Tot curentul țării ar putea fi asigurat de Marea Neagră

România ar putea instala în largul Mării Negre turbine eoliene fixe cu o capacitate totală de 22 GW și care ar putea produce 54,4 TWh de energie electrică anual, aproape cât curentul generat anul trecut de România prin toate sursele sale: termo, hidro, nuclear, gaze, eoliene, solare etc., se arată într-un raport ale Energy Policy Group cu privire la potențialul sectorului eolian offshore al țării noastre.

Capacitatea naturală totală potențială estimată este de 94 GW, din care 72 GW în instalații plutitoare, ducând la o producție anuală totală de 239 TWh. România are o capacitate instalată totală de circa 22 GW însă numai jumătate este funcțională efectiv. Dintr-un exportator net de electricitate dar și de tehnologie, țara noastră a ajuns importator. Anul trecut, de exemplu, importurile au însumat 5,110 TWh, iar exporturile, 3,592 TWh, rezultând o balanţă negativă de 1,518 TWh. Consumul final de energie electrică al României a fost de 55,2 TWh, cu 1% mai mic faţă de nivelul înregistrat în 2018. Iluminatul public a crescut cu 10,6%, consumul populaţiei a fost mai mare cu 21,9%, în timp ce consumul în economie a scăzut cu 6,3%. Producţia de energie electrică a fost de 59,3 TWh, cu 7,8% mai mică decât anul precedent. Cel mai mult a scăzut producţia în hidrocentrale, cu 12,2%, şi cea în termocentralele clasice, cu 11,2%. În plus au produs centralele eoliene şi cele solare, fiecare cu 3% mai mult decât în anul precedent. Consumul propriu tehnologic în reţele şi staţii a fost de 5,6 TWh, mai mic cu 6%.

Energia eoliană offshore este considerată un pilon probabil în atingerea emisiilor de gaze cu efect de seră zero până în 2050, așa cum dorește Comisia Europeană. Continentul nostru găzduiește unele dintre cele mai semnificative resurse eoliene offshore din lume. O mai bună valorificare a acestui potențial va fi abordată în viitoarea strategie eoliană offshore din 2020 a Comisiei, care se așteaptă să consolideze o expansiune rapidă a eolianului offshore pe continent, de la capacitatea instalată actuală de 20 GW la 450 GW până în 2050. Generarea eoliană offshore poate oferi numeroase avantaje: ore de încărcare completă ridicate, ore de funcționare ridicate, variabilitate destul de scăzută și, în consecință, predictibilitate mai mare și erori de prognoză mai mici, precum și necesități mai mici de putere de echilibrare în comparație cu eolianul terestru și a fermelor solare.

Datele analizate în raportul amintit arată că viteza vântului crește odată cu distanța până la țărm, doar partea centrală a sectorului de apă adâncă având viteze ale vântului medii mai mari (aproape de 7 m/s). O mare parte din zona economică exclusivă (ZEE) a României constă dintr-o zonă de apă adâncă (> 50 m) care este mai potrivită pentru platformele plutitoare. Cu toate acestea, mai multe parcuri eoliene offshore din Europa au fost recent construite la aproximativ 60 kilometri de țărm, o distanță care se află chiar în zona de tranziție românească de la apele de mică adâncime la cele adânci.

Studiul identifică două grupuri potențiale cu cele mai favorabile condiții pentru o primă etapă de dezvoltare eoliană offshore, bazată pe turbine fixe: una cu factori de capacitate între 33-35%, la adâncimi de apă sub 50 de metri la 40-60 kilometri de țărm – o zonă care atinge echilibrul corect între resursele eoliene și costurile rețelei offshore necesare, având în vedere posibilitatea de a injecta ieșirea în stația electrică Constanța Sud și apropierea de portul Constanța. Cealaltă zonă prezintă resurse eoliene marginal mai bune, dar linia de transport a energiei terestre existente este mai departe spre interior și rețeaua de conectare ar trebui extinsă prin Delta Dunării, care este o zonă protejată.

