JURNALUL PANDEMIC (1)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – Vocalize în do de sus sau mirificele avantaje ale lui SARS-COV-2, cel răsfățat drept „Noul Covid 19” (Cele 124 de Corespondențe necenzurate din Republicile Vandana în vremea pandemiei) apărut la Editura Junimea Iași în 2021

0. Justificare

„Justificare”, nu „Prefaţă” şi nici „Întroducere”! „Prefaţa” sau „Întroducerea” nu exprimă decât ceea ce fac şi „lansările de carte” în faţa publicului: momente mai mult sau mai puţin festive, în care este posibil orice, în afară de a fi arătat şi doar cel mai mic cusur al lucrării prezentate şi – Doamne fereşte! – vreo umbră pe chipul gloriosului autor.

Această „Justificare” nu vrea decât să repete că la fel ca un instrumentist obligat la sute de ore de game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiţie, la fel şi scriitorul depune ore multe de exerciţii înainte de a plonja în marele roman. La fel şi scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciţii înainte de a plonja în marele roman… La fel şi scriitorul ar trebui să facă vocalize.

În ceea ce mă priveşte, după cei douăzeci şi şapte de ani, două luni şi patru zile cât am trăit sub zodia CELOR O SUTĂ, simt nevoia unui asemenea antrenament, înainte de a mă angaja într-un nou proiect de anduranţă. În speranţa că acesta îmi va mai fi îngăduit…

Iar dacă unii vor constata că exerciţiile acestea sunt inegale, ei vor trebui să ştie că aceste texte nu sunt decât rodul câte unei zile: există zile mai bune şi există zile mai puţin bune. Şi chiar şi zile când n-ai niciun chef să faci „vocalize”. Dar le faci. Există zile mai bune şi există zile mai puţin bune. Atât pentru scriitor, cât şi pentru cititor. Aşadar, un ultim caiet de vocalize.

1. O mărturisire preliminară

„La 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma şi următorul măcel, Marile Puteri au decis¹ să se nască două noi state Vandana: Vandana de Sud şi Vandana de Nord. Mai rămânea doar trasatul graniţelor, misiune încredinţată Celei mai Mici dintre Marile Puteri. Şi, astfel, summitul s-a încheiat şi a urmat banchetul. Unde se ştie că se iau Marile Decizii – fapt de notorietate. Aşa că, pentru a nu pierde oportunitatea, Cea mai Mică dintre Marile Puteri a terminat în mai puţin de opt minute trasarea hotarului dintre Republica Vandana de Sud şi Republica Vandana de Nord. Iar guvernele din cele două republici surori au purces pe dată să ridice un gard lung de trei sute optzeci şi şapte de kilometri de sârmă ghimpată electrificată. Iar, în marea sărbătoare ce a urmat, s-a dat un aer optimist acestei frumoase împrejmuiri, au fost plantaţi trandafiri agăţători dintr-o specie căreia curentul de înaltă tensiune nu numai că nu-i dăunează, ci chiar o stimulează, o specie împrăştiind un miros încântător.” („Hotarele istorice, Vocalize în re minor”, Editura Junimea, Iași, 2015)

Între cele două republici surori, incompatibilitățile sunt tot mai mari, și asta nu numai din pricina soiurilor diferite de boia. În Republica Umanistă Vandana se fac mereu bancuri ironice cu Vüntzi în prim-plan, în timp ce în Rapublica Democratică Vandana, Vantzi este personajul făcut de râs.

După ce am publicat, cu puțini ani în urmă, în cadrul VOCALIZELOR, caietul de reportaje din cele două republici Vandana, am fost acuzat nu numai de rea intenție și denaturarea adevărului, dar și de propagandă dușmănoasă („vădit dușmănoasă”!) împotriva Vandanei de Nord, respectiv de propagandă dușmănoasă („vădit dușmănoasă”!) împotriva Vandanei de Sud. În afară de a fi declarat persona non grata în cele două state frățești despărțite de gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte de kilometri între cele două republici surori, Vandana de Nord (Republica Umanistă Vandana) şi Vandana de Sud (Republica Democratică Vandana), lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă de kilometri – A Opta Minune a Lumii – am fost citat la o mulțime de instanțe atât civile, cât și penale, naționale și internaționale pentru a răspunde pentru „faptele comise”. Ca să nu mai amintesc și de cele opt atentate din care am scăpat în mod cu totul incredibil. Dar asta este o altă poveste.

