”Este o singură explicație pentru prezența în continuare a militarilor la Capitoliul: tranziția SUA de la o republică constituțională la oligarhie. Oligarhii se tem cel mai mult de demos, de oamenii obișnuiți despre care istoria ne arată că se ridică împotriva regimurilor conduse de elite egoiste. Oligarhii trebuie să înconjoare Capitoliul cu militari, pentru a le reaminti plebeilor că nu va mai fi posibilă o revoltă precum cea din 2016 și că vor fi zdrobiți dacă vor mai încerca”, scrie William S. Smith, directorul unui centru de studii la Universitatea Catolică din America, într-un articol publicat de The American Conservative.
”Aristotel spunea că oligarhia este un regim deviant care tinde să apară când elitele devin corupte și nu mai sunt interesate de binele comun, ci doar de propria îmbogățire. Pare o descriere corectă a elitelor din ziua de azi. Ideea că America este condusă de o oligarhie nu este nouă și a fost expusă chiar și într-un studiu al Universității Cambridge.
Este limpede că cei mai bogați au o influență disproporționată în politica americană. Atunci când țara merge la război finanțată prin legi care trec fără votul aleșilor, este limpede că Congresul are o influență foarte redusă.
S-a vorbit însă mult mai puțin despre pericolele pe care le generează tranziția la oligarhie. În Politica, Aristotel avertizează că oligarhiile sunt forme de guvernare instabile. Regimurile „mixte”, în care ceea ce astăzi numim clasă de mijloc are ceva putere politică, sunt regimuri mult mai stabile. Sfatul lui Aristotel pentru oligarhi este să evite ”să se bazeze pe instrumente politice inventate doar pentru a amăgi poporul, pentru că asemenea instrumente sunt inutile”. Pe scurt, nu minți, pentru că minciuna are picioare scurte.
Oligarhii americani nu au ascultat sfatul lui Aristotel – oare câți l-au citit? – și au recurs în ultimele decenii la o mulțime de minciuni pentru a-și justifica acțiunile.
În 2003, administrația Bush ne-a spus că fiii și fiicele Americii trebuie să invadeze Irakul, altfel vom fi distruși de „ciuperca atomică”. Apoi, când războinicii noștri nu au găsit arme de distrugere în masă în Irak, ni s-a spus că victoria este iminentă. Aceeași minciună continuă și cu Afganistanul. Oligarhii și servitorii lor au ieșit bine din aceste războaie: Paul Wolwowitz a ajuns să conducă Banca Mondială; David Petraeus a aterizat la gigantul financiar KKR; iar contractorii din industria armamentului au prosperat cu ajutorul generalilor în retragere pe care i-au adus în consiliile lor de administrație. Însă pentru familiile celor 35.000 de americani uciși, războaiele au fost o tragedie.
După câțiva ani a venit criza financiară din 20008. Știm ce a cauzat criza. Politicienii din ambele partide au cerut băncilor să ofere credite ipotecare unor grupuri favorizate, deși mulți nu aveau mijloacele să le ramburseze. Băncile s-au opus acestei politici. Economiștii au avertizat că urmează un dezastru financiar. Când dezastrul a venit, politicienii și oligarhii s-au grăbit să împrumute băncile. Băncile au putut în acest fel să continue contribuțiile financiare la campaniile politicienilor – un cerc vicios al oligarhiei în dezvoltare.
Împrumuturile oferite de Bush în 2008 au fost un eveniment decisiv în politica Americii. Este momentul în care niște elite distante au măsluit jocul, iar milioane de oameni au suferit consecințe grave. Mii de oameni din clasa de mijloc și-au pierdut casele sau au văzut cum valoarea lor se prăbușește. Oligarhii le-au spus oamenilor că aceste dificultăți sunt doar o parte a unui ciclu economic, ca lucrurile merg bine, apoi merg prost – este genul de explicație despre care Aristotel ar spune că are menirea de a amăgi oamenii, însă este inutilă din punct de vedere politic, deoarece nimeni nu va crede în ea.