Pentru a-și dezvolta potențialul eolian în Marea Neagră, România trebuie să abordeze o serie de probleme cheie, cea mai semnificativă fiind depășirea provocărilor rețelei. Orice nou parc eolian offshore dezvoltat în apele românești va trebui conectat la rețeaua din Dobrogea, unde o mare parte a activelor de producere a energiei electrice din țară sunt deja amplasate și sunt planificate să fie dezvoltate surse regenerabile suplimentare, alături de două noi unități nucleare la Cernavodă (reactoarele 3 și 4), până la efectul aproape de a dubla capacitatea instalată într-o zonă cu cerere locală de energie destul de limitată. O problemă separată o reprezintă conexiunile la rețeaua offshore. Pe măsură ce dimensiunea proiectului și distanța față de țărm cresc, se folosesc linii de tensiune mai mari pentru a minimiza pierderile electrice. Proiectele mari construite mai departe de țărm pot utiliza o conexiune pentru curent continuu de înaltă tensiune (HVDC), ceea ce duce la costuri inițiale mai mari.

Pentru a evita cheltuielile inutile și pentru a optimiza costurile infrastructurii offshore, planificarea coordonată avansată este primordială, începând cu faza de planificare a spațiului maritim. Guvernul ar trebui să pregătească, cu o implicare strânsă și timpurie a părților interesate relevante, Planul național de spațiu maritim (MSP), așa cum se prevede în Directiva MSP. MSP este extrem de important în promovarea intereselor statului și reducerea riscului de conflict între activitățile potențiale și prioritățile politice: transportul maritim, zonele militare, pescuitul, impactul asupra mediului și biodiversității, siturile arheologice, precum și alte facilități și activități economice.

Colaborarea și investițiile din partea dezvoltatorilor de parcuri eoliene trebuie încurajate cu scopul de a facilita construcția în timp util și de a maximiza utilizarea comună a conexiunilor offshore.

Producția de energie eoliană offshore va avea efecte benefice pentru piețele de energie din România. Sistemul energetic ar beneficia de o putere mai constantă și de o precizie sporită a previziunilor, ceea ce reduce costurile legate de gestionarea și echilibrarea energiei. Apoi, producția de energie electrică mai puțin volatilă crește șansele producătorilor offshore de a concura pe piețele futures, cu produse de livrare pe termen mediu și lung, care prezintă un risc comercial mai scăzut decât produsele oferite de colegii lor din onshore (cu sursele amplasate pe uscat). Presupunând o interconectivitate sporită a pieței regionale, electricitatea suplimentară curată va limita spațiul pentru generatoarele pe bază de combustibili fosili pe piețele spot.

Dezvoltarea parcurilor eoliene offshore ar trebui, de asemenea, să fie planificată pentru a facilita o decarbonizare accelerată a sectoarelor cheie, cum ar fi transporturile și industria, fie prin electrificare directă utilizând energie regenerabilă, fie prin utilizarea hidrogenului. Crearea cererii de hidrogen curat va contribui, de asemenea, la ușurarea dificultăților de evacuare a energiei electrice produse de parcurile eoliene offshore din regiunea Dobrogea. Dacă România folosește în mod eficient instrumentele financiare disponibile ale UE pentru dezvoltarea energiei curate, ar putea deveni un producător premier de hidrogen curat în sud-estul Europei și se poate transforma în exportator regional. Regiunea Dobrogea, în special, are toate condițiile prealabile pentru găzduirea unui centru de dezvoltare a hidrogenului, deoarece are atât perspective excepționale de a produce hidrogen curat prin intermediul surselor regenerabile de pe uscat și offshore,

Extinderea capacității portului Constanța este primordială. O instalație portuară bine echipată la distanță economică de zonele de dezvoltare eoliană offshore este o condiție esențială, având în vedere că componentele precum fundațiile, platformele sau stațiile sunt fabricate direct la cea mai apropiată instalație portuară, care joacă, de asemenea, un rol cheie în operațiuni și întreținere. Acest lucru evidențiază necesitatea de a încuraja și a sprijini modernizarea facilităților portuare și a infrastructurii pentru a găzdui turbine mai mari, pentru a crește volumul, pentru a deservi funcționarea și întreținerea, pentru a dezvolta facilități de instruire și centre de dezafectare pentru turbine fixe și plutitoare. Porturile sunt, de asemenea, importante pentru integrarea producției de energie a producției de energie offshore, fie ca și consumatori direcți de energie, fie prin potențialul de a deveni hub-uri pentru hidrogen curat.

De asemenea, România trebuie să urmărească obiectivul strategic de a atrage o parte semnificativă din noile lanțuri de aprovizionare care sunt create în întreaga industrie eoliană offshore din Europa. Sectorul creează o valoare adăugată semnificativă pentru economia UE dincolo de sistemul energetic, inclusiv în sectoare precum echipamente electrice, utilaje, metale, lucrări de construcții, telecomunicații etc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.