Acum mă aflu în situația de a încheia ciclul VOCALIZELOR: după ENIGMELE INFINITE, Vocalize în Do major, Editura Mirador, Arad, 2014; HOTARELE ISTORICE, Vocalize în re minor”, Editura Junimea, Iași, 2015; JUSTIŢIA SUVERANĂ, Vocalize în mi minor, Editura Junimea, Iaşi, 2016; HÂRTIILE OFICIALE, Vocalize în Fa major, Editura Junimea, Iaşi, 2017; JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol major, Editura Junimea, Iaşi, 2018, CUVÂNTUL COTIDIAN, Vocalize în La major, Editura Junimea, Iaşi, 2019 și ENERVANT, Vocalize în si bemol minor, Editura Junimea, Iaşi, 2019, așa că urmează JURNALUL PANDEMIC – bineînțeles în gama Do Diez major – și îmi dau seama că nu e deloc indicat să continui cu finalizarea reportajelor din cele două republici Vandana. E drept că toate procesele ce mi s-au intentat m-au absolvit de orice vină, însă abia ce se dă soluția într-un caz, că mă pomenesc iar cu alte citații. Și sunt conștient că, după ce am scăpat cu viață din cele opt atentate într-un mod atât de miraculos, reluarea reportajelor din cele două Vandane nu constituie decât o provocare absolut iresponsabilă la adresa destinului. Cât o să mă mai protejeze acesta? Pe de altă parte, însă, dacă ai spus „A” trebuie să spui și „B”, iar dacă ai pornit de la „do” și ai parcurs și celelalte game, trebuie să și termini ceea ce ai început. Adică să faci vocalize și în „do de sus”. Așa-i? Sigur că-i așa! Deci, asumându-mi riscuri uriașe, voi merge până la capăt. (Până la capătul exercițiului ori până la capătul vieții mele.) Și, indiferent ce aș scrie, la ora actuală orice subiect este acoperit de pandemia Coronavirus SARS-COV-2, răsfățată și drept „Noul Covid 19”. Așa că acest caiet va fi un fel de jurnal de front din cele două republici frățești în timpul dominat de Marea Infectare.

Dar, pentru o mai bună înțelegere a celor ce au fost și a celor ce urmează, voi încerca să explic ce a dus la incriminarea mea și care a fost, după părerea mea, ce m-a salvat (până acum…). Desigur, explicațiile acestea sunt subiective și nu reprezintă decât opiniile mele (pentru care n-ar fi deloc exclus să mă pomenesc și cu alte amenințări cumplite).

Fie ce-o fi!

2. (Deci) ce m-a salvat până acum

O primă ipoteză (sigură)

După cum se știe, la 24 septembrie (după unele surse în anul 1947, după altele – la fel de credibile – în anul 2008), la sugestia și cu acordul Marilor Puteri, Regatul Vandana (de tristă amintire) a fost abolit, născându-se – într-o atmosferă de înalt entuziasm patriotic – cele două republici surori, Vandana de Sud (Republica Democratică Vandana) și Vandana de Nord (Republica Umanistă Vandana). S-a sperat astfel că vandanii și vündünii își vor consolida împreună viața liberă și viitorul luminos în deplină armonie sub indicațiile protectoare ale Celor Patru Mari Puteri. Totuși, intrigile criminale ale unor elemente dușmănoase au perturbat (și mai perturbă) conviețuirea blândelor neamuri de același sânge. (Adevărul cu „neamurile de același sânge” este pus și el sub semnul întrebării de aceiași parșivi dușmani în blană de oaie.)