Imediat după împrumuturile pentru bănci a venit Barack Obama. Ca mulți lideri democrați, Obama a spus că este un susținător al clasei muncitoare. De fapt, era chintesența politicianului oligarhic: școlit în Ivy League, lingușit de Hollywood, un susținător al împrumuturilor din 2008, scăldat în banii Wall Street-ului și plin de dispreț față de oamenii simpli atașați de armele și religia lor.
Progresismul ideologic al lui Obama i-a speriat pe mulți. A apărut o ripostă a clasei de mijloc, sub forma aripii Tea Party din Partidul Republican. Oligarhii nu au vrut ca acești țărănoi să aibă vreo influență, iar fiscul a fost mobilizat împotriva lor. Câțiva ani mai târziu, Departamentul Justiției din administrația Obama a declarat că nu au existat motive politice pentru înăbușirea acestei mișcări – o declarație mincinoasă.
În timpul președinției Obama, FoxNews și-a dat seama că oamenilor nu le place să fie mințiți și a început să ia la puricat toate scandalurile în care se părea ca administrația Obama mințea: asasinarea ambasadorului SUA în Benghazi, e-mail-urile lui Hillary Clinton, reforma Obamacare, etc. Așa cum s-ar fi așteptat și Aristotel, FoxNews a început să aibă audiențe record când vorbea despre minciunile sistemului. Rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă care scandal a fost mai grav sau dacă administrația Obama a mințit mai mult decât administrația Bush. Este suficient însă ca mulți americani de rând au fost convinși că elitele sunt niște mincinoși în serie.
În acest moment a aterizat Donald Trump. Aristotel scria că, atunci când oamenii cred că sunt conduși de o oligarhie coruptă, ”aproape oricine este bun să le fie lider”. Președintele Trump poate fi descris ca un tip vulgar, narcisist, lipsit de maniere și chiar ca un demagog, însă oamenii căutau un campion al luptei împotriva unui sistem corupt, motiv pentru care l-au susținut. Mesajul lui Trump a avut ecou, pentru că a dat glas nemulțumirilor ce fuseseră ignorate de sistemul oligarhic: delocalizarea fabricilor, reducerea salariilor, imigrația necontrolată, disparități uriașe ale veniturilor, profanarea simbolurilor naționale, războaie fără sfârșit. Trump nu a rezolvat aceste probleme, însă a știut foarte bine să arunce vina pe oligarhi și să le submineze legitimitatea.
Cu Trump, mulți americani au înțeles că oligarhia americană este formată din elitele din presă, universități, politică și afaceri și că această oligarhie a schimbat regulile jocului în favoarea ei. De aceea, chiar înainte de nominalizarea lui Trump pentru cursa prezidențială, oligarhia a căutat să submineze această mișcare. L-au spionat ilegal în speranța că îl vor prinde conspirând cu Rusia. Am asistat cu toții la farsa investigației Mueller. Multe informații false și multe scurgeri din interiorul serviciilor au ajuns în paginile The Washington Post, al lui Jeff Bezos. Niciunul dintre servitorii oligarhilor care au comis aceste ilegalități nu a fost pedepsit. Adepții lui Trump, care simțeau că au în cele din urmă un lider care să lupte pentru ei, au luat toate astea personal.
Ultima lovitură încasată de clasa muncitoare și de micii afaceriști a fost pandemia. În timp ce se distrau fără să poarte măști, oligarhii din California au zdrobit o sută de mii de afaceri mici. În timp ce oligarhii se refugiau din marile orașe și țineau ședințe pe Zoom din casele de vacanță, oamenii simpli își puneau măștile și mergeau la muncă în depozite, la spital, la băcănie (asta daca mai aveau loc de muncă). În timpul pandemiei, averea netă a oligarhilor a crescut cu 391 de miliarde de dolari, în timp ce șomajul a atins cifre record.
Apoi au venit alegerile din 2020. Doar o amplă investigație poate stabili dacă acuzațiile lui Trump cum că alegerile au fost fraudate conțin un adevăr, însă, având în vedere comportamentul lipsit de scrupule al oligarhiei în timpul administrației Trumo, suspiciunile susținătorilor săi sunt de înțeles. Ideea că alegerile au fost furate, încurajată de Trump, a fost ultima lovitură.
