UE poate ajunge la o dependență și mai mare față de China și Rusia

Pe 5 decembrie a intrat în vigoare interdicția impusă de UE pentru importul pe cale maritimă a petrolului din Rusia. Măsura coincide cu impunerea de către țările membre G7 (SUA, Canada, Japonia, Marea Britanie și trei țări UE) a unui plafon pentru petrolul importat din Rusia – 60 de euro pe baril. Peste doua luni va intra în vigoare o altă sancțiune a UE – interzicerea importului de produse rafinate din Rusia: benzină, motorină, kerosen.

Ce impact vor avea aceste sancțiuni asupra Rusiei și ce impact vor avea asupra Uniunii Europene, care aduce din Rusia jumătate din importurile de motorină și a fost cel mai important client pentru petrolul nerafinat vândut de Rusia?

Răspunsurile din presa internațională variază de la ”depinde de cât de irațional va reacționa Vladimir Putin”, până la ”plafonarea prețului pentru petrolul din Rusia este o prostie, un ajutor financiar din partea Vestului pentru China și o cale pentru o creștere artificială a prețurilor”.

Mai toate analizele au în comun un lucru: deși se vor unele dintre cele mai dure sancțiuni aplicate Rusiei, interzicerea exportului de petrol pe mare și plafonarea prețului nu vor lovi economia rusă foarte puternic. Plafonul de 60 de dolari pe baril este unul foarte timid, câtă vreme Rusia a vândut până acum cantități mari de petrol cu doar 52 de dolari pe baril. Apoi, mai multe țări sunt exceptate de la interdicția impusă de UE: Ungaria, Cehia, Slovacia vor continua să importe petrol din Rusia (prin oleoductul Drujba), iar Bulgaria va importa în continuare chiar pe mare. Sunt exceptate și Germania și Polonia, țări care însă s-au angajat să renunțe la aceste importuri până la finalul anului.

Ce înseamnă un răspuns ”irațional” al Rusiei? Din perspectiva jurnaliștilor și experților citați de Politico, asta ar însemna ca Rusia să reducă producția și exporturile suficient de mult pentru a duce la o creștere a prețului petrolului care să compenseze efectul negativ al sancțiunilor G7 și ale UE. Politico arată că opoziția OPEC la o asemenea măsură a Rusiei ar putea fi foarte redusă (în ciuda presiunilor Statelor Unite asupra producătorilor din Golf), pentru că statele OPEC văd un precedent în plafonarea prețului pentru exporturile unei tari – dacă va avea succes, această măsură poate duce la crearea unui cartel al importatorilor de petrol și/sau la impunerea unor sancțiuni similare în cazul statelor OPEC. Interesul marilor exportatori – state nu tocmai democratice într-o lume definită de SUA ca scena a ”luptei între autocrație și democrație” – sunt mai degrabă interesate ca sancțiunile împotriva Rusiei să nu-și atingă scopul.

Cele mai multe critici legate de aceste noi sancțiuni se leagă de modul în care Vestul va subvenționa China – definită mereu ca un rival sistemic și o mare amenințare.

Plafonul de 60 de dolari pe baril pentru impus de G7 nu interzice achiziționarea petrolului de țările non-UE (unde a intrat în vigoare interdicția amintită). Pârghia prin care țările G7 cred că vor putea asigura respectarea plafonului de 60 de dolari sunt marile companii de asigurări de la Londra și New York, care care nu vor asigura transporturile din Rusia vândute mai scump. Nu înseamnă însă că Vestul are un monopol total asupra asigurărilor tancurilor petroliere și nici monopolul tancurilor petroliere – Rusia se poate baza in caz de necesitate pe o flotă învechită de petroliere și a făcut primii pași pentru crearea unui sistem paralel de asigurări. Așadar, fie la un preț mai mare de 60 de euro, dar cel mai probabil cu ”respectarea” plafonului impus de Vest, exporturile Rusiei se vor îndrepta către China, care nu va avea decât de câștigat de pe urma influxului de energie ieftină.

Un aspect foarte important, poate de aceea abia menționat în presa internațională, este că plafonul de 60 de euro pentru baril va deveni, de fapt, un preț minim pe piață petrolului. Economistul Daniel Lacalle susține că G7 nu a pedepsit Rusia, ci a creat un preț minim artificial, care nu va lăsa petrolul să se ieftinească masiv, în cazul unei crize. Acest lucru este un motiv de satisfacție pentru statele OPEC, care nu au decât să reducă producția, să ducă astfel la creșterea prețurilor și să vândă constant cu mult peste plafonul de 60 de euro impus Rusiei. În acest fel, țările UE, care se vor reorienta către petrolul din Golf și din SUA, vor funcționa cu energie scumpă, în timp ce China va beneficia de energia rusă ”ieftinită” chiar de G7. ”Când aud știrile despre „plafonarea prețului” mă întreb dacă birocrații au lucrat vreodată într-un domeniu competitiv. Poate că nu au lucrat, dar cu siguranță au fost sfătuiți de niște ”experți” care le-au spus că asta este o idee bună. Nu, este o prostie”, scrie Lacalle.

Iar, din februarie, China (și India) vor putea beneficia încă o dată de pe urma sancțiunilor, odată ce pentru țările UE va intra în vigoare interdicția importului de benzină și motorină din Rusia. Modelul industriei de profil din China și India este foarte clar – aceste țări importă petrol și exporta produse rafinate. O vor face cu atât mai mult începând din februarie. Vor importa petrol ieftin din Rusia și vor vinde motorină scumpă în UE. Industria de rafinare din Rusia va avea, într-adevăr, de suferit, însă impactul va fi amortizat de vânzările mari de petrol nerafinat. ”Cred că de pe piața produselor rafinate vor dispărea un milion de barili pe zi. Este doar 1% din total și nu pare mult, însă piața petrolului se bazează pe economia marginală. Este nevoie de foarte puțin pentru a înclina balanța și a ajunge repede la prețuri mult mai mari, ceea ce cred că se va întâmpla în februarie”, spune Claudio Galimberti, analist la compania norvegiană Rystad.

Îi dăm ultimul cuvânt amintitului Daniel Lacalle. ”Dacă G7 dorea să lovească finanțele Rusiei și exporturile Rusiei, atunci trebuia să investească investițiile în surse alternative și mai competitive de energie. Însă G7 face exact invers, continuă să pună piedici investițiilor în energie, piedici numite greșit taxe de mediu, care fac și mai grele diversificarea și securitatea aprovizionării”. ”Criza din anii 1970 a fost creșterea uriașă a investițiilor în energie. Asta a dus la scăderea prețurilor, inclusiv prin apariția unor producători non-OEPC”. ”Acum, cu așa-zisa plafonare a prețului pentru Rusia, producătorii vor fi tentați să investească cât mai puțin în producție și să vândă cât pot de mult din sursele existente. China și Rusia știu bine că energia din surse regenerabile și alte alternative sunt departe de a fi viabile și că trebuie mii de miliarde de dolari pentru extragerea cuprului, cobaltului și a altor metale rare, iar asupra multora dintre ele Rusia și China au cvasimonopol”.

”Prin așa-zisa plafonare a prețului petrolului rusesc și prin barierele în calea dezvoltării surselor interne în țările dezvoltate, G7 creează condiții pentru un super-ciclu al materiilor prime în care dependența de Rusia va crește, nu va scădea. Repet ceea ce spun de luni de zile: guvernele economiilor dezvoltate își conduc țările de la o dependență limitată de Rusia spre o dependență masivă de China și Rusia”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.