De pildă, problema legată de boia. Îmi permit să reproduc din Vocalizele în re minor această chestiune pe cât de ireconciliabilă, pe atât de veșnic presantă: „În Republica Vandana de Nord, se spune că, datorită factorilor climaterici atât de favorabili, boiaua din ardei dulce este foarte ieftină, spre deosebire de Republica Vandana de Sud, unde doar boiaua din ardei iute se găseşte la preţuri extrem de atractive. Şi aceasta nu este decât una dintre ireconciliabilele deosebiri fundamentale dintre cele două ţări. Una dintre acele deosebiri ce pot da naştere oricând unei scântei apte de a provoca mari conflagraţii pe care doar politica plină de înţelepciune a celor două guverne o mai amână. Dar câtă vreme se va mai putea stopa o dispută mereu alimentată de scrierile iresponsabile ale unor autori iredentişti? Şi nu este vorba doar despre jurnalişti inconştienţi, ci chiar şi de savanţi de mare notorietate: de pildă, academicianul Ron Becket a publicat un volum cu studii amănunţite asupra avantajelor oferite de boiaua dulce comparativ cu cea iute. Asta în vreme ce în partea cealaltă a graniţei, Academia de Ştiinţe Medicale a dovedit (cu cazuri clinice concrete) efectele terapeutice extraordinare ale consumului de boia iute. Drept urmare, în Republica Vandana de Nord a fost categoric interzisă boiaua iute, iar în Republica Vandana de Sud, în urma unui plebiscit, a fost prohibită, sub sancţiuni extrem de severe, boiaua dulce.” Consider că mai explicit nici nu se poate arăta atmosfera profund alterată de sub cerul comun al celor două republici surori.

Revenind: când Republica Democratică Vandana m-a dat, mă dă și mă va mai da în judecată pentru defăimare, rea intenție, denaturarea adevărului și propagandă dușmănoasă („vădit dușmănoasă”!), Republica Umanistă Vandana m-a sprijinit, mă sprijină și mă va sprijini de fiecare dată în instanță cu cei mai buni avocați. Și, desigur, când Republica Umanistă Vandana m-a dat, mă dă și mă va mai da în judecată pentru defăimare, rea intenție, denaturarea adevărului și propagandă dușmănoasă („vădit dușmănoasă”!), Republica Democratică Vandana m-a sprijinit, mă sprijină și mă va sprijini de fiecare dată în instanță cu cei mai buni avocați. (Inutil de amintit că acele celebre – și extrem de scumpe – case de avocatură vor proveni din țări neutre, „ca să nu se confirme zvonul” că aș fi plătit în „activitatea mea dușmănoasă” de cealaltă republică soră. Uneori se întâmplă ca în aceași cauză, același apărător să mă reprezinte și de o parte și de cealaltă, fapt care și el ar fi suficient să dovedească fără putință de tăgadă neutralitatea mea. Dar…)

3. (Deci) ce m-a salvat până acum

A doua ipoteză (posibilă)

Așa cum se întâmplă atât de des, unii oameni mai sunt confundați cu alți oameni. De pildă, un domn X a făcut o sesizare la Poliție, cum că m-ar fi văzut pe stradă drept celebrul bandit Bilinger. (Desigur numele domnului X nu poate fi divulgat până ce Bilinger nu va fi prins.) Și domnișoara Y a spus că m-a văzut la ștrand și că eu n-aș fi altul decât celebrul ticălos Billinger. (Bineînțeles nici numele domnișoarei Y nu poate fi încă divulgat.) Prima problemă a fost că în sesizarea scrisă de domnul X, odiosul Bilinger apare cu un singur l, în timp ce în sesizarea scrisă a domnișoarei Y, ticălosul Billinger apare notat cu doi l. (Faptul că domnișoara Y are un doctorat în științe, în vreme ce domnul X, doar un biet master nu pare suficient pentru a explica diferențele dintre numele sesizate. Cel puțin până la recurs.) A doua problemă a fost că la sediul Poliției, cei doi (domnișoara doctor Y și domnul X) m-au recunoscut fără tăgadă că aș fi ticălosul Billinger, respectiv odiosul Bilinger, în vreme ce alți doi martori se jurau că eu aș fi chiar eu. Așa că avocații au putut ușor să amâne un termen după altul până ce acuzarea va izbuti să demonstreze în mod indubitabil fie că eu sunt eu, fie că eu sunt ticălosul Billinger, repectiv odiosul Bilinger. Până atunci, Curtea, în înțelepciunea ei, nu știe pe cine să judece: pe ticălosul Billinger, repectiv odiosul Bilinger sau pe cel ce pretind eu că aș fi eu.

