Pe vremea regimului comunist, ştiam cu toţii cu ce se ocupă statul: planuri cincinale, învăţământ, sănătate, poliţie, armată.
Azi? A rămas să se ocupe cu toate acestea, dar nu mai are pârghii economice directe. Investiţiile statului nostru actual nu mai merg către vreo fabrică de ARO-uri (de pildă), ci către infrastructura necesară circulaţiei unor autoturisme. Dar dacă nu mai facem autoturisme, căci erau fier vechi, de ce să mai facem, atunci, şosele şi autostrăzi? Aşa gândea Băsescu în 2007. Ca un olandez zburător. Nu avem trafic destul pentru autostrăzi, zicea marinarul ajuns mare peşte pe uscat.
Nu am înaintat nici măcar un pas faţă de acei ani, dar acum peştii naufragiaţi pe uscat recunosc că aici nu e ca în apă şi ar fi bine să avem infrastructură rutieră chiar dacă asta ar da multă plusvaloare portului Constanţa şi s-ar supăra olandezul nezburător.
Nezburătorul Timmermans ne-a şi zis-o: ocupaţi-vă doar de justiţie, că e în pericol. Lăsaţi dracului gândurile despre autostrăzi…
Bine, bine, dar în acest timp, măcinat la moara vorbelor în gol, am fi putut dezvolta învăţământul şi sănătatea. De învăţământ am fi avut nevoie ca să formăm, de pildă, nişte ingineri de drumuri şi poduri. De sănătate nu prea ştiam de ce am avea nevoie până să apară pandemia. Liberalul Câţu a spus în Parlament să nu mai băgăm bani în sistemul statal de sănătate, că ăsta e un mit, să lăsăm sistemul privat să se dezvolte, căci, nu-i aşa, ce e mai scump cu siguranţă e mai bun.
Nu are rost să pomenim aici de poliţie. Acolo câţismul învinsese înainte de Câţu: să o lăsăm la cheremul clanurilor private şi totul va fi în regulă, poliţia noastră nu va ajunge niciodată la… fier vechi.
Aşadar, cu ce rămânea statul în cârcă? Cu învăţământul şi, eventual, cu sănătatea. Până la pandemie, doar cu învăţământul. Şi? Nu putea fi privatizat pe faţă, în chip integral, dar putea fi mafiotizat pe la spate cât cuprinde: plagiate, nepotisme, feudalism de catedră, doctorate scrise de „negri”… Şi? Eram pe locul 600 în clasamentul mondial al calităţii universitare, acum suntem pe locul 700.
Românul de rând? Lui i se spunea că statul se ocupă cu salariile şi pensiile. Şi i se părea destul. Ce vota el la alegeri? Să nu mai fie sufocat învăţământul de plagiate? Îl durea în cot, îşi amintea cum a copiat el la bac. Să avem spitale bune şi destule? Nu-l durea nimic, nici măcar cotul.
Ştie cineva, azi, că statul e mai important decât o mie de partide, că aşa ar trebui să fie, în fapt? Mira-m-aş! Zilnic primim în ochi praf de partid, iar când vorbeşte câte un ministru pe ici, pe colo, nu ne mai uităm în gura lui decât dacă zice de pensii ori de salarii. Am fost învăţaţi vreme de 30 de ani că praful de partid e praf de stele şi nimeni n-a mai propus să avem un stat de cinci stele. Las’ că-l bem şi p-ăsta de două stele! Uite ce mişto se ceartă Băse cu Ponta!
N-are nimeni stat la mişto ca noi. Poliţie la mişto. Învăţământ la mişto. Pandemie… hopa că asta nu e prea mişto!
Ce a ajuns, la noi, să fie statul? Doar un buget. Atât? Şi mii de miei de partid care sug la această oaie cu o singură ţâţă. Ţară de oi şi de oieri, ce să-i faci?!
Ca să închei, citez un înţelept şi îi păstrez numele pentru mine: cheia oricărei chestiuni sociale stă în învăţământ, iar cheia oricărui învăţământ este o chestiune de sănătate a discernământului individual. Prost înţeleptul?
Avem nevoie de o Constituţie care să-l facă pe preşedintele ţării şi premier, nu avem nevoie de o republică parlamentară în care politrucii aleg un preşedinte după chipul şi asemănarea lor pentru ca, apoi, premierul să fie sluga unor slugi. Doar un premier de tipul celui din SUA mai poate face aici, în România, reformele necesare. Şi abia aşa SRI (statul nostru paralel) nu va mai lucra splitat de tensiunile preşedinte-premier, iar justiţia va putea fi politizată unitar şi raţional, nu selectiv şi pasional. Aşa era în SUA până la conflictul Trump-democraţi: unitară şi raţională. Conflictul din SUA s-ar putea reproduce şi la noi, sub noua Constituţie, dacă SRI ar deveni splitabil.
Să recapitulăm: ce e statul? Când nu mai ai deloc agricultură de stat, dar menţii 14.000 de funcţionari de stat în Ministerul Agriculturii, mafie politică e statul.
Dar nu vrei sa-ti dea statul si sa mananci? Sau sa-ti reamenajeze casa. Sau sa-ti faca casa? Sau mai bine un cartier?
Foarte coerent, dle Buduca! In 95% din cazuri cheia dezvoltarii unei societati este in scolile pe care statul le sustine; iar un stat sanatos va face aceste fapte. Oamenii educati dobandesc abilitati practice,sociale si au discernământ individual. Oamenii lipsiti de educatie, lipsiti pana si de educatia din familie, sunt viitoare victime si viitoare probleme sociale. Cine dintre personajele cu educatie serioasa, fundamentala, specializata mai gandeste la Constituţie, la calitatea republicii noastre parlamentare, la functiunile statului? Politrucii emanati in 89 si puii lor au luat in stapanire institutiile statului; ei si-au ales preşedinti după interesele lor, interese distructive pentru un stat organizat pe principii democratice, sociale. Se tot afirma prin presa ca structurileSRI (statul paralel) au infiltrat si incalecat celelalte institutii ale republicii, parlamentul, justiţia, armata, invatamantul, politia, prefecturile,primariile…Ceva trebuie sa fie adevarat in aceasta „ipoteza” din moment ce in 30 de ani republica cu capitala la Bucuresti a ajuns marfa pentru mafiotii si speculantii locali ori straini. Ce e statul actual? O organizatie de funcţionari cu sau fara grade in slujba mafiei politice si economice.