descrierea Ţarii romanesti”) , Gh Vornica (1942 „Naţionalismul biopolitic al lui Eminescu”), M. Vulcănescu („N. Iorga şi tineretul universitar”-1932, „O cruce pe mormântul eroului necunoscut” si „Sensul reacţiei naţionaliste”- 1933, „Creştinism, creştinătate, iudaism şi iudei”-1934, „Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut”), M. Weissmann (discurs la mesaj , 20 aug.’32, 29 nov.’32- Comunicare: calomnierea cultului mozaic), E Wiesel s.a („Raportul final al comisiei de studiere a Holocaustului în România”), W. Wilkinson („Relatare despre principatele Ţarii Româneşti şi Moldovei”), AD Xenopol (în „Istoria ideilor mele”, Istoria Românilor -vol 14 , „La question israelite en Roumanie”, „Naţionalism şi antisemitism”), V.Zărnescu („Holocaustul Gogoriţă diabolică”), Ş. Zeletin (în „Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric”-1925, „Neoliberalismul”-1927)