După unele opinii ale unor profesioniști de cea mai înaltă calitate, pentru ca să poată fi rezolvată speța, vor fi necesare numeroase expertize și contraexpertize, ceea ce ar putea amâna procesul douăzeci și opt de ani și patru zile, în cel mai bun caz. În cel mai bun (?) caz! Alți profesioniști apreciază timpul necesar de patruzeci și nouă de ani, opt luni și o singură zi. (Eu nu am calitatea să judec pronosticurile unor specialiști de o asemenea notorietate. Singurul lucru pe care pot să-l fac este să trăiesc atât încât procesul să fie pornit. Că finalul tot n-am șanse să-l apuc.)

4. (Deci) ce m-a salvat până acum

A treia ipoteză (imposibilă)

S-a făcut că însuși Președintele Celei de A Doua Mari Puteri și-a arătat într-un discurs televizat îngrijorarea pentru încălcarea gravă a drepturilor omului într-o serie de țări, printre care a amintit și de Republica Umanistă Vandana. Bineînțeles, Guvernul Vandanei de Nord (Republica Umanistă Vandana) și-a exprimat public dezamăgirea pentru acuzele Președintelui Celei de A Doua Mari Puteri. În schimb, Guvernul Vandanei de Sud (Republica Democratică Vandana) nu s-a sfiit să aplaude la fel de public declarația Președintelui Celei de A Doua Mari Puteri. Urmarea a fost că Președintele Celei de A Treia Mari Puteri n-a putut să nu intervină și să se exprime public și fără echivoc, împărtășindu-și îngrijorarea în legătură cu „consecințele imprevizibile” ale situației create. Așa că Însuși Președintele Primei Mari Puteri, declarând public și fără echivoc drept „inacceptabilă grava segregație pusă pe tapet în mod iresponsabil de către unele forțe”, a precizat că este necesar ca Problema celor două Vandane să fie în sfârșit clarificată odată și pentru totdeauna. În urma acestor intervenții, a fost anunțat summit-ul „4 + 17 + 2” în care 4 reprezintă, desigur, Cele Patru Mari Puteri, 17 cele șaptesprezece state neutre, iar 2 bineînțeles cele două Vandane. (Acestea invitate în calitatea de observatori.)

Obținând acreditarea din partea a nouă trusturi de presă, am putut să fiu prezent la summit-ul „4 + 17 + 2”. (De fapt, 4 + 14 + 2, întrucât Ceylon-ul, deși invitat, nu s-a prezentat fiindcă nu mai există un stat cu acest nume, iar alte două țări au protestat de acasă, votând „Nu” încă înaintea începerii lucrărilor.) Un moment neplăcut a fost când, în cuvântul său, înaltul reprezentant al Insulelor Guru Guru, după ce a ținut un discurs extrem de acid la adresa Vandanei de Nord (Republica Umanistă Vandana), a trebuit să recunoască imprudent că în Insulele Guru Guru nu se știe unde se află pe glob acel stat „unde drepturile omului sunt călcate în picioare cu atâta cinism”. Și înaltul reprezentant al Teritoriilor de Peste Mări a ținut un discurs înflăcărat, bazat pe o sfântă indignare, deși a confundat de trei ori Republica Umanistă Vandana cu Republica Democratică Vandana. La dineul care a urmat, în concluziile sale Însuși Președintele Primei Mari Puteri a felicitat participanții la summit pentru seriozitatea discursurilor, iar „Declarația comună prin care este ferm interzis să mai fie segregată boiaua dulce de boiaua iute” a fost votată cu o majoritate covârșitoare (doar o singură abținere, România care a lipsit de la vot).

În corespondențele mele, aș fi arătat că nimic nu poate pune la îndoială prietenia de veacuri dintre cele două republici surori Vandana. Din păcate, n-am putut face acest lucru pentru că niciodată nu a fost, nu este și nu va fi posibilă recunoașterea simultană a valorii diferitelor specialități de boia. Însă doar pentru că am arătat ce aș fi transmis, încă nu am fost dat în judecată, corespondenețele mele aflându-se încă în analiza serviciilor competente atât din Vandana de Nord (Republica Umanistă Vandana), cât și din Vandana de Sud (Republica Democratică Vandana).

