Cea mai dură dovadă a incompetenţei ministrului Nelu Tătaru este faptul că încă nu avem un mecanism care să stimuleze donările de plasmă din partea celor care au trecut prin infecţia COVID-19 şi s-au vindecat. Ar fi fost posibil să avem acest mecanism încă din aprilie, când s-a ştiut că plasma prelevată de la cei vindecaţi este un tratament eficient. Niciun gânditor lucid în acest guvern de la Hamangia? Niciunul. Doar mestecări de vorbe. Doar paranoici obsedaţi de vinovăţia altora…
Birocraţii de la Ministerul Sănătăţii au compus o procedură de acces la centrele de donare de plasmă care descurajează accesul. Marea Britanie are deja 100.000 de donatori. Noi abia am ajuns la nivelul 400. Nelu Tătaru se lamentează că românii nu ar fi omenoşi. Orban încă n-a aflat că avem la îndemână cel mai ieftin şi eficient tratament. Iohannis mai citeşte prin diverse rapoarte ce e aia plasmă şi îşi propune să înţeleagă de îndată ce diferenţă există între anticorpi şi bodyguarzi.
Ai impresia că, de când l-au mazilit pe doctorul Cercel în urma unei dispute despre cercetarea prezenţei anticorpilor în populaţia noastră, guvernanţii nu mai vor ca românii să audă de imunizările naturale nici dacă ar fi vorba să folosim aceste autoimunizări pentru un tratament.
Nu e loc de glumă însă. Da, guvernanţii actuali au ajuns să fie frâna majoră în calea combaterii COVID-19. Fără voie, ai zice. Fără voie sunt loviţi de o incompetenţă multilateral dezvoltată? Poate. Dar SRI de ce nu bagă de seamă că de luni de zile nu punem în mişcare acest mecanism de vindecare, la mare cinste în alte ţări?
Toată energia mentală a guvernanţilor este focusată pe alegeri, pentru succesul cărora au luat în braţe chiar şi un mecanism de forţare a diagnosticelor de tip pozitiv. Altminteri, nu îţi poţi explica de ce nu amână alegerile.
Dar niciun judecător din lume nu i-ar putea exonera de amânarea cu lunile a mecanismului eficient de prelevare de plasmă de la cei care au trecut prin COVID-19 şi s-au vindecat. Nu vor ajunge, desigur, în faţa judecătorilor în vremea actualilor procurori.
Dar ar fi cazul să se intereseze mai bine dacă crima de non-combatere a infecţiei COVID-19 nu ar putea face parte din seria de infracţiuni imprescriptibile. Dacă actele violente ale minerilor din 1990 au fost acceptate, la CEDO, drept crime împotriva umanităţii, cu atât mai mult zădărnicirea combaterii acestei infecţii prin incompetenţă guvernamentală ar putea fi considerată o infracţiune imprescriptibilă.
De regulă, incompetenţa guvernanţilor ne costă economic. Nu există tribunale pentru aceste costuri. Dar pentru costurile în vieţi omeneşti există tribunale încă din Antichitate.
Norocul incompetentului de când e lumea lume e că nu ştie cât rău face. El face tot binele de care e capabil. Ce fac însă cu acest prilej competenţii? Care competenţi, dacă noi, românii, nu am reuşit, până în ziua de azi, să avem niciun CSAT în care să fie discutată soarta pădurilor noastre? Cum am putea avea un CSAT despre nişte bolnavi care mor fără tratament deşi există ce i-ar putea salva?
ministru săracu a nimerit într-un minister impotent și incompetent; ar fi bună o listă cu cei competenți de acolo sau din jurul ministerului. funcționari veșnici care pot pune capac oricărui ministru. de secretari de stat ce să mai voribm? dar despre directori? o adunătură.
lista cu „bile albe” ar fi și utilă și riscantă; adunătura de incompetenți ar face tot ce pot să îi elimine …
Un popor de competenti nu si-ar fi ales un presedinte DUSMAN a toate si a tot si nu i-ar fi sustinut minciunile si faradelegile.