Așa suntem de cînd lumea. Cînd se întâlnesc doi români, unul zice despre treaba celuilalt că nu o face bine. Sau despre o idee.
Am scris de nenumărate ori despre protocoale. Poate că printre primii. Au tăcut lemn. Nici ziarele înregimentate nu au consemnat surpriza.
A murit academicianul Dinu C. Giurescu. Nu am fost lîngă dînsul, dar nu mi-l pot imagina decît cu stiloul în mînă și cu cîteva cărți și manuscrise în preajmă.
Fac parte dintre cei care s-au bucurat de alegerea lui Ioan-Aurel Pop în fruntea Academiei Române. Nu-l cunosc și nu ne-am întîlnit niciodată.
„Glasul hoților de tren“ este un denunț public de mare profesionalism, dar și cu un impact devastator.
Tuturor ne este clar că Liviu Dragnea încearcă să construiască un drum spre Casa Albă prin Israel. Relațiile sale cu Israelul sunt substanțial mai bune decât cele cu Washingtonul.
Oricît de mult l-am criticat pe Klaus Iohannis, nu pot să nu recunosc importanța semnalului dat cu privire la beția modificărilor din legislație
Nu am nicio îndoială că numărul celor șocați de rezultatul alegerilor de la FRF este enorm. De ce?
Limbajul a luat-o razna, semn că și mintea multora este cam pe același drum. Decența și eleganța nu mai sunt la modă decît prin locuri prăfuite.
Cine și-a imaginat că președintele României va susține furtuna de dezvăluiri care s-a stîrnit în România s-a înșelat.
Gluma se îngroașă pe zi ce trece. Eu credeam că nu-i decît o mică diversiune meșteșugită de băieții cu ochi albaștri pentru a acoperi scandalul protocoalelor.
Mai ieri-alaltăieri m-am trezit cu un semnal de promovare a noii postări a lui Lucian Isar.
De prin 1990 și pînă astăzi povestea Securității revine cu o anume ritmicitate.
Agenda publică din România s-a înțepenit în protocoalele SRI – Parchetul General. Nimeni nu vrea să treacă peste cele rămase necunoscute.
De fiecare dată cînd ies sau intru în București, simt că drumul este
Am fost între cei dintîi care au salutat noua atitudine a lui Claudiu Manda, președintele Comisei de supraveghere și control al SRI.
Săptămîna Patimilor ne găsește copleșiți de neînțelegeri. Prim-ministrul nu pricepe că nu poate amăgi populația
Gata, nu mai este de rîs, de făcut bășcălie, nici de povestit bancuri cu Bulă. Nici despre înregistrări, nici despre condamnări!
Dincolo de toată tevatura, viața politică românească merită privită cu lupa.
Nu am nici cea mai mică îndoială că știrea legată de avizul pentru judecarea lui Ion Iliescu este o mișcare de șah menită a ecrana scandalul protocoalelor.
Alianța secretă a celor două instituții cu iz totalitar a dat în clocot și s-a umflat pe foc. Pute și cere curățenie.
Dacă lipim portretele celor două personaje politice pe un geam și încercăm să le comparăm, ajungem la tot felul de rezultate ciudate.
Prietenul meu se chirceşte de durere. Zice că uneori își simte stomacul găurit și-i vine să se strîngă ca un covrig cu semințe.
Fiecare înțelege să aniverseze Centenarul după cum îl duce mintea, sufletul sau punga.
Ca tot jurnalistul, citesc și eu comunicatele, declarațiile și protestele care curg pe agenții.
Ultima noutate stă în tocarea nemiloasă a lui Liviu Dragnea pe seama unei înțelegeri între Romarm și grupul Circinus din SUA.