5. Reportajul 1

Contractul nr. 243435.k/3245L și Contractul nr. 243436.k/3245L

Acum, după ce am arătat cele trei ipoteze în legătură cu ce m-a salvat până acum și având, deci, norocul de a mă bucura de un răstimp de liniște (dacă ar fi să nu iau în seamă procesele pe care oricum le am pe rol), fiind acreditat cu acte în regulă în calitate de reporter special din partea Republicii Umaniste Vandana în Republica Democratică Vandana și din partea Republicii Democratice Vandana în Republica Umanistă Vabdana, pot să mă refer și la știrile recente din cele două republici surori. Și nu numai că pot să relatez cele mai importante noutăți din Republicile Surori, dar sunt chiar obligat să o fac în corespondențele de la fața locului.

Munca mea nu este prea dificilă, aș spune că este mai degrabă doar periculoasă. Realitățile din cele două țări sunt ireconciliabile – și nu mă refer doar la antagonismele dintre boiaua dulce față de boiaua iute – ci la modul general cum sunt gestionate marile (și „micile”) probleme interne și externe de către administrațiile de la vârf (și de la bază). Pentru ca să nu fiu iarăși acuzat de rea­­­­-credință (deși bineînțeles că voi fi iarăși acuzat de rea-credință) am decis să trimit materialele de la fața locului pornind din gura unor localnici.

Pentru început, iată ce mi-a declarat domnul Ionel Lexus, contabil șef adjunct la I.B.R.D.L. din localitatea Rădăcinile Mari (Republica Democratică Vandana):

Dl. I. L.: „Instituția noastră își îndeplinește cu cinste misiunea. Fără aportul nostru, trei raioane n-ar putea avea curent electric.

Reporter: Păi, Rădăcinile Mari nu beneficiază de curent electric!

Dl. I. L.: Noi ne facem datoria. Din păcate, partenerii noștri din partea cealaltă a gardului nu ne-au trimis ceea ce ar fi trebuit să ne trimită prin contractul nr. 243435.k/3245L”

În schimb, domnul Mirel Flexus, inginer șef adjunct la I.R.K.H.H. din localitatea Rădăcinile Adânci (Republica Umanistă Vandana) ne-a declarat, la rândul său:

Dl. M.F.: „Instituția noastră își îndeplinește cu cinste misiunea. Doar datorită nouă trei raioane vor putea beneficia de curent electric.

Reporter: Păi, Rădăcinile Adânci nu beneficiază de curent electric!

Dl. M.F.: Noi ne facem datoria. Din păcate, partenerii noștri din partea cealaltă a gardului nu ne-au trimis ceea ce ar fi trebuit să ne trimită prin contractul nr. 243436.k/3245L”

După cum este lesne de observat, domnul Ionel Lexus a amintit contractul nr. 243435.k/3245L, în vreme ce domnul Mirel Flexus a făcut referire la contractul nr. 243436.k/3245L.

Mergând pe urma acestor informații, am aflat că „mica inadvertență” nu poate fi explicată public, cele două contracte atât de asemănătoare în formă și în conținut constituind secret de serviciu. „Nu, mi s-a mai spus, puteți publica liniștit materialul așa cum l-ați conceput, nu contractele în sine reprezintă acel secret, ci doar mica inadvertență. În fond, e vorba doar de o diferență de o unitate! În țara noastră nu se face cenzură, cuvântul poate circula liber! Vă recomandăm ca la acest aspect să vă referiți în excelentele dumneavoastră articole. Iar gardul acela nu trebuie să-l mai amintiți în mod atât de ostentativ.”

Realitățile din cele două țări sunt ireconciliabile – și nu mă refer doar la antagonismele dintre boiaua dulce față de boiaua iute – ci la modul general cum sunt gestionate marile (și „micile”) probleme interne și externe de către administrațiile de la vârf (și de la bază), deși adresa cu acest răspuns oficial este identică: și cea primită în Republica Umanistă Vandana și cea primită în Republica Democratică Vandana. Singurele deosebiri – dovadă că n-au fost printate în sistem copy past pe calculator – sunt greșelile de ortografie, altele în cele două exemplare, greșelile provenind din tradițiile glorioase păstrate și apărate din moși-strămoși.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.