Strategia oligarhilor a fost să folosească protestele de la Capitioliu pentru a justifica înăbușirea oamenilor simpli o dată pentru totdeauna. În primul rând, l-au interzis pe Trump pe platformele sociale și l-au izolat astfel de susținătorii săi. Apoi, au încercat să-i facă imposibilă o eventuală realegere, inițiind un al doilea impeachment. Ar mai trebui să urmeze doar niște anchete demne de o republică bananieră, care să ducă la concedieri și interdicții de a părăsi țara pentru mulți dintre susținătorii lui Trump, așa cum se întâmplă cu sistemul de credite sociale din China. Este vorba despre folosirea tuturor instituțiilor de forță federale împotriva protestatarilor pro-Trump, lăsându-i însă în pace pe protestatarii de stânga din perioada verii 2020, pentru că ei au parte de susținerea morală și financiară a oligarhilor.
Oligarhii vor presupune că, având un parteneriat cu America corporatistă, cu Silicon Valley, cu presa de mainstream și cu FBI, dominația lor politică va fi permanentă. Par să nu-și dea seama de furia pe care o provoacă această consolidare a puterii lor.
Volatilitatea politicii din SUA este dată de ciocnirile dintre instituțiile controlate de oligarhie și oamenii obișnuiți care privesc cu dispreț la niște elite care impun o cultură progresistă, o perspectivă filosofică total străine. Intrăm în ceea ce istoricul Michael Vlahos a numit „ciclul răzbunării”. Nu mai căutăm compromisul și pozițiile comune; acum, politica nu înseamnă decât zdrobirea adversarului, așa cum face o armată atunci când vrea să obțină capitularea necondiționată.
Istoria ne arată că liderii revoluțiilor populiste tind să devină tot mai radicali, la fel și masele. Este o tendință cu atât mai valabilă cu cât elitele nu reușesc să-și dea seama de nemulțumirile maselor, așa cum s-a întâmplat în Franța și Rusia. Acum se întâmplă în Statele Unite.
Ca mulți dintre membrii elitei, Joe Biden pare să uite că stă pe un butoi cu pulbere. Dacă Biden va continua să nesocotească doleanțele celor mulți și nu va fi decât o portavoce a oligarhiei, atunci Aristotel ar spune că țara se îndreaptă spre ceva rău”.
foarte just. din castelele facute din carti de joc e suficient sa tragi de o singura carte si totul se prabuseste. personal, astept cu nerabdare.
– Interesant de stiut daca se mai preda/studiaza in universitatile din USA despre Socrate, operele lui Platon si Aristotel! Cred ca alde „corectii progresisti” sunt capabili sa condamne orice constiinta publica care nu le canta`n struna ca pe Socrate ! Oare acuzatorii din antichitate ai lui Socrate nu au urmasi lor in prezent ? Distinctia directa intre aparenta inselatoare,straluirea pasagera și esență, ființa umana nesupusă vicisitudinilor și capriciilor de moment in contradictie cu folosirea spectacolului si exhibiției ca motoare de amagire si izvoare de putere. Cunoasterea de sine ca fundament intre a fi” și ceea ce doar pare a fi .Toti cei care gandesc si mai produc si argumente temeinice devin primejdiosi si trebuie eliminati din calea credinciosilor lui big brother, asa a fost ante dec. `89 si e pe cale rapida de a deveni legea unica de azi !
Articolul foarte bun
„SUA în Benghazi, e-mail-urile lui Hillary Clinton, reforma Obamacare, etc. Așa cum s-ar fi așteptat și Aristotel, FoxNews a început să aibă audiențe record când vorbea despre minciunile sistemului” cu siguranță acest fapt a dus la alegerea lui Trump ….
bideu nu are nici o putere atat timp cat Presedintele Trump a taiat „conexiunea banilor” dintre DC si vaticanul chinezesc. de asta sunt disperati, de asta se inconjoara de armata. in curand acest buboi anti-omenesc se va sparge.
Nu poti sa ai democratie adevarata cu doar doua partide. Se succed la putere fiecare cu aceleasi lozinci si interese nimic nou. In plus amandoua nu au nicio legatura cu clasa de mijloc. Toate traficurile de influenta sunt legalizate sub diverse forme de lobby. The best democracy money